92,886 matches
-
țările comuniste! Mă temeam să nu-mi ceară să deschid valiza. M-am grăbit spre scara avionului. Nu te-mpinge, îmi spune unul din ei, calm, lejer. Din greșeală, îl atinsesem cu valiza. Scuzați. Și, dând să i-o iau înainte, pășesc lateral. Pășește și el lateral, și mă blochează. Nu te-mpinge, îmi spune, tot calm. Fac un arc la dreapta. Văd alți doi în costume gri - țin pasagerii în grup lângă scara avionului, și nu-i lasă să urce
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
în această clipă îmi vorbește cu vocea mea de azi, dar calmă, liniștitoare. Vocea mea adevărată nu e calmă și liniștitoare. Nu te speria, n-o să se întâmple nimic grav. Asta e ultima frază pe care mi-a spus-o, înainte să fie dus la spital. O frază matură, de la un puști de treisprezece ani. îmi zâmbește din nou: Nu pot să mai stau cu tine. Continuă să-mi zâmbească, dar zâmbetul i se risipește ca o ceață. închid ochii. Când
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
gânduri, precum și în acel halou de fum. Deci, eram nepregătit, în acel avion zgâlțâit către București, s-o aud pe Zoia spunându-mi deodată: știi ca ți-am citit cartea? Aia cu un tip care se-ndrăgostește prima oara tocmai înainte să moară de cancer. Ce vă spuneam mai înainte? Deodată, în timp ce-mi înglodez dintii mestecând cenușiul nostru cel de toate zilele, gust pe neașteptate... o laudă, o trufanda? Simt că zâmbesc cu gura de la o ureche la alta
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
nepregătit, în acel avion zgâlțâit către București, s-o aud pe Zoia spunându-mi deodată: știi ca ți-am citit cartea? Aia cu un tip care se-ndrăgostește prima oara tocmai înainte să moară de cancer. Ce vă spuneam mai înainte? Deodată, în timp ce-mi înglodez dintii mestecând cenușiul nostru cel de toate zilele, gust pe neașteptate... o laudă, o trufanda? Simt că zâmbesc cu gura de la o ureche la alta. Cum mi-a spus odată prietenul meu Marcel, care
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
o paloare care parcă îi urcă și în pupile, și nasul îi pare mai mare, și obrajii mai inguști, chiar scobiți. Tatăl meu e un om foarte deosebit, îmi spune fără să ridice glasul. Orice s-ar întâmpla de aici înainte, va rămâne în istorie, și hotărârile pe care le ia sunt dictate de istorie. Iși trage suflarea, și continuă să-mi spună, la fel de scăzut, fiindcă e furioasă, că fără el nimic nu s-ar fi împrimăvărat în România, și dacă
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
își vor fi terminat rotația, petalelele se depărtau de miezul cu polen, frunzele se ridicau și se potriveau pe direcția cuvenită unei fotosinteze de gală, copacii își bățoșeau crengile. Dacă ai fi putut filma și ai fi dat pe repede înainte, ai fi văzut că totul se scutura, se întindea, căsca prelung, așa cum face oricine după somn. La foarte puțină vreme, păsările urlau de-a binelela, era un vacarm în care tot ciorile aveau cuvîntul hotărîtor. Dar, ca în fiecare dimineață
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
Claudiu Komartin Fii pe pace, tătucă... Câtă suferință poți îndura înainte să te decizi? Cea mai frumoasă moarte vine în zori, după multe nopți albe în care oroarea s-a cernut în noi ca făina la moară. Aerul e bâhlit de atâta suferință și de la bocancii tăi vechi lăsați pe pervaz
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
nu uiți prin ce ai trecut și visezi că într-o dimineață te vei scula, îi vei încălța și vei fi din nou slobod. Iubesc bocancii tăi vechi de dezertor pentru că vor fi ultimul lucru pe care îl vei vedea înainte să închizi ochii. Iubesc pielea lor roasă, șireturile rupte și tălpile ferfenițite pentru că sunt o parte din tine, sunt o parte din respirația ta întretăiată și din veninul gros pe care îl scuipi cu năduf în ligheanul de lângă pat. Tu
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
și violența lor va bântui așezarea și peste patru sute de ani pe atunci sondele de petrol încă vor mai arde iar tu vei fi o legendă pentru mutanții născuți în deșertul radioactiv. Cât de adânc poate intra acul în venă înainte ca țipătul să sfâșie plasa de fier a zorilor? Am sufletul împovărat și gândurile sleite știind că nimic nu se va schimba înainte ca soarele să se prăbușească în golul lăsat de absența ta. Va fi cu siguranță târziu - nu
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
fi o legendă pentru mutanții născuți în deșertul radioactiv. Cât de adânc poate intra acul în venă înainte ca țipătul să sfâșie plasa de fier a zorilor? Am sufletul împovărat și gândurile sleite știind că nimic nu se va schimba înainte ca soarele să se prăbușească în golul lăsat de absența ta. Va fi cu siguranță târziu - nu mă vei mai privi cu dispreț ca pe un gândac în care ai vrea să arunci cu un măr, iar eu voi încerca
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
a făcut veșmânt de sărbătoare aruncat pe masa de operație, iar tu, lumina din care se-aude plânsetul meu. Ca și cum aș mânca hârtie Otrăvuri în doze ca pentru elefant mi s-au dat, amestecate cu grefe, pentru a mă păcăli, înainte ca lama cuțitului să-mi strălucească în față și să treacă prin lăuntrul meu. Doar lapte cu vitamine beau și le simt ca și cum aș mânca hârtie. Nevăzute degete divid celulă după celulă într-o progresie geometrică, până acestea pierd armonia
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
trecu prin minte că trăia într-un oraș foarte poluat. Ploaia se opri brusc, odată cu acest gând rezonabil, iar o pală de vânt ridică din nou în burta norilor praful fin și aurit. Străzile deveniră într-o clipă curate ca-nainte de alegerile prezidențiale, iar omul din fața Bisericii Pantelimon își privi cu uimire cămașa, acum decolorată și subțire ca o frunză. O clipă nu se mai auziră nici glasurile obișnuite, nu mai trecură nici mașini. Din fereastra lui Leonard și până-n
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
dud imens în sus. E intuiția celor rechemați, în sus. În procesiunea vulpilor, cizmele rămân în urmă. Părinții mei au mâncat din vâsc. Sunt urme pentru câinii care duc spre casă. Mai sunt urme care duc spre casă. Merg cozile înainte. Părinții așează pe pragul meu un vâsc. Dumnezeu a înghețat lângă plop când cel mai mic dintre noi s-a îmbătat cu rachiu de vâsc. Iarna tătarii au aruncat un ochi spre mare. Pădurea Letea. 31.12.2008
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
Corina Anghel Prolog Pentru ea - ce trecuse prin Lethe văzându-i murind, reînviind pe cei dragi - strămutarea aceasta a fost o desprindere... acele maluri neștiute - spre care a navigat mereu, chiar și împotriva gândului - i se-aștern acum înainte locuite de larma unui stol de nagâți, de tăcerea unor paltini înalți, pierduți ca și zarea, în semitonul ierbii... pentru ea - apa aceea are alt gust; altă substanță emană trecerea timpului-melc aciuit în catul ferestrei, făcând loc nopții-n amiază
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
din care iau naștere lucrurile lucrurile din care luăm naștere noi. Ar trebui Ar trebui să asurzești cum un motor ce nu se-aude pe sine să-ți verifici virtutea precum viitorul prin mijlocirea cărților de joc să ai trac înainte de-a adormi cum un actor înaintea unui spectacol. Delta Dunării După pilda Domnului un fluviu răstignit. Pădurea fermecată În hățișul întunecat cum un soi de viscere-ale pădurii cîntă păsări pe care nu le-auzi în schimb ele te-aud
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
o să ne macine pâinea cea de toate zilele) obrajii brăzdați (doar pe trecerea asta de pietoni mai pot ajunge în Kansas) jumătate de aureolă spectrul căderii ce ți-a scăpat din pumn pene în penele tale pentru prima dată mireasă - înainte chiar să mă-mpăunez iată și-un piedestal cu trapă înspre marele canal colector doar pentru mine blițuri maimuțăreli pe podul minciunilor iau șoaptele de la ureche gândurile de pe buze și le manevrez ca pe plastilină: figurine cuminți în buchet și
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
trecutul amputat ea satură multe guri cu răbdare de melc când lunecăm spre apus cu soarele legat de o ață dar Dumnezeu ne iubește mai mult decât putem risipi cât despre interioarele pietrelor încăpătoare și capitonate nici o limită nu explodează înainte să ia forma corpului proiectat cu precizie spre dâmbul ce încetinește rotirea cioplitorii imită valurile și dălțile ne țin lipiți de pământ cum șterge umbra un punct luminos un oraș autentic durerea e o vietate leneșă care ne așteaptă la
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
o anume sete înscrie desenul unei vieți din care transpare lent chipul inimii pentru mine însă, totul ar putea fi cuprins în trei cuvinte: sclipătul depărtat al apelor... Dinspre o liniște se mistuie lumea, reînfiripîndu-se în interval: a te stinge înainte de-a te duce în tăcerea curgînd, lumea petrecîndu-se fără de mine și totuși în mine n-a fost și nu există început doar răsfrîngerea unui alean într-un golde vale: atunci, cînd umbrele tot mai lungi înlesnesc o altă vedere
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
mursecă. Mă topește în dinți. Și mă crănțăne. Mă îndumichează. Eu sunt amorul ei negrăit. Un biet bărbat care s-a aflat numai de moarte iubit. Moarte, tu, iubita mea, te rog nu muri înaintea mea! Ia-mă pe mine înainte! Iar tu să ai grijă să nu mori niciodată. Iar dac-ai să mori, îți doresc o moarte frumoasă! Moarte a mea, cum de te-ai brodit tu așa de frumoasă? Așa de nurlie, așa de castă? Cum de pășești
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
Mai bine stai și asculți vinul roșu clătinîndu-se în tine. Ca într-un pahar uriaș. Care tot se va sparge o dată și-odată. Sînt o groază de lucruri minunate de făcut. Unele pe care nici nu le-au spus alții înainte. Plaja e naltă, nisipul fierbinte. Vara, languros întinsă pe spate. Ademenitoare. Culcată. Marea răcoroasă. Sînt o mie de femei, neiubite, acum, încă, nainte. Stai și asculți Vinul roșu clătinîndu-se-n tine. Într-un pahar uriaș. Care tot se va sparge odată
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
între ei cel din stânga femeii (cu o acoladă tandră cuprinzându-i umerii dar fără să o atingă) își trece mâna prin zid spre cel din dreapta care i-o strânge cu neprefăcută căldură. și-n tot acest timp doamna privește imperturbabil înainte. doar că dintr-un anume unghi și-ntr-o anume lumină contemplând toate acestea scaunul din mijloc e gol doamna nu este - cu trupul - de față deși cei doi continuă să o flancheze ca două oglinzi paralele. și toți trei
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
dintr-un anume unghi și-ntr-o anume lumină contemplând toate acestea scaunul din mijloc e gol doamna nu este - cu trupul - de față deși cei doi continuă să o flancheze ca două oglinzi paralele. și toți trei privesc tăcuți înainte spre alți doi bărbați care joacă șah în tăcere sub o boltă de viță de vie curbată peste ei. și vița de vie pogoară din când în când o jordiță verde și-nmiresmată și confiscând o piesă sau alta de
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
în 1874 în Gibraltar. apoi în 1711, toamna, în Golful Persic. o vreme n-a mai fost văzută de nimeni de parcă viii și morții ar fi fost cu toții legați la ochi. a reapărut în 1452 la Constantinopol cu un an înainte ca diamantul Bizanțului să cadă în mâinile Semilunii. se afla printre cele trei corăbii genoveze în spatele lanțului masiv din zale de fier care lega intrarea în port. era limpede că flota lui Mahomed nu putea pătrunde pe-acolo și sultanului
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
că așteptarea a început, că totul se va schimba de-acum în viața mea. Numai că, deși mi-am dat seama de asta și în mintea mea chiar mi-am repetat cuvintele, n-am mai simțit așa de clar ca înainte că acele cuvinte sînt acoperite întru totul de adevăr. N-am mai simțit nimic, aș putea spune, decît frigul acela de februarie, de sfîrșit de februarie. Dar am așteptat, chiar dacă tremuram. Prietenul meu scenarist a așteptat la rîndul lui, chiar dacă
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
o zi, un păianjen de plută o lăsase țintuită în nisip, în plină acrobație. Își freca mușcătura cu palmele așteptând, sub privirea flămândă a celor care nu se-ară-tau niciodată de-a-ntregul. Și atunci Mehria, apărut din senin, alergă din mașină, înainte să oprească motorul și fără să-și fi deschis, ca de obicei, porțile spre grădină. În timp ce-o purta în brațe, Mehria avu din nou privirea aceea febrilă, sticloasă, de varan în pustiu. O-n--trebă în arabă dacă o doare
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]