909 matches
-
în majoritate, spre înaintarea din munții de vest către Tripoli.„ Dar, în viitorul apropiat ar putea exista un avans din estul Bregăi spre capitala”, a declarat un alt rebel.Acesta a adăudat:„ Am aflat de la dezertori că susținătorii puterii se împuținează, oamenii care le sunt aproape îi abandonează și cercul lor intern devine, pe zi ce trece, tot mai mic” Duminică, între timp, Guvernul libian a reînoit oferta pentru votare privind rămânerea sau plecarea lui Gaddafi de la putere. Purtătorul de cuvânt
Libia: Lupte crâncene la sud-vest de Tripoli () [Corola-journal/Journalistic/60231_a_61556]
-
Monseniorul Ghyka, în care-l urmărim pe T. (Tudor Vianu) ca profesor, acasă, sau în reședința de vară de la Za-mora, lîngă Caraiman, al unui singur student, retrăind mersul unei lumi intelectuale exuberante care, cu anii, se tot retrage, se tot împuținează. Emoționante sînt, mai cu seamă, rîndurile despre geamănul electiv ("Te naști, îndeobște, geamăn. Noi am devenit gemeni"), Matei Călinescu. Rînduri de genealogie, de formare intelectuală, mai apoi și, în fine, de totală și sinceră dăruire lecturii: "Ce ai făcut aseară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7075_a_8400]
-
Poate că raportul ei cu realul era doar unul prudent. Pe de altă parte, prostituatele erau, obiectiv vorbind, foarte expuse la SIDA, ceea ce lăsa să plutească, din nou, o întrebare. - Mai bine scoți soba, am zis. Mănâncă din oxigen și împuținează aerul. María José a tras de ea și a dus-o la locul ei din salon, unde ne-am așezat așteptând să ajungă ambulanța. Luz, în balansul ei între starea de veghe și somn, era acum în jumătatea somnului, așa că
Juan José Millás - Două femei la Praga by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/6473_a_7798]
-
Românesc, e îndreptarul unei lumi de petrecăreți, de inși hai-hui trăind cu fala unei înțelepciuni pe care nu o aplică, de "popi", în fond, avînd în gură numai snoave și-n fapte neorînduială. Lumea lui Nastratin Hogea, sfîntul care se împuținează pe măsură ce trăiește. Acestei lumi, salvîndu-l, o clipă, pe Anton Pann de obscuritatea care-l paște, îi dedică Barbu Isarlîkul, magna copia a purgatoriului turcesc, pe care el, conlucrînd cu strămoșul, îl inventează și-l descrie. La mijloc de rău și
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
și nu produce artă, tot ce face este să stimuleze vânzările). Angajații marii agenții de publicitate din Chicago sunt sau știu să pară suprainteligenți, hipercultivați, spirituali, blazați, dar nu-și pot ascunde descumpănirea: după 2001, contractele au început să se împuțineze, inventivitatea lor are din ce în ce mai puțină căutare, toți se tem că vor fi dați afară, că vor fi alungați din singurul univers pe care-l cunosc și în care se simt foarte în largul lor pentru că sunt plătiți regește pentru ceea ce
Toți ca unul și unul în loc de toți by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6159_a_7484]
-
ce se află totdeauna deasupra, pare să înceapă pentru prima oară urcușul. Căci nici cel ce s-a ridicat nu va fi scutit de trebuința de a se ridica mereu, nici celui ce aleargă spre Domnul nu i se va împuțina mărimea distanței de străbătut, spre Dumnezeu<footnote Făcând referire la acest text, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, amintind în acest sens și de teoria origenistă care sublinia plictiseala la care ajunge sufletul în Dumnezeu - teorie respinsă de Sfântul Grigorie -, menționează: „Orice
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
plictiseala la care ajunge sufletul în Dumnezeu - teorie respinsă de Sfântul Grigorie -, menționează: „Orice treaptă e punct de plecare pentru un nou suiș, căci ea deschide vederea și calea spre o treaptă mai înaltă. Și așa niciodată nu se va împuțina distanța pe care sufletul trebuie să o parcurgă spre Dumnezeu, oricât de sus ar fi ajuns, adică chiar dacă calea parcursă și lăsată în urmă se mărește mereu. Sfântul Grigorie respinge stăruitor teoria origenistă despre plictiseala la care ajunge sufletul în
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
mai mulți, își arată mai mult bogăția „Raclele mucenicilor sunt cu mult mai de preț decât orice comoară. Comorile de bani împresoară de primejdii pe cei ce o găsesc; dacă se împarte în mai multe părți, prin împărțire comoara se împuținează. Cu comorile raclelor mucenicilor nu-i așa; găsirea lor nu-i aducătoare de primejdie, iar împărțirea lor nu le împuținează. Cu totul contrar comorilor de bani. Acestea, după cum am spus mai înainte, se micșorează dacă se împart; moaștele mucenicilor, însă
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
bani împresoară de primejdii pe cei ce o găsesc; dacă se împarte în mai multe părți, prin împărțire comoara se împuținează. Cu comorile raclelor mucenicilor nu-i așa; găsirea lor nu-i aducătoare de primejdie, iar împărțirea lor nu le împuținează. Cu totul contrar comorilor de bani. Acestea, după cum am spus mai înainte, se micșorează dacă se împart; moaștele mucenicilor, însă, atunci își arată mai mult bogăția, când sunt împărțite la mai mulți. Așa e natura lucrurilor celor duhovnicești: cresc prin
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
teama are în conținuturile ei gheme urâte și mari de spaime, frica are în compoziție duioase îngrijorări și delicate precauții. Vedeți, copiii au frica de părinți, în sens ziditor. Adică sunt mereu atenți să nu-i supere și să se împuțineze astfel iubirea lor. Tot așa și iubiții între ei poartă o oarecare îngrijorare, adică o frică de a nu face ceva care să-l tulbure pe celălalt și gingășiile lor sa sufere. Interviul poate fi citit pe site-ul ExpresMagazin
Dana Grecu, INTERVIU: Pentru mine a fost o LECȚIE de viață! by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/26619_a_27944]
-
Ovidiu Dunăreanu Pe măsură ce zilele se împuținau și se apropia clipa reîntâlnirii cu zmeul, în piept îi îmboboceau ciulinii înfocați ai spaimei și ai singurătății, care-l bezmeticeau și mai tare și-i tăiau răsuflarea cu ghimpii lor neîndurători... Dar, uite așa, pe vrute, pe nevrute, a
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
și gluma neinspirată că - pe cerul negru al gurii - stelele se văd mai luminos...). Temperarea lăcomiei - anihilarea excesului de senzitivitate și gust renunțarea la vinuri înspumate și dulcețuri provocatoare care probabil însoțesc omul încă din pruncie. Vorbire directă. Spinii se împuținează - gâtlejul e tot mai liber ceea ce nu se poate spune și despre inimă - sclava propriei tiranii despre care - indirect este și această vorbire directă.
Indirect despre vorbirea directă by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5092_a_6417]
-
capul lui, fanii nu-l iertau! Se făcu sărmanul subțire, subțire că abia se mai ținea pe picioare. Dintre apropiați unii săriră să-l apere, făcând un zid în jurul lui. Veniră ajutoare și dintre furnici și dintre fluturi. Greierul se împuținase de tot, dar așa cum era, cânta, cânta încât și păsările cerului se adunară uimite. Greierașul se transformă în iubire pentru toată făptura, iar iubirea s-a făcut lumină, ce a cântat așa de minunat încât și oamenii au rămas uimiți
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
aceea o mică turtă, și adu-mi-o; pe urmă să faci și pentru tine și pentru fiul tău. 14. Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: "Făina din oală nu va scădea și untdelemnul din ulcior nu se va împuțina, pînă în ziua cînd va da Domnul ploaie pe fața pămîntului." 15. Ea s-a dus, și a făcut după cuvîntul lui Ilie. Și multă vreme a avut ce să mănînce, ea și familia ei, și Ilie. 16. Făina din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
15. Ea s-a dus, și a făcut după cuvîntul lui Ilie. Și multă vreme a avut ce să mănînce, ea și familia ei, și Ilie. 16. Făina din oală n-a scăzut și untdelemnul din ulcior nu s-a împuținat, după cuvîntul pe care-l rostise Domnul prin Ilie. 17. După aceea, fiul femeii, stăpîna casei, s-a îmbolnăvit. Și boala lui a fost atît de cumplită încît n-a mai rămas suflare în el. 18. Femeia a zis atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
zic porumb, Alții spun că-i... Deși nu-i prea bun de gură, Are haine elegante Și se poartă ca un fante, Unii sunt de legătură; Când o face pe poștașul Îți aduce și răvașul. De atâta săpătură S-a împuținat la gură. Se înalță și se-ndoaie Ca un arc multicolor Ce apare după ploaie Să bea apă de izvor. Îl găsești pe tot pământul, Iarna nu-și dezbracă straiul; Printre crengi când bate vântul Cântă ca Zamfir cu naiul
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
lumina, luna și stelele, și pînă nu se întorc norii îndată după ploaie; 3. pînă nu încep să tremure paznicii casei (mîinile), și să se încovoaie cele tari (picioarele); pînă nu se opresc cei ce macină (dinții), căci s-au împuținat; pînă nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii); 4. pînă nu se închid cele două uși dinspre uliță (buzele), cînd uruitul morii slăbește, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cîntărețelor se aude înăbușit, 5. te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
potrivit și-și continua apoi drumul trăgând de sfoară "animalul", care prinsese strâns cu lăbuțele obiectul râvnit. Făcea totul cu gesturi sigure și nonșalante, ca din întâmplare, fără să se uite, pentru a nu atrage atenția asupra prăzii. Când se împuțina lumina, de nu mai deosebeai lupul de câine, se ascundea și freca obiectele cu moloz și păcură să le ia rugina și apărea a doua zi cu ele în piept, lucind în soare. Avea un chip radios, rânjind știrb la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
companie decât propriul eu, simulând resemnarea în fața primejdiei, dar, în fond, copleșit de absurdul acestei situații. Știe că nu i-ar folosi la nimic, dacă l-ar avea, nici măcar permisul ridicat în '52, în urma unui denunț răuvoitor. Vânatul s-a împuținat, unii tovarăși de odinioară au murit, alții s-au risipit prin țară, așa că aproape nu regretă. Se înmulțise în schimb haita flămândă, bălegarul ei te întâmpina pe potecile mai retrase, dar îl găseai și în praful drumului mare! La poftele
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
loc pe ușă afară. - Zi-i să intre, tată, ce-l ții la ușă, că doar n- o fi turc. Vocea îi era scăzută și se înecase înainte de a mai începe altă propziție. - Eiii, măi cumetre, da’ ce te-ai împuținat așa? Arză-o-ar focul de treabă s-o arză, apoi așa ne-o fost nouă vorba? Cumătru Eugel zâmbea și încerca să glumească cu restul de om pe care îl avea în fața sa. Din cumătru-său, bărbat voinic și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ce are de făcut. I-auzi ce mai veselesc muierile astea. Lasă că așa e bine, mai alungă urâtul. Saveta apăru în ușa bucătării ca o umbră. Ochii ei erau stinși, iar fața de trandafir era pălită. Trupul i se împuținase, își strângea brâul mai tare, iar camașa stătea pe ea ca pe gard. Femeile s-au oprit de la învelit sarmale. Se uitau la Saveta fără să o recunoscă, se schimbase mult. Vorbea lumea prin sat că trece ca o nălucă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
împreună cu celelalte femei. Somnul îi fugise de mult, avea ale ei pe cap. Își șterse cu colțul basmalei gura și se uită printre ușa crăpată la patul fetei sale cele mici. Dormea liniștită. Zâmbea. Dar parcă femeile aveau dreptate, se împuținase la trup. Fața i se lungise, iar ochii păreau lăsați. Avea carnea galbenă, mânile îi erau uscate. “O fi de la oboseală? Oi mai lăsa-o să doarmă, muncește mult mititica”, suspină țața și se întoarse la ale ei să le
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
facă ceva, să nu fie el cel care să-i pedepsească. La urma urmei și el îndură chinul și seceta odată cu ei. - Să ne trăiești părinte! - Bună, Aneto! Da’ unde te duci? - Iaca pe vale, la răzeși la izvor. Se împuținează apa și nu am ce da la vite. Noi ne-am mai uda sufletul cu ce am găsi. Da’ ele, săracele, că-s și ele suflete... - Da’ pârăul? - Apoi, ce o mai rămas, o limbă de apă. Nici cât să
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
dorul. Cât stați, mamă? Nu plecați acum, așa-i? - Stăm mamă, nu plecăm, stăm. Hai în casă. Haideți, haideți, că proastă sunt și parcă sunteți ciumați de vă țin în drum, parcă nu sunteți ai mei, da prea m-am împuținat de spate așteptându- vă. Vestea că Lică, băiatul Tincăi lu’ Graur s-a întors acasă, a făcut repede înconjurul satului. Dar și mai iute a mers vorba că își va cumpăra casă, oriunde va găsi, fie și pe pământul ungurenilor
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
pe fundul de lemn ce trona în mijlocul mesei. Printre aburi îl zări preț de câteva secunde. Îmbătrânise. Părul lui în culori schimbătoare era acum alb, barba neagră și deasă avea fire de zăpadă. Nu-l văzuse niciodată cu barbă. Se împuținase la trup, iar hainele îi erau zdrențe; degetele ca niște căngi subțiri, ascuțite. Nimic din ceea ce era în fața ei nu aducea cu sângele care îi curgea prin vene și pe care îl știa. Au mâncat fără să își spună o
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]