1,038 matches
-
ca oricare altul, neînsemnată, tristă, fără scăpare. Îmi pare rău, șoptește ea, iese din cameră cu pași ușori, iar eu în urma ei, așteptându-mă încă la discursurile ei obișnuite, bărbia ei este atât de aproape de mine, încât imediat mă va împunge, nașterea omului coincide cu ziua nașterii tristeții, spune ea rar, încet, trebuie să mă apropii de ea ca să aud, există o poveste tibetană antică despre o femeie al cărei unic fiu s-a îmbolnăvit și a murit, privirea ei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a fost cumplit, eu privesc în jur, unde este, trebuie să îl văd, iar ea spune, l-au dus la nu știu ce control, îl vor aduce imediat înapoi. Ai încercat să îl alăptezi, întreb eu entuziasmată, privind spre sânul ei gol împungând decolteul halatului, și ea spune, nu chiar, așa ceva nu e de mine, apoi își acoperă protector sânii cu mâna. Este mai greu la început, zic eu, dar în câteva zile te vei obișnui, trebuie să încerci, iar ea oftează, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe Willie Sawyer de față și-i prinsese o scurtă bună pe care a smuls-o dintr-o smucitură și pe urmă i-a mai prins așa o scurtă, și acum căzuseră deja pe gheață și Willie Sawyer Îl tot Împungea cu șurubelnița, ca să-l facă să-i dea drumu’, și deodată Blackie a scos un urlet cum n-ai mai auzit vreodată. Mai rău decît atunci cînd tai un vier. Orbete venise-n spatele nostru și cînd i-am prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ați fi dispus să mai Împărțiți un exemplu din acea atenție? — SĂ trăim, spuse George. Trebuie să ne-ntoarcem În vagon. Și, cum mai merge treaba cu căile ferate? — Șinele sînt solide. Cum mai stau lucrurile pe Wall Street? — Urșii Împung puternic din nou. N-aș vrea să fiu În pielea unei doamne urs astăzi. — Eu mi-aș pune banii pe Cubs. The Giants sînt prea mari pentru liga asta. George și bucătarul izbucniră În rîs. — SÎnteți o bomboană, spuse George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zisei nimic. — Dar să ne Întoarcem la brici, spuse. Își băgĂ mîna În buzunarul hainei și scoase un brici. Îl ținea Închis În palma mîinii stîngi. Palma era roz. — Uită-te atent la briciul Ăsta. Nici nu trage, nici nu-mpunge. Îmi Întinse palma. MÎnerul era negru, din os. Îl desfăcu și-l ținu În mîna dreaptă, cu lama Întinsă. — Ai la ÎndemînĂ un fir de păr de pe cap? — Cum adică? — Scoate-ți un fir. Ale mele sînt extrem de tenace. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
car până acolo. Nu contează, sunt obișnuită cu drumurile lungi, ai uitat? Am privit-o de jos în sus: zulufii îi erau îmbibați de albastru de metil, ochii mov îi luceau straniu, sânii în formă de banană, ca de negresă, împungeau tricoul lălâi și lung până la genunchi. Iar era machiată strident, cu negru; cozile din jurul ochilor iar se prelungeau spre urechi, un coș rotofei îi iar înflorea pe nas, tălpile de 20 de centrimetri iar o înălțau până la nivelul tabloului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Subit ostenit, acesta simte cum câmpul vizual i se posomorăște, se tulbură și i se îngustează galopant, până la echinoxul percepției și peste, pierzându-și din ce în ce mai pronunțat vederea periferică. Apoi, iată! Patru motani negri zborșiți, stăteau dinaintea lui. Patru cozi verticale, împungeau aerul! Motanii Domnișoarei. De la stânga, la dreapta: Momocilă, Bobocilă, Peticilă și Zăpăcilă. Dar... Aceștia, parcă, nu fuseseră în cameră. Hotărât, nu! Când intraseră?! Ce e, băi? La ce te chiorăști, mocofane? Ce nu-ți convine? Ești dislexic, ai? Ți-a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
viitoare, se pronunță și se scrie "Anathema sit!", fără hifen, și se răspunde generic, cu "Fiat, fiat, fiat facă-se!". Tertio, oricât ai fi de furios, nu lăsa furia să te conducă. Nu-i frumos. Nu fii ridicol. N-o-mpunge razna, prin porumb, pentru-o ordinară și-o oafă, cum e Coco. Lasă lumea-n pace. Nu te lua tu, de ea. Nu mânca borș. Nu te-ntinde la cașcaval. Nu blestema. Că e mare păcat. Stăpânește-te! Dumnezeu există
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oțelite răsună atunci ritmat, prăvălindu-se înspre ei, în trena suflului. "Și am văzut un cal galben-vânăt și numele Celui de pe el era Moartea! Și iadul se ținea după el...!" murmură Fratele. Bogdănelu'Nebunu', rămas de capul lui, o și împunge la fugă, după cel de-al patrulea călăreț nocturn, zbierând: Dă și mie cinci lei...! Cinci lei! Dă, bă și mie... Dă-mi... Fire-ai... Apoi, cade ca străfulgerat, într-un nor de puf de păpădii, pe fundul unui șănțuleț
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de identitate, aproape o jumătate din viața sa, avea un adevărat cult. Nu mai e bere! Nexam! face Poetul. Nici miculeți nu mai sunt...? Păi, pe Tano nimic nu-l mai satură, de nehalit și de sugaci ce e! îl împunge gingaș Crocodilul. Ar fi-n stare să și trișeze, ca să ia caimacul, să se-nghiftuie și să bea el, Mațo-Groso, pe de-a moaca, mai mult decât noi, ăștilalți, la un loc! Nehalit ești tu, cu toată familia ta de arborigeni
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pulsul constant. Parcurg același drum de multe mii de zile și încă nu l-am învățat. Adorm în fiecare seară pe aceeași parte, cu aceleași gânduri și aceeași durere de oase. Punguța cu sfaturi e doldora și agitată toate se împung între el. Lacrimi deșirate pe un obraz (cel drept ) celălalt îl vedeți voi: curat și plin de zâmbet. Mi-aș ieși din trup și mi-aș pulveriza sufletul asupra voastră așa nu mă voi pierde niciodată. Merg pe o stradă
Lumea sufletului meu. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Olariu Livia () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2371]
-
ei. Suntem destul de aproape. ― Altfel nu ne-ar fi smuls Mama din hipersomn. murmură Ripley. ― Se prezintă în ascensiune șase minute, douăzeci secunde; declinație minus treizeci și nouă grade, două secunde. ― Arată-mi toți parametrii ăștia pe un ecran. Navigatorul împunse mai multe butoane. Unul dintre ecranele video ale pasarelei se lumină; imaginea tremură o secundă, apoi un punct strălucitor le apăru în fața ochilor. ― Albedo mare ― poți mări definiția obiectivului? ― Nu. De la distanța asta trebuie s-o priviți. Zoomul camerei video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ne menținem pe obiectiv cu propulsia secundară? ― Merge, deocamdată, domnule. Mai mult nu pot să spun, până nu traversăm stratul de nori. Dacă om putea să-l traversăm. ― Om vedea. Se încruntă cu ochii pe un cititor de date și împunse un buton. Cifrele tremurară, defilară, apoi se opriră, având ca efect schimbarea expresiei feței, care se lumină.) Ce ziceți, credeți că o să pierdem obiectivul, întrebă. ― O să-l pierdem. Remorcherul se aruncă, în invizibil, în negura opacă. Lambert nu putea vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-se de curbura cocăi, un singur lucru mai pot... Pe Nostromo, Ash asculta cu atenție fiecare cuvânt. Pe neașteptate, vocea lui Dallas dispăru. Reveni foarte clar și dispăru iar. Complet. Odată cu ea, și contactul vizual. ― Dallas! (În mare grabă, Ash împunse niște butoane de pe consolă, atinse câteva taste, ceru pe claviatura de programare o mai bună rezoluție a receptoarelor deja puse la grea încercare.) Dallas! Mă recepționezi? Te-am pierdut. Repet, te-am pierdut... Răsuna numai scrâșnetul termonuclear al soarelui. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Creatura, zise Ash destinzându-se. Dallas părea învins. ― Așa n-o să meargă. Dacă retragem creatura asta, îi luăm și fața lui Kane. ― Întrutotul de acord. Să lăsăm mașina să-l examineze. Poate că va avea mai mult noroc. ― Desigur. Ash împunse o serie de butoane. "Autodocul" bâzâi și deschiderea din perete unde putea să se deplaseze platforma, se lumină. Masa pe care ere întins Kane glisă fără zgomot. Când ajunse în interior, coborî un geam care-l separă de restul laboratorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
noștri ar putea să se debarasezee de cablurile carbonizate. ― Cred că am reușit, zise în final Brett. Fă o încercare. Parker se dădu înapoi, acționa două butoane de pe consola suspendată și privi cu optimism ecranul de supraveghere de alături. Mai împunse odată în cele două butoane, fără succes. ― Nimic. ― La dracu'! Eram sigur că merge! ― Nu e cazul! Încearcă pe următorul. Știu că par în ordine, în afară de 43, pe care l-am înlocuit. Asta-i problema cu celulele astea afurisite. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sora Maricica am mers la păscutul vitelor pe bucata de șes sau pe izlazul de pe deal. Fiecare gospodar își avea o bucată de șes delimitată cu mușuroaie făcute în pământ. Îmi aduc aminte că un vecin avea un bou care împungea. Când veneau cu vitele la păscut pe șes, boul acesta nu știu ce avea cu mine, fiindcă atunci când mă vedea, venea spre mine furios. Cei care-l păzeau, copii vecinului care erau mai mari ca mine alergau să-l oprească, iar eu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
își ispășește cărpănoșenia trezindu-se cu lupii în curte și vara șomoiogind cu cârpe arse, ca să mai potolească țânțarii ! Și nici după patruzeci de ani locul nu a ieșit din sălbăticie. Din fericire se trezise tocmai la timp ca să l împungă pe muscal cu vârful bastonului. Iar acesta smucise hățurile și intrase cu roata în vreo două hârtoape până să întoarcă trăsura. Și acum iată-l apropiindu-se de casa Mironescu... Alea jacta est ! Gustul acru din gură a ajuns acum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
m-ar privi din afară, dar cât de diferit este totul ! Umerii slabi și aduși, pieptul este îngust, dar viscerele împing înainte, un mic embonpoint, la colțul ochiului negul alburiu, și ticul nervos zguduie ritmic picioarele descărnate, cu colțurile rotulei împungând stofa pantalonului. Cum oare el să fiu eu ? Abia o asemănare vagă, ca între un tată și un fiu, mai puțin... Ar putea totuși să-mi fie fiu, aș putea spune că-mi este ? Dacă mi-ar fi copil, aș
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
simțit obișnuitul nod în gât când mi-a pus domnul Nicolaid întrebările, una după alta. 7 septembrie 1916 Mai mult de o săptămână nu am mai scris, trăind într-o stranie amorțeală sufletească ; numai din când în când mă mai împungeau ghimpii rușinii și amărăciunii. Paradoxal pentru acest timp, agitat și de destule alarme, am lucrat cu spor. Atunci (stranie utopie !) îmi vedeam viața scurgându-se înainte la fel, în această liniște după care de multă vreme jinduiam, și Sophie rămânând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
față. — E relâche ! spune plictisită Muti. Și pe urmă, cu totul alt ton, spre tine : — Stai dreaptă și nu te mai tot uita așa ! Când se uită așa, am impresia că lușează ! — Atunci întoarce spre teatru ! strigă Nenea Jorj și împunge în caftanul birjarului cu vârful bastonului. — Dar cu Niki ? Ce facem cu Niki ? Nu mai mergem să-l luăm pe Niki de la madam Cristide ? vrei să strigi, disperată, tu. Deschizi gura, te apleci spre ei - iarăși, iarăși ? parcă da, parcă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și și-a vîrÎt chipul hidos, ca să Întrebe iar dacă mortul nu s-a Întors totuși la birou, coana Lizica era acolo, cu un scaun de lemn ridicat În dreptul pieptului, privind peste ochelarii căzuți pe vîrful nasului, gata să-l Împungă. Fugi dom’ne de-aci, mare figură ești! Era s-o omori pe biata femeie, a zis Bamba, În timp ce el, rîzÎnd, Își pregătea o pînză, o dădea cu chestia aia care puțea Înfiorător, după ce-o Întinsese bine. Bamba, scund
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu pistolul-mitralieră, luăm poziții de tragere spre o țintă imaginară, instrucție pentru trageri. Ne sapă gîndurile, trîntiți pe iarbă, crăcănați, căznindu-ne să nu se vadă cum ne tremură ca la șoareci. Dar caporalul nu ne lasă În pace, ne Împunge cu o vergea de curățat arma cînd ne vede prea prăbușiți, prea melodramatici. Telefonul din punctul de observare sună de cîteva ori și el se duce să răspundă, nu vorbește, ascultă ce i se spune cu o figură flegmatică, superioară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să aflăm ce se Întîmplă. — Ori e război civil, ori ne batem cu ungurii? Ce dracu’, ție nu ți se pare ciudat? Bă, dar treaba e serioasă totuși... Se pare că vorbesc singur, Moise e deja În căruță și-l Împunge cu degetul În spinare pe Barbu, să mîne calul. Sar În vehiculul rustic din mers și rămîn așezat pe muchia din spate, cu ranița plină cu pîini În spinare. SÎnt mut și teama Începe să mă ajungă și pe mine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îți spui că ești mai bună ca noi toți. — Numai din anumite puncte de vedere. — Numai din anumite puncte de vedere! Oh, Dumnezeule! — Nu fac decât să răspund remarcilor tale idioate. Te rog, calmează-te și condu mai prudent. — Mă împungi tot timpul cu blestemata ta de calmă superioritate, nimic nu te poate atinge pe tine, absolut nimic, tu nu plângi niciodată așa cum plânge oricare femeie normală. — Poate că plâng când nu ești tu de față. — Nu plângi. Nu poți plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]