664 matches
-
perfectă a Laurei. — Fiecare își petrece noaptea cum vrea, a râs ea înfruntându-mă mai departe. Tu în cătun, eu... — Tu unde? Și m-am aprins amintindu-mi de răutățile colportate pe seama ei. Tu unde, curvă? Trăsăturile i s-au înăsprit brusc. Și-a smuls mâna și m-a plesnit peste obraz, după care mi-a întors spatele furioasă. Am alergat și i-am ieșit în față. — Laura, te rog. — Dă-te la o parte, mă împinse ea clocotind. Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lor, pe iarbă. Preotul Zeului Puterii se frământa pe vraful de piei. Deodată, Marele Preot începu să râdă și zise: - Spune, Tefnaht, dacă nu sunt mai plăcute pentru somn jilțurile lor albastre decât acești leoparzi? După aceea fața lui se înăspri puțin și, întorcîndu-și ochii spre sclav, grăi fără nici o urmă de blîndețe: - Auta, să nu uiți o clipă porunca pe care ți-o dau acum: nimeni, nici chiar dacă te-ar întreba însuși regele nostru, fie el veșnic viu, sănătos și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ca spiritele incontrolabile ale Pandorei, amintirile îl năpădiră, zgâriindu-l dureros atunci când ieșiră la iveală. Uitase durerea. Amorțise atât de tare și atât de mult timp. La început se gândise că Vultur-în-Zbor ar fi putut să fie destul de puternic, destul de înăsprit de lungile lui călătorii ca să supraviețuiască fără nici un ajutor experienței Dimensiunilor. îUitase însă puterea lor devastatoare.) Și pentru un moment ochii lui Vultur-în-Zbor străluciseră - aproape că reușise să-și concentreze mintea dincolo de ea însăși. Dar nu fusese destul de puternic, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
indivizi, toți clienți regulați ai cârciumei Elbaroom. Aveau la ei bâte, pietre și un capăt de frânghie. — Casa este închisă, a spus Iocasta din ușă. — N-am venit pentru femeile tale, I-a replicat O’Toole cu o voce dură, înăsprită de aburii whisky-ului de cartofi. Ci pentru nemernicul ăla de Vultur-în-Zbor. — Ne-am gândit la un mic linșaj nevinovat, a precizat Peckenpaw. — înțeleg, a zis Iocasta. Vreți un țap ispășitor. Doamne ferește! a rânjit Flann O’Toole. Dar o analiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în dreapta ei, muntele în spate, Vultur-în-Zbor în stânga și dezastrul uitându-se direct la ea. — N-o să pleci, spuse ea. Nu poți. Nu după tot ce am făcut. Te iubesc, Vultur-în-Zbor. Locul meu este lângă tine. El închise ochii și își înăspri vocea cât de mult se simți în stare s-o facă. — Te-am iubit, îi spuse el. Ochii ei se transformară în pietre, în mărgele verzi, opace. — M-ai iubit. Nu era o întrebare. Era o afirmație sumbră. — Totul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Și eu gândesc cu inima, Galilei, chiar dacă, prin intransigența mea, ți-am lăsat, poate, impresia că am o gândire uscată, care nu vede că, în afară de adevăr, viața mai are și alte puncte de sprijin. Numai că inima mea s-a înăsprit într-o împrejurare după care nu mă mai pot consola, ca tine, uitîndu-mă cum se luminează silueta funerară a chiparoșilor. Poate că, în orice destin, hotărâtor e echilibrul dintre iubire și disperare, ca să folosesc și eu cuvintele tale. La tine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
soioase. - Șapte ochi în plapumă! - Fante! -Rigă! - Uite spațiul, ha, ha, ha, turcaleților... Banii aveau un clinchet limpede și treceau din mână în mână. Sub ei se auzea ronțăitul mărunt al cailor. Ucenicului iar i se făcu somn... Timpul se înăsprise. Corcodușii avau o povară de frunze, rară și foșnitoare. Tot câmpul Dudeștiului pălise. Pământul se întărise. Către 62 București treceau căruțe pline cu pepeni, minate de țărani. În grădini, cădea puful de pe gutui. Soarele mai mult lumina decât încălzea. Cocîrță
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zăpezile, duium de omăt, apoi primăverile. Zilele treceau, gârlă. Mai muriseră, se împuținau ăi vechi, veneau alții. Lumea, ca tîrgul! Dar erau frumoase locurile ălor de le îndrăgiseră. Vara da o iarbă înaltă, drumurile se lățeau. Cădeau ploile. Vremea se înăsprea. Timpul căciulii. Lucrătorii aduceau gâște să le îndoape și porci pentru îngrășat. De sărbători, nunți și bătăi, unde cântaseră lăutarii cânta câteodată popa, apoi liniștea învăluia din nou curțile până la Bobotează, cîftd venea sfinția-sa cu miruitul. Trecea părintele cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sub ele sticleau ochi aprigi, îndușmăniți. Dădeau bună ziua, cereau câte un dorobanț de țuică, obrajii lor trudiți se luminau puțin la vederea rachiului, sorbeau cu lăcomie cinzecul și, dacă mai aveau bani în buzunarele largi, comandau încă o dată. Viața se înăsprise. Sâmbăta nu se mai umplea cârciuma ca altădată. Unora li se tăiaseră lefurile, pe alții îi dăduse afară stăpânirea, le plângeau copiii de foame. Lume săracă, nu se ajungeau. Parcă zidarii erau mai pricopsiți? Treceau uneori luni întregi până să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de la periferia societății, nu pe răsfățații saloanelor. Nu rămâne deci fără explicație faptul că, În jurul lui 1890 (și mult după aceea), Parisul devine nu doar capitala lumii artistice europene, ci și orașul de refugiu al mai tuturor dandy-lor. Anglia Își Înăsprește, Începând din 1885, legislația, iar Articolul 175 răspândește teroare printre dandy-i Germaniei. Doar imensul scandal stârnit de „afacerea Wilde” pune o surdină temporară dezinvolturii afișate a pederaștilor dandy parizieni. Procesul redeschide subiectul atât de delicat al pedofiliei unor dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
stâncii, iar pământul a fremătat la strigătele noastre de triumf. Văzut din celula mea, evenimentul mi-a apărut ca o revanșă personală împotriva lui Adrian și a viselor lui de cruciadă. Iar când, în cursul lunilor următoare, detenția s-a înăsprit, când n-am mai avut nimic de citit, nimic pentru a putea scrie, nici pană, nici cerneală, nici hârtie, nici măcar o făclie ca să risipesc bezna care se instala încă de după-amiază, când nu mai aveam nici o legătură cu exteriorul, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
punea problema. — Ești sigur că viitoarea dată când ai să vrei să pleci n-ai să fii iarăși închis la Sant’Angelo? — Dumnezeu va alege dacă să mă lase aici sau să mă facă să plec. Vocea lui Abbad se înăspri brusc: — Dumnezeu a ales deja. Nu spune El că nu trebuie să rămâi de bunăvoie într-o țară necredincioasă? Mi-am pus asupra lui o privire încărcată de reproșuri. S-a grăbit să-și ceară iertare: Știu că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
echipă formată din juniorii Al-Naasri, la fel de pricepuți ca el, trăgând din greu, dornici să li se încredințeze cele mai delicate sarcini. Iar asta era cu siguranță delicată. Partea proastă a căderii lui Saddam era că, după aceea, regulile s-au înăsprit brusc. Guvernele lumii, care s-au prefăcut că nu observă traficul cu obiecte de tezaur din Irak înainte de 2003, nu mai erau atât de indulgente acum. Poate considerau că e în regulă să se fure de la dictator, dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
uitat cât vă enerva țăcănitul? Când aruncați cu papucii în ușă... Nu mai așteptă răspunsul și luă o foaie de hârtie așezînd-o în mașină. Grigore Popa râse scurt. ― Ești vesel, domnule! constată sculptorul. Celălalt își strânse buzele. Expresia i se înăsprise. ― Am o impresie ciudată... ― Adică? ― Toate astea par învățate pe dinafară. ― Premeditare? bâlbâi Matei. Bătrânul tăcu. Melania Lupu scoase hârtia din mașină și citi încă o dată textul. ― "Draga mea Coca. Ideea de a pune capăt unei vieți care a încetat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
oamenii cred că libertatea înseamnă să traversezi strada pe unde vrei. Nu toți tinerii care urăsc matematica devin poeți. Trântorii bipezi se consideră la fel de necesari ca și cei din stup. Dintr-o miză mică nu pot ieși capodopere. S-a înăsprit concurența. Nici Diavolul nu mai achiziționează orice jerpelitură de suflet. Copil fiind, inventasem un plan genial de salvare a lumii. Dar m-am luat cu joaca... Insomnia și nevroza sunt poate singurele boli ... creative. Nu poți deveni critic mare, devorând
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
relațiile sale cu toate popoarele supuse, într-o formă sau alta, dominației acestuia. În 1876, pentru România, Serbia și Muntenegru, state care beneficiau de o largă autonomie, s-a pus problema cuceririi Neatârnării. Astfel relațiile dintre aceste state și Poartă, s-au înăsprit. La izbucnirea răscoalelor antiotomane din Balcani, România a adoptat oficial o poziție de neutralitate, care să o ferească de o eventuală ocupație străină. România, prin guvernul de atunci și ministrul afacerilor străine, V. Boerescu, au conservat o politică pașnică, pentru
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de sute de lupi, numai într-o singură pădure... Iarna trec Prutul înghețat, la noi, pe aici prin partea Fălciului ...își continuă gândul, pădurarul. - Oare, or fi trecut?!... Murmură moșierul cu un fel de teamă... Vântul se ascuți, și se înăspri. O rafală se năpusti.. ca o pală subțire și tăioasă, orbindu-i pentru o clipă. - Va fi o iarnă grea, murmură moșierul. - Hm ?! fu de aceeași părere și Anton. Din direcția vântului, părea să se audă mai limpede un urlet
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
că întotdeauna am fost mai inteligenți, dar mai puțin ambițioși. Ne place viața noastră și nu aspirăm la mai mult. Preferăm să-i lăsăm pe ceilalți să gândească ce vor despre noi, dar când suntem provocați, reacționăm - glasul i se înăspri. O să-mi spui unde e Abdul-el-Kebir sau va trebui s-o întreb pe soția ta? Guvernatorul Hassan-ben-Koufra își aminti de recomandările ministrului de Interne în ajunul plecării sale spre El-Akab: „Nu te încrede în tuaregi, îi spusese. Nu te lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
povestea. Cine știe câtă vreme te voi mai deranja cu prostiile mele. 10. ― În seara aceea, mirosea mai tare a alcool. Deși își pusese un strat gros de pudră peste cearcăne, se vedea că era răvășită de o suferință ascunsă, care-i înăsprise trăsăturile. N-am bănuit, totuși, ce va urma. Am avut, doar, un acces de duioșie, fiindcă nefericirea m-a intimidat totdeauna, și ani încercat s-o mângâi. S-a ferit, însă, de. mine. "Lasă-mă", mi-a zis, rece, ca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sau în timp. S-a scurs mult timp de atunci; dar dacă mi-ar fi permis să-i judec pe semenii și pe contemporanii mei, n-aș putea nicicum atenua judecata lui Machiavelli. Dimpotrivă, poate ar trebui chiar s-o înăspresc. Machiavelli nu se înșeală și nu-l înșeală pe principe. Antiteza dintre principe și popor, dintre stat și individ, el o consideră fatală. Ceea ce s-a numit utilitarism, pragmatism, cinism machiavelic decurge din această poziție inițială. Cuvîntul principe trebuie înțeles
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
gândi că ele-s cele mai mari provocări din lume: cele mai aprige, mai crude, cu cel mai dezvoltat instinct de prădător, cele mai seducătoare și bărbații lor s-au Înmuiat sau au ajuns varză cu nervii În timp ce ele se Înăspreau. Sau poate că-și aleg bărbați pe care să-i poată manevra? N-au de unde să știe atât de multe la vârsta la care se mărită, se gândi. Era recunoscător că-și completase educația În ceea ce le privește pe americance
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu toate urcușurile și căderile, cu toate bucuriile și durerile. Buzele‐i, odinioară rumene și calde, acum tremură ușor murmurându‐ mi numele mic cu sfială, iar ochii - neschimbate mărgăritare - mă‐ nvăluie-n lumina lor plină de iubire și înțelepciune. Mâinile sale înăsprite de muncă și ani, sunt simbolul generozității și dăruirii absolute cu care ne‐ a ocrotit pornirea pe albiile mari ale vieții. Această pecete a mucenicilor o sărut cu respect și cu dragoste, și‐n fața monumentalității chipului său demiurgic, mă
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
zare mașina, cineva strigă împăciuitor: ― Feriți, măi oameni, feriți, că vine! Cu mișcări încete, silite, țăranii deschiseră calea, strîngîndu-se pe marginile uliței. Mașina repeta, stăruitor și poruncitor, același avertisment ascuțit ca un țipăt mânios. Uruitul motorului și pocniturile eșapamentului se înăspreau cu cât se apropia, dominând toate glasurile și toate zgomotele satului. Oamenii, rânduiți ca niște străjeri vechi pe amândouă părțile drumului, priveau cu ochi tulburi și cu fețe întunecate goana automobilului. Numai Cârciumarul Busuioc, din pragul lui, scoase căciula cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fire-ar a dracului! Alți vecini se apropiară, fiecare cu câte o întrebare sau cu vreo lămurire. După câteva vorbe însă fiecare se uita la ceilalți, așteptând un semn sau o poruncă mântuitoare. Apoi, pe măsură ce se înmulțeau, fețele lor se înăspreau și glasurile se îngroșau, parcă o nerăbdare stăpânită le-ar fi sugrumat sufletele. Până ce Leonte Orbișor izbucni cu necaz: ― Da noi ce ne holbăm de pomană, măi fraților?... Ori n-avem altă treabă?... Ia haidem mai sus, să vedem și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din greșeală și-a luat vânt pe o coastă piezișă și e dus la vale irezistibil, deși știe că se apropie de o prăpastie. Efectul dojanei de altminteri îl încuraja să continue. Gloata de țărani amuțea pe măsură ce glasul lui se înăsprea și biciuia. Parcă instinctul de frică și supunere s-ar fi redeșteptat brusc în sufletele tuturor, oamenii clătinau din cap îngrijorați sau murmurau scuze monosilabice. Pe când cuvintele bătrânului Iuga șerpuiau amenințător peste capetele mulțimii surprinse, ca pleasna unui bici în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]