1,381 matches
-
Metroul plecase deja din stație și, deși, bărbatul a apăsat butonul, și-a continuat drumul. Da, cu toate acestea trenul a continuat să meargă ca și cum nimic nu se întâmplase. A început să-mi amorțească trupul. De la brâu în jos eram înțepenit. «Asta este straniu.» Eram vlăguit. În sfârșit, metroul a ajuns la Tsukiji, cumva am reușit să mă ridic și am coborât. Atunci am simțit că nu mi-era bine și că mă aflam în pericol. Am coborât ținând strâns geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul împăiat arăta jalnic. Totul îl făcea să fie ridicol: ochii neconvingători de sticlă, gura căscată, limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o poziție de balet comic, rotilele cu care erau prevăzute celelalte trei picioare și, în fine, blana și coama destrămate, devenite jalnice smocuri țepoase mustind de larve de molii. Ți-l prezint pe Leo, fostul meu colaborator, făcu Carol
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Astfel de câini sunt folosiți la vânarea bourilor sălbatici. Aleargă pe lângă ei, le sar în cârcă, se prind puternic cu picioarele și ghearele de greabăn, înfigându-le colții ascuțiți în carotidă. Bourul mai aleargă în agonie câțiva kilometri cu buldogul înțepenit pe spinare, ca-ntr-o pașnică relație simbiotică, după care se prăvălește mort, fără să aibă habar cine și în ce fel l-a răpus. Ruprecht avea aceeași privire neîncrezătoare și același chip bont ca ale grafului. Oare această asemănare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
bonom și melancolic era contrazis de raza de lumină reflectată de ochiul de sticlă care dăduse numele familiei. Un alt strămoș, reprezentat în armură, cu o zgardă cu țepi de metal în jurul gâtului și sabia ridicată într-o pe veci înțepenită poza războinică, strângea între genunchi un cal, ridicat în două picioare, a cărui armură se termina în dreptul frunții într-un corn metalic. Era Albertus Augenstein, Dux Saxoniae, Sac. Caes. Matis Consiliari, Bellic, Camerari Suprem Colonell, Pragensis et Eiusdem Militiae Generalis
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
amărăștenii care l-au votat pe politician punându-și toată nădejdea în el. Spitalul acesta din țară, de a cărei stare politicianul e responsabil direct după atâția ani de guvernare, rămâne tot mai dărăpănat și mai murdar, un lucru neînsemnat înțepenit într-un discurs demult uitat care a adus voturi. Dar de când Băsescu a pornit serios la treabă pentru a-și rescrie sloganul electoral și din „Să trăiți bine” doar printr-o mică modificare a reieșit noua lui dorință asupra poporului
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în fântâna de la cantonul CFR de peste linie, lucru ce nu se mai întâmplase din 1942, când a fost dezastrul acela al românilor de la Cotul Donului. Într-una din nopți când termometrul coborâse spre -38 de grade Celsius și unele locomotive înțepeniseră cu tot cu trenuri pe linie din cauza congelării motorinei, din trenul de Huși au fost dați jos la Oltenești, pe motiv că nu aveau bilet, un grup de vreo treizeci de țigani, bărbați, femei și puradei. Au năvălit cu toții în sala de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Vreau să pricep pe alții! Mă mir cum pot suporta să târâi cu mine, pretutindeni, pe mine, străinul. Și uneori acel străin e blând, agreabil, dar alteori e odios cu egoismul lui. Și eu îl port mereu cu mine... Sfinxul înțepeni pe nisipuri (cîrn ca și Irina), încruntat, cu buza atârnând, pare că păstrează un secret din pricina tăcerii lui îndelungate. Oamenii vorbesc tot timpul. Dacă ar fi înregistrat pe discuri tot ce spun zilnic, te-ai îngrozi de atâta pierdere de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
am dus azi la întîlnire ca să aflu adevărul. În balconașul de la clădirea de alături, la etajul al cincilea, și-a uitat un copil o mică jucărie: un bețișor, și, legată la un capăt, o păsărică de vată galbenă. Bețișorul e înțepenit într-un ochi al balustradei, ața verde, scurtă, atârnă în aer, iar păsărica se învîrtește încetișor la adiere. Pasăre maltratată. Ciocul rupt pe jumătate, aripile, una mai lungă ca cealaltă, asezate nesimetric. Una din aripi, cea mai lungă, se lovește
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
limită la cealaltă, acum mă obsedează moartea posibilă a lui Viky. Colecționez ultimele ei vorbe sau gesturi ca pe relicve de mare preț. Mă simt la întretăierea misterelor supraterestre. Părăsesc camera cu ezitare, mă uit la toate obiectele ca să le înțepenesc în minte, să știu decorul unde Viky se va stinge în fiecare zi. Luîndu-mi rămas bun de la Viky, vocea îmi tremură, de emoție. În antreu îmi dau lacrimile, iar Ioana îmi spune cald: "Ce copil ești!" Ușa salonului se închide
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tuturor, tăcând numai pentru ea mândria ei mare: tot ce-a lucrat ca să refacă pe Viky. Va reflecta la fiecare vizitator în parte: "Priviți-o ce superbă este! Parcă n-a zăcut atâta vreme!" Ca și cum Viky de-acum s-a înțepenit pentru totdeauna în această frumusețe, astfel va vizita spațiile interplanetare, și viermii nu vor începe travaliul lor de alterare. Împrejurul lui Viky, flori multe, toată Cavama a fost epuizată de flori și puse în valoare, pentru ca fiecare să fie văzută
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
unde se putea duce cu privirea în josul coastei și apoi peste câmpie, nu vedea altceva decât trupuri întinse în mărăciniș, în unele locuri căzute unul peste altul, încât formau adevărate stive, din care se ridicau spre cer brațe și picioare înțepenite de moarte, copite de cai, arme încă fluturate, dar care nu aveau să mai ucidă. Din cauza înclinației terenului, sângele se scurgea de pe acele trupuri pe pantă în jos, atât de mult încât tulburase apa unui mic pârâiaș ce curgea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul împăiat arăta jalnic. Totul îl făcea să fie ridicol: ochii neconvingători de sticlă, gura căscată, limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o poziție de balet comic, rotilele cu care erau prevăzute celelalte trei picioare și, în fine, blana și coama destrămate, devenite jalnice smocuri țepoase mustind de larve de molii. Ți-l prezint pe Leo, fostul meu colaborator, făcu Carol
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Astfel de câini sunt folosiți la vânarea bourilor sălbatici. Aleargă pe lângă ei, le sar în cârcă, se prind puternic cu picioarele și ghearele de greabăn, înfigându-le colții ascuțiți în carotidă. Bourul mai aleargă în agonie câțiva kilometri cu buldogul înțepenit pe spinare, ca-ntr-o pașnică relație simbiotică, după care se prăvălește mort, fără să aibă habar cine și în ce fel l-a răpus. Ruprecht avea aceeași privire neîncrezătoare și același chip bont ca ale grafului. Oare această asemănare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bonom și melancolic era contrazis de raza de lumină reflectată de ochiul de sticlă care dăduse numele familiei. Un alt strămoș, reprezentat în armură, cu o zgardă cu țepi de metal în jurul gâtului și sabia ridicată într-o pe veci înțepenită poza războinică, strângea între genunchi un cal, ridicat în două picioare, a cărui armură se termina în dreptul frunții într-un corn metalic. Era Albertus Augenstein, Dux Saxoniae, Sac. Caes. Matis Consiliari, Bellic, Camerari Suprem Colonell, Pragensis et Eiusdem Militiae Generalis
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
înainte de fixarea datei nunții. „Era un ger de crăpau pietrele astă-seară la raport și vreo șase oameni din plutonul nostru au leșinat în timp ce fanfara cânta la nesfârșit Drapelul smălțuit de stele. Presupun că dacă ai o circulație normală, nu poți înțepeni în nefireasca poziție militară de drepți. Mai ales dacă ții o pușcă încărcată la «Prezentați arm’!». Eu nu am circulație, nu am puls. Imobilitatea e starea mea generală. Ritmul Drapelului smălțuit de stele și cu mine suntem într-o armonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
al nouăsprezecelea adresată scriitorilor și fraților și convalescenților de hepatită care și-au pierdut firul și nu pot merge mai departe. (Ah, bine! E nevoie de un măscărici ca să recunoască un alt măscărici. În plus, îmi simt șalele ciudat de înțepenite pentru o asemenea ocazie.) În primul rând, cred că acesta a fost cel mai lung comentariu critic pe care l-am primit de la Seymour în legătură cu vreun efort literar de-al meu - și, mai mult, cel mai lung comunicat ne-oral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
scene. Mereu aceleași imagini desprinse parcă dintr-un vis urât. Văd râuri și munți și câmpii nesfârșite, ce se-nvârt la orizont, și un tren care Înaintează prin stepă. Ei, bine, Mașenca, trenul acesta, cum să-ți spun, mi-a Înțepenit aici, În piept... Îl port cu mine peste tot. Și chiar atunci când voi fi la mii și milioane de ani lumină de pământ nu voi scăpa de aceste imagini. Văd parcă și acum o mică haltă nu departe de Nistru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mea. Femeile nu fac altceva decât să limiteze libertatea pe care o posedă bărbatul și fiecare forță de sine stătătoare din Univers. Chiar și gravitația are ceva feminin În ea. De aceea, pe orice planetă ajungi, simți că picioarele Îți Înțepenesc pe sol. Abia În vid omul e mai liber. Dar chiar și acolo există găuri negre și cordon ombilical. Însă chiar și În imponderabilitate, simți că ceva de undeva te atrage. Imponderabilitatea te ține și ea În loc. Sau te face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se scurgea cu o Încetineală uluitoare. Minutele și secundele erau parcă făcute din gumilastic. Cu cât doreau să treacă mai repede, cu atât se lungeau mai mult. Mașa se uita mereu la ceas, dar acele lui păreau că s-au Înțepenit pe loc. Avionul zbura când lin, când se Înclina Într-o parte, Începând să se zgâlțâie din toate Încheieturile, de parcă ar fi mers nu prin aer, ci pe arătură. Privind prin hublou, Mașa Își făcea mereu În gând semnul crucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În colțul său stingher, ne băgat În seamă de nimeni, Tony Pavone regreta proasta inspirație de-al Însoți pe Doctor. Acesta Îi Încurcase toate socotelile. Lipsise o Întreagă zi dela munca lui, Își călcase cuvântul de onoare dat prietenei sale, Înțepenise o zi și o noapte În colțul camerii unde se așezase Într’o tensiune nervoasă greu de imaginat. În afară de aceste neajunsuri, Încă era Îngrijorat, făcând pronosticuri, de felul cum se va termina și de felul cum va reacționa păgubitul În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încercă aparatul de radio. Pe ambele posturi vorbea o femee, i se păru aceași. Se duse din nou la fereastră, deschizând-o larg, inspiring cu dezinvoltură aerul proaspăt, parfumat al primăverii. Mai făcu unele mișcări de desmorțire a cartilajelor evident Înțepenite de atâta inactivitate, privind neutră interiorul Încăperii. Se duse din nou la fereastră contemplând câteva momente trecătorii ce erau Îmbrăcați primăvăratec, fiind Învăluită de o dorință, ceva nelămurit, poate chiar o mică curiozitate de-a explora Împrejurimile. Câteva momente mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
contactul direct cu răceala pardoselii...! Se ghemui totuși Într’un colț al Încăperii străduindu-se să adoarmă, să uite tot. Abea la ziuă realiză de fapt, acea Încăpere era rezervată borfașilor arestați În timpul nopții care deja era plină. Cu oasele Înțepenite de răceala cimentului, iar ochii umflați de somnul chinuit Tony Pavone avea să facă o stupidă constatare: câțiva păduchi găsise adăpost la el, bucurându-se de avantajul curățeniei. A doua zi dimineața, nu i se dădu drumul acasă. Fu scos
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lemn și era neîncălzită ignorând cele 25 Grade Celsius. Arestații dârdâind de frig, fură rânduiți câte zece doisprezece la un duș ordonând deschiderea robinetelor secundare În așteptarea apei calde ce urma să-i mai Învioreze, dezmorțind cartilajele ce deja erau Înțepenite. Dar, surpiză de proporții incredibile. Operațiunea fiind terminată, unul din Liberi Învârti robinetul central, iar apa rece venită dela o temperatură extrem de scăzută, se prăvăli asupra sărmanilor oameni căzuți În disgrația comunismului biruitor, provocându-i să scoată țipete apocaliptice de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
patru ce urma să Întrebuințăm targa cu patru mânere, arătând cu degetul o movilă formată din cadavre descărnate, aruncate unul peste celălat În dezordine și În poziții bizare. “Să lucrați repede, nu avem timp de pierdut. Dacă unele cadavre sunt Înțepenite, atunci așezați pe targă trei În linie și unul pe deasupra În curmeziși iar dacă totuși, unele cadavre sunt mai recente și n-au apucat să fie rigide și sunt Încă flexibile atunci, așezați În linie numai trei cadavre,În așa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ea. Cei din familia ei fuseseră pioneri În 1848. Gruner era un emigrant Ostjude. Sarcina ei fusese să-l rafineze, să-l ajute să-și construiască cabinetul. Răposata doamnă Gruner fusese decentă, pusă la punct, cu picioare subțiri, păr bufant Înțepenit de fixativ și cu toalete de la Peck & Peck, geometric corecte la milimetru. Gruner crezuse În superioritatea socială a soției lui. — Nu ginul Îmi agravează tensiunea. Dacă nu ar fi cărțile, tot ar fi bursa și dacă nu ar fi bursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]