13,283 matches
-
șanțului, acum prefăcut într-un rîu de zăpadă topită, cimitirul sclipește ca o metropolă pierdută. E lună plină. O să zăbovesc pe acolo, așa cum, probabil, a zăbovit Carlton, hipnotizat de lucirea agintie a pietrelor de mormînt, de îngerul alb care-și înalță brațele deasupra rîului din șanț. Potrivit spuselor părinților noștri, misterul constă în cauza care l-a făcut pe Carlton să vină înapoi acasă în mare goană. Probabil că l-a speriat ceva din cimitir, probabil că a simțit nevoia să
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
trezi, desigur, captându-i atenția. Dacă ceva totuși nu trece, acesta... este numai trecutul. El fiind o glaciațiune survenită într-o lungă perioadă de timp. Prezentul, evident, trece; și abia așteptăm să treacă, fir-ar să fie! În urma tuturor, se înalță masivul abia răcit al Himalayei, utopia de granit a tuturor dogmelor, pe care scrie în sanscrită: Am fost, dar pentru că nu am fost cum trebuie, vom reveni mai bine organizați, stăpânind lumea cu cele mai bune mijloace, - și pe veci
Mecanica lacrimilor (în loc de auto-recenzie) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11933_a_13258]
-
și cu spectre (ne-exclusiv) - doar cîteva decenii. Azi pîlnia pare că s-a astupat, iar ceea ce s-a scurs din aceste materiale de construcție de-a lungul timpului s-a amestecat într-o harababură din care nu se pot înălța decît clădiri sonore pestrițe, edificii rocambolești ori hazardate rodomontade acustice. Cît va mai dura această devălmășie a resturilor de materie primă? Cît va mai alimenta ea producția de bunuri muzicale culte? Cert este că, așa cum există o criză a petrolului
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
defileurile spaimei prin munții legendelor inventate/ clipește figura lui țepeș pe mozaicul de abur// prin luncile spelbe iarna își depune platoșele ruginite/ și vîntul de primăvară aduce cămășile de noapte însîngerate ale fecioarelor și iasomia uscată/ din călimări amorțite se înalță șerpi scrijelind cu limbile lor/ o scriere indescifrabilă rotocoale de bale și venin alunecă/ pe carnea diafană se zvîntă pe hîrtia de sînge/ în jurul focului dansul ritualul sinteza deșertului din întunericul firidelor/ un ochi adormit își secretă privirea în turnuri
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
îngerilor tîrîți de șenile"; "paturile agățate ca niște pălămide gata să cadă"; "muncitori înșurubînd porumb și grîu în ochii brazdei"; "imaginația sugarul realității ieșind continuu din canale"; bîte cu ochi de viermi sorbind ființa de lîngă masa tăcerii; "obeliscuri se înalță din vocea de sînge răzbat prin difuzoare/ prin întunericul faraonic al sicrielor noastre"; "prin goarne de piatră se înfundă cîlții istoriei"; "voievozii eroi sub lespezile grele de cerneală simpatică"; "prin locuințele lacustre schelete de pești mocnesc ca niște menhire"; "ferestrele
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
fie că încearcă să-și controleze precaritățile ori să-și dreseze orgolioasele viziuni, dorința lor de dominare este, cu siguranță, inferioară pretențiilor pe care le vehiculează. Cu toate acestea, doar mediocrii se gîndesc la onoruri. Or, numai mila și indolența înalță mediocritatea, după cum invidia și emfaza îngroapă talentul. Și poate că meschinăria este forma tipică de exprimare a compozitorului contemporan, iar inducerea în eroare, un mijloc la îndemînă de a ieși din încurcătură și de a accesa notorietatea, de a cărei
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
biata. Și știu că luna sau cuvîntul luna E-un șir de semne care-au fost create Spre-a da un sens acestei încifrate Enigme ce sîntem, multiplă, una. E o imagine perpetuu vie, Ce omului destinu-i hărăzește, Cînd se înalță ori se prăbușește, Ca numele-i adevărat să-l poată scrie.
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
mi-ar potoli arșița atâtor imagini tăioase ca razele din amiezile aprige de vară" (p. 187). Niculina aparține unei arșițe de vară a pasiunii, ipostază pe care o detestă și vrea să o depășească, pe când Valia, adevărata rusoaică, l-ar înălța pe Ragaiac într-un regim rațional al pasiunii, conotat insistent cu iarna. Păcătosul aventurier din provincia basarabeană, amenințat de mizeria sentimentelor mediocre, vrea o femeie salvatoare, nobilă la propriu, ca spiță aristocratică, și aureolată de marea literatură rusă, femeia mântuitoare
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
am retras din calea mea,defapt voiam să crezi că dorm era atât de liniște aproape de tine era așa de bine să aud inima ta bătând mi-aducea aminte de a mea am întins peste tine bratul-aripa voiam să te înalți și tu să crezi că avem atâta zbor cât putem cuprinde în bratele-aripi să vezi că avem atâtea stele câte închidem în priviri trupurile ne dormeau târziu, în ianuarie căci sunt călătorii care se umblă pe pământul roditor de ilulzii
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
iarnăm-am retras la pieptul tăuîntr-un târziu de iarnăm-am retras din calea mea,defaptvoiam să crezi că dormera atât de liniște aproape de tineera așa de bine să aud inima ta bătândmi-aducea aminte de a meaam întins peste tine bratul-aripavoiam să te înalți și tușa crezi că avem atâta zborcât putem cuprinde în bratele-aripisă vezi că avem atâtea stelecâte închidem în priviri trupurile ne dormeau târziu, în ianuariecăci sunt călătorii care se umblape pământul roditor de ilulzii și suferințeși mai sunt călătorii care
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
s-au rușinat o clipă când și-au văzut goliciunea, dar haina albă a iernii le-a îmbrăcat chipul trist și acum luminează a bogoție și speranță. Câțiva ghiocei răzvrătiți, acoperiți de plapuma groasă a iernii au reușit să-și înalțe capetele și să privească în jur cum primăvara a fost o simplă iluzie de moment și mai trebuie să aștepte până ce vor zâmbi din nou soarelui și se vor bucura de lumina biruinței. În această atmosferă de vrajă am deschis
ANTOLOGIA „MICUŢII SCRIITORI DIN BANATUL MONTAN“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382670_a_383999]
-
Acasa > Poeme > Devotament > DACĂ-AUTOR ANCA NIȚĂ Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului Dacă știi să ierți, Dacă știi să uiți Să trăiești fără nopți de ură Dacă te înalți, Cu aripi de vis Pe calea iubirii de semeni. Dacă știi să suferi, Fără să urăști Dacă ești tu însuți, iubire Vei știi cum e să fii iubit, Pentru că atunci ești OM. Referință Bibliografică: Dacă-autor Anca Niță / Ion Nălbitoru : Confluențe
DACĂ-AUTOR ANCA NIŢĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382684_a_384013]
-
Dar, pentru Anatol Covali, această formă de poezie nu reprezintă încorsetare, ci descătușare, zbor spre deplinătate și călăuză spre eternitate. Măiestria cu care dă grai sonetului este o forță nebănuită, iar puterea de a zidi veșnicia într-un vers îl înalță spre orizonturile reveriei. Haina sa este sculptată de timp în versuri tremurătoare care se unduiesc în vântul nemuririi. Melodios și copleșitor, sonetul său capătă valori de mare însemnătate, venind parcă din alte veacuri să se închine prezentului. Însetat de libertate
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
sale se răsfrânge pe aleile unei taine care-și lasă aripile să se deschidă . Refugiu îi este templul divin al poeziei unde se închină naturii la poalele viselor preacurate. Zborul său rămâne neîntinat, asta fiindcă poetul luptă cu legile efemere, înălțându-se în văzduhul credinței condus de legământuri nepieritoare. Pe umerii săi poartă parfumul vechimii din stele și în ochii săi culorile armoniei se leagănă în convenții neștirbite de vreme. Brațele sale cuprind cu ardoare florile unor veacuri care au răsărit
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
melancoliei, își sutură aleanul cu versuri încântătoare, cultivate din dorinți arzătoare. Biruința sa este învingerea timpului și spatiului cu o îndrăzneală neobișnuită. Temerile sale s-au scuturat în anotimpurile tăcerii și doar curajul îl poartă spre împlinire, motivându-l și înălțându-l într-o manieră de admirat spre firmamentul desăvârșirii. Fiecare sonet al poetului strălucește într-un anume fel, asta fiindcă este precum o stea menită să aducă acea lumină care vindecă vremelnicia. Fiecare vers duce cu el lumina unei stele
MUZICA VERSULUI DIVIN de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382676_a_384005]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > TIMID SE ÎNALȚĂ LĂSTARUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015 Toate Articolele Autorului Timid se înalță lăstarul Pe lângă cumplitul troian, El trece spre ceruri hotarul, Pornit din adâncuri, mai an. Încet își întoarce privirea, Văzând doar
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382669_a_383998]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > TIMID SE ÎNALȚĂ LĂSTARUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015 Toate Articolele Autorului Timid se înalță lăstarul Pe lângă cumplitul troian, El trece spre ceruri hotarul, Pornit din adâncuri, mai an. Încet își întoarce privirea, Văzând doar omături în zare, În muguri își mută uimirea Sclipirii din albul cel mare. O rază de sus îl veghează Prinzându
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382669_a_383998]
-
înclină Și-l face să geamă amar, Dar vânturi îl fac să-și revină Plăpândul lăstar de stejar. Cu-a soarelui daruri pe față, Desface o pată de verde, Văzând prin lumini ca prin ceață, Omătu-n pământ cum se pierde. Înalță omagiu spre astru Frunziș împletind înmiit. - Copac mă înalț spre albastru, Puternic, prin ani împlinit. *** Ciclul "Primăvara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Timid se înalță lăstarul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1530, Anul V, 10
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382669_a_383998]
-
îl fac să-și revină Plăpândul lăstar de stejar. Cu-a soarelui daruri pe față, Desface o pată de verde, Văzând prin lumini ca prin ceață, Omătu-n pământ cum se pierde. Înalță omagiu spre astru Frunziș împletind înmiit. - Copac mă înalț spre albastru, Puternic, prin ani împlinit. *** Ciclul "Primăvara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Timid se înalță lăstarul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1530, Anul V, 10 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382669_a_383998]
-
pată de verde, Văzând prin lumini ca prin ceață, Omătu-n pământ cum se pierde. Înalță omagiu spre astru Frunziș împletind înmiit. - Copac mă înalț spre albastru, Puternic, prin ani împlinit. *** Ciclul "Primăvara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Timid se înalță lăstarul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1530, Anul V, 10 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382669_a_383998]
-
de aștri ce-i peste Ponte dei Sospiri...Privește, e-un chei! Și-ascultă!..Din apropiere se-aude Primăvara lui Vivaldi, e-un destin Femeia-înger pe note-ți apare Ea iubește dumnezeieste, divin. Fericită că înc-o iubire nu moare Se înalță cu aripi în timp, peste timp Din inima ei plăpândă un soare Luminează "enorm, etern și sublim". E iubirea trimisă din cer pentru tine Îngenuncheată pe aripi de heruvim Iubește-o pe ea la fel ca pe mine Dar mai
DESTIN ÎN CULORI de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382699_a_384028]
-
ea, cu cea mult iubită, însuflețită de energiile speranței onirice, continuă: „... eu..., da..., eu...”, spunându-i iubitei, că doar așa, doar știind posibilă revenirea Ei..., El ar avea forța necesară și... ar „putea încerca”: „să fiu” - „să plutesc” - „să mă înalț” - „aș... veni să te-ntâlnesc” - „să te întorc”... Sunt dorințe, făgăduieli sau trăiri ce-l motivează, îl poartă prin viață, îi întrețin amintirea, îl reintroduc în realitate și, în baza lor, revine: „Dar îmi lipsește puterea,/ Credința-i prea slabă
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
se uitau la străin, nu după mult timp, se adună acolo o mulțime de alți oameni curioși să vadă ce se-ntâmplă. În acel moment, Teodosie, cuprins de Duhul Sfânt, se ridică în picioare și, cu ochii îndreptați către cer, înălță mâinile și începu să se roage Domnului cu glas tare, în limba elină, spre marea uimire a privitorilor. Apoi luă manuscrisul și continuă să citească tuturor din Evanghelie, fără ca cei care-l ascultau să priceapă măcar un cuvânt din ce
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382744_a_384073]
-
a privitorilor. Apoi luă manuscrisul și continuă să citească tuturor din Evanghelie, fără ca cei care-l ascultau să priceapă măcar un cuvânt din ce citea el. Înțelegeau ei ceva, că e vorba de o putere din cer, către care străinul înălța glasul său. În ziua aceea, Teodosie făcu doar această lucrare, știind că nu are cum să spună oamenilor Evanghelia până nu vor înțelege vorbele sale. Domnul însă se îngriji de lucrarea Sa. Se întâmplă ca acolo, prin cetate, să trăiască
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382744_a_384073]
-
asurzitor... Ați observat cum mângâie ei zarea, Uitând de tot ce e în jurul lor, Suspin chemând în ajutor Un suflet alungând însingurarea? Iar când, prin lacrimi lung prelinse, Răzbate, trist, câte-un oftat, E semn că dorul lor s-a înălțat, Spre ceru-mpodobit de priviri stinse... 07.12.2016 Referință Bibliografică: Priviri stinse / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2168, Anul VI, 07 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PRIVIRI STINSE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382764_a_384093]