1,815 matches
-
când am revenit de afară unde am mers să luăm o gură de aer curat. La intrarea în sală, am descoperit și eu interesul agronomului cam exagerat și i-am spus și fetei. S-a manifestat la rândul ei cam „înțepat” și deranjată că am observat, replicând că nu-i dă socoteală colegului său ce face cu viața sa. - Și ai crezut-o? Nu ai trecut și tu la atac când ai condus-o acasă? Măcar așa, de amorul artei, întrebă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
la esențe spirituale, de a transmite emoții și de a recepta emoții - latură pe care eu nu mi-o bănuisem până atunci, darămite cei din jurul meu! -Hai, nu te mai înfoia singur atâta, că nu ți-au murit lăudătorii! îl înțepă Papa. -Zi-i, nu mă face curios peste măsură, se interpuse și Doc ce-și amintea că, în trecut, de câte ori se ivise prilejul, Babacul îl persifla: curios ca o femeie! -Cum vă povesteam, reluă Babacul, plecăm noi - Paul, Magy, Calul și
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
capului fiarei, pe tipsie de aur, după un ritual străvechi care acordă bourului cinstire mistică. Iată de ce părintele Romică Siminciuc a mutat (și continuă asta) la Soci o părticică din ființa locurilor maramureșene, cu acele celebre bisericuțe din lemn care înțeapă cerul, opere meșteșugărești despre care Lucian Blaga preciza că sunt “printre cele mai prețioase și mai fără de rezervă admirate produse ale geniului nostru popular”. Părintele a ridicat deja porți monumentale, de stil maramureșean, la intrarea în frumoasa sa Biserică. Pentru
PĂRINTELE ROMICĂ SIMINCIUC, UN SLUJITOR AL DOMNULUI CU GRIJĂ PENTRU ISTORIA LOCULUI ÎN CARE SLUJESTE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354472_a_355801]
-
ta de petrecere? - Măi, ce să spun. Îmi place fata. Este frumoasă și deosebită. Trebuie să recunosc că este o creolă superbă. Merge. Să vedem în ce ape se va scălda sâmbătă. - Vai, ca să vezi, ne-am îndrăgostit deja, îl înțepă Deea. Totul depinde de tine Cris, nimic de ea, sau de mine. Cum vei ști să ți-o apropii, așa o vei avea. Hai în casă. Nu te mai uita lung după tramvai, că o să te doară gâtul. S-a
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353712_a_355041]
-
pe care nu o putea înțelege ce spune. - Alo! Cine sunteți vă rog? Ridică el glasul nervos. Parcă distingea hohote de plâns. Deslușind aceste stări sufletești ale persoanei de la celălalt capăt al firului, prin corpul său au început să-l înțepe niște ace nevăzute. - Săndica, tu ești? Ce s-a întâmplat, iubito, de nu poți vorbi? - Mircea, abia reuși fata să murmure printre hohotele de plâns. Mama este în spital într-o stare foarte gravă. - Ce a pățit? Pe Mircea l-
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
încă o jumătate de oră de „ aoleu,inima mea ” ,ne cheamă asistenta cu degetul arătător. Intrăm cu ea, numai nevasta și cu mine, ca să-l scutim pe ăl bătrân de alte chinuri inutile. - Ce zici că te supără ,mamaie ? - Mă-nțeapă inima și nu pot să respir ! - Pe naiba ,nu poți să respiri ! Păi dacă nu mai respirai ,erai de mult pe altă lume. Ia,să tăceți din gură,că trebuie s-o ascult ! De fapt ,noi nu spusesem absolut nimic
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
Că noi ,aici în spital,nu mai avem de toate ! Doar niște antinevralgice. - Și uite așa ,am internat-o pe soacră-mea la „zgubilitici ” . Zilele treceau una după alta ,dar ipohondria ei nu dădea semne de vindecare. Iar inima o înțepa din ce în ce mai rău.De banii cheltuiți fără rost ,treizeci de milioane ,nici nu-ți mai amintesc. - Mamă, nu mai aruncați banii degeaba pe fereastră. Mai bine, strângeți de pomeni ! - Stai liniștită mamă-soacră ,că n-avem noi norocul ăsta, ca să scăpăm de
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
ceva frumos ,că tot spun doctorii ăștia că sufăr de ipohondrie. - Ptiu ,bătute-ar să te bată , că tare m-ai speriat ,răsuflă ăl bătrân un pic mai ușurat. - Să vezi ce-o să te mai sperii acuma ,că iar mă-nțeapă inima ! Din nou , „au,crau” , de nu știam ce să-i mai facem . Doar cu un extraveral am reușit s-o adormim până la urmă. Săptămâna a trecut pe nesimțite ,dar ea era cu mult mai rău. Parcă și fața începuse
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
încă mai arde, Nu găsesc un cuvânt potrivit Să mă scriu cu sânge și carne... Cerul tău de lumină e plin Eu mai sufăr de foame și sete..., S-au cules trandafirii cu spini, Zorii timpului să nu-i mai înțepe... La porțile toamnei se scriu amintiri, Rugina pășește grăbită pe frunze, Tarziul aleargă cu vântul nebun Și-n cerul lumină o lacrimă plânge! foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: N-am să uit / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
N-AM SĂ UIT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353068_a_354397]
-
aplicățiune! În relație cu părinții elevilor, în funcție de condiția socială a acestora își schimbă nu numai vocabularul, ci și comportamentul. Când vin cele două mahalagioaice, „E foarte aspru și fără chef”, nepoliticos, nici măcar nu le invită sa ia loc „Mamele stau înțepate pe scaune, unde s-au așezat fără să fie poftite.” Mamei lui Popescu i se adresează cu apelativul depreciativ „cucoană” și la persoana a II-a singular: „Că-z prost l-ai făcut cucoană!”. Este foarte jignitor: „Apoi ăstuia doară numai
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
o emblemă cu blazonul familiei și câteva cuvinte ... o întrebare: "Vrei să o porți, te rog ?" S-a așezat împietrită pe scaun. Lacrimile îi inundau ochii și aglomerate se prelingeau pe obrazul cald. Micul Leon își dorea o mamă. O înțepa inima de compasiune, ea nu putea fi acea persoană. Și nici nu va ști nimeni despre cadoul puștiului. Va sta de vorba cu el, îi va explică unele lucruri. Ușor de spus. Își apăsă pieptul cu pumnul, greutatatea nu dispărea
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
Doresc să mă distrez iar Briggs e un domn charmant. Abigail își ceru scuze ieșind iritată din încăpere. - Te amuză ceva, anume, domnișoară Ava ? Copiii chicoteau șușotind. Alma se forța din răsputeri să arate serioasă. Atât de mult, încât o înțepau pleoapele. -Nu, domnule! Dacă el a crezut-o un moment, când s-a întors ochii ei străluceau de veselie în contrast evident cu glasul cumpătat și mina sobră arborată. Toate hohotele de râs reprimate de buze, și-au făcut culcuș
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
făcute în Casele de Cultură, Bibliotecile sau la școli. Eu am venit cu altceva și aici am avut surpriza ca, pe lângă cei oficial invitați să-l cunosc pe Corneliu Vasile, confrate din Cararal descălecat! - Să vorbească de carte, să mă înțepe cu epigrame. S-a râs, s-a aplaudat și, cum rar se întâmplă în ciudățica asta de lume care „scrie”, cu mult peste zece ani și-a păstrat un loc special în inima mea! Să existe respectul și admirația pentru
FRATELE MEU DE MÂNĂ de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354565_a_355894]
-
aveau „grijă” de siguranța noastră nici măcar mental nu mi-o formulam. Dar dacă mi s-ar fi dat un pistol cred că aș fi cerut trei cartușe. 10. Credeam că dacă Țepeș a ajuns la cifra de 20.000 de înțepați, eu... m-am rugat să fie iertați. Privind acum la cei din stradă mă întreb greșesc eu sau Țepeș? 24 ianuarie, 2012. Nu s-a cîntat „Hai să dăm mână cu mână”, cei cu Țeapă ...în română! Constantin T. CIBOTARU
CÂND AŞ FI VRUT SĂ FIU ŢEPEŞ? de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354561_a_355890]
-
metalice ale ultimului război. Când au ajuns pe coama dealului, bunicul s-a oprit. Și-a ajutat cu greu nepoata să descalice de pe mârțoaga pe care o închipuia și începu să protesteze: - Grea soartă au bieții bidivii! Uite cum mă înțeapă genunchii. Dar șalele! Deh, încheieturile oaselor mele, dar mai ales ale celor de-un leat cu mine, au de-acum nevoie de unsoarea aceea care se vinde la farmacie, continuă să se plângă, în timp ce-i aranja fetiței rochița șifonată de
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
colțul gurii, apoi altuia și mai larg care-i inundă fața cu lumina ce-o purta ascunsă. O lasă pe Diana să anchetez cazul, precum detectivii cei din filme. Iar el își pironi privirea spre orizont, acolo unde țancurile Ceahlăului înțepau bolta cerească, limpede ca o mare liniștită. Deasupra celor doi singuratici din inima câmpului își înălța și își cobora pe rând trilurile o ciocârlie. Un punct negru ce fixa mijlocul clopotului de argint al cerului. Dedesubt, bătrânul era parcă limba
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
Cre(Ș)tinul”, „formulări-formulate”, Fanariotica noastră Re(In)voluție”, „unire consexuală”, „nume moștenit pe cale ginecologică”, „parcul rece, adică cimitir”, „clasa muncitoare cu gura”, „Gata cu cei ce fură! Toți vor fi chemați la PROCURAT-Ură! Subliniez: Procurat Ură!”, „un neserios îi înțeapă pe alții în părțile moi cu care aceștia «gândesc», „huligănie mascată”, „a intrat în concediu postmortuar!”, „Pe celălalt scaun stătea o arătare feminină, după ambalajul exterior.” Autorului nu-i scapă nici noile variante ale limbajului mitocăniei: „- Șefa, subliniez, știi că
DELICATEŢURILE CONTEMPORANE ALE LUI CONSTANTIN T. CIUBOTARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354730_a_356059]
-
în obraji. Nu puteai spune cu ce râde mai frumos, cu ochii sau cu gropitele acelea jucăușe. - Un suc atunci? - Nicidecum. O apă plată, că mi s-a făcut sete. E cald aici... - Nu se poate o apă minerală? Măcar înțeapă. - Nu. Era categorica. Mă intimida. Și în același timp, mă răsfăța. În zâmbetul ei se vedea câtă plăcere îi face să fim împreună. - Stii ce-ai putea face ca să mă simt mult mai bine? Mi-am ridicat sprâncenele, mi-am
UN TU DOAR ÎN SCRIS de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347210_a_348539]
-
cutremurări. Cum în Delta nu sunt cutremure, vânzoleala era datorată trecerii prin imediată apropierea a unei turme de mistreți. Singurul nostru necaz erau țânțarii: deși ne dădeam cu dietil toluamidă, compus sintetizat de mine în acest scop, câteodată aceștia ne înțepau până și prin pânză cortului. Constatându-i eficacitea, la Crișan am jucat o farsă: am stat afară seară de vorbă cu cativa pescari care, cum e normal, isi tot dădeau palme sperând să alunge țânțarii. Cum eu mă dădusem cu
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
să-mi iau nevastă / Și-au scris cu cerneală verde / Când eram mai drag la fete. Când plecau în armată, feciorii cântau cântece ca acesta: Dar-ar Dumnezeu un foc / Să ardă Sibiul tot, / Să rămână numai parii, / Să se-nțepe generalii, / Generalii și maiorii / Care cătănesc feciorii. „Aș putea să-ți vorbesc la infinit despre satul meu fără să obosesc”... îmi spusese nea Mitică la sfârșitul discuției noastre. Trebuie să recunosc talentul de inegalabil povestitor al lui Dumitru Sinu și
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
de vârfuri, le îndoia până trecea de ele și apoi le elibera. În altă situație, s-ar fi jucat cu ele în felul acesta. De picioare nu-i păsa. Călca pe vreascuri mărunte și uscate, se mai lovea, se mai înțepa, dar nu lua nimic în seamă. Era obișnuit să-l rănească rugii de pe miriște. Nu i se părea că ar fi mai rău aici. Ajuns la potecă, s-a oprit. A privit atent, dar n-a văzut nici urmă de
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
plante cultivate, aha, porumb se numeau, niște patrupede behăind sub un strat gros de lână, altele, cu blană și cornițe , aha, iezi le zice, fugeau după mamele lor zise căprițe. M-am tras îndărăt să nu care cumva să mă înțepe cu materia cornoasă ieșită din cap, dar deodată m-am simțit înconjurat de 3-4 patrupede care probabil că râdeau cu ham-ham fiindcă-mi arătau toți dinții. Pentru prima dată firele mele de păr de pe cap s-au ridicat în sus
PARADOXUL MODERNITATII IN CONTEXT RURAL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357197_a_358526]
-
căpăta umbre, se va despărți în două sau mai multe, ori poate va păstra doar frustrarea neîntâmplării tuturor acestor minunate lucruri. Pe acea treaptă te vei întâlni cu dragostea, care-ți va surâde prin frumusețea fiecărei flori ori te va înțepa cu fermitatea fiecărui spin. Dar, aici, în lumina difuză, angel3uneori, a conștiinței noastre, vom găsi dorința de a ne transforma în copaci, pentru a putea înflori în tinere ramuri. Aici, viața ne-ar purta în beznă, dacă mlădițele noastre nu
ŞI NU DOAR PENTRU O ZI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357424_a_358753]
-
să se impresioneze unul pe celălalt. El îi scrie ei o poezie, ea îl mângâie într-un fel anume. El îi spune cuvinte dulci și moi, ea îi dăruiește desene cu el. El îi aduce trandafiri în care și-a înțepat inima, ea îi cântă balade de dor. Pasiune, romantism, dragoste, afecțiune, neîndoială, vis, magie. Iubirea crește... Apoi ajung la acea măsură când stau unul lângă celălalt și se privesc în ochi sau își reazemă capul unul pe pieptul celuilalt. Și
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
sufletul. Exorcizăm tensiuni psihice. Râdem și plângem ca să nu ne stricăm mecanismele, tiparele. Pendulăm între tragedie și comedie. Este mai ușor să acuzi, este mai ușor să dai cu piatra, este mai ușor să ridici tonul, este mai ușor să înțepi cu cuvinte și priviri, decât să recunoști meritele cuiva. Cine ne răpește bucuria?! Bucuria ta nu depinde de mine și invers. Frumusețea constă în drum, nu în punctul final. Fiecare sfârșit are veleitățile unui nou început. Râsul nu blamează tristețea
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]