947 matches
-
de aceea o nehotărâre psihologică, carență comportamentală izvorâtă dintr-un caracter indecis. Ea este mai degrabă o criză provocată de starea lumii. Este nevoie ca mai întîi ceva să se strice în ordinea lucrurilor, ca acestea să ajungă prost întocmite, încîlcite, de necuprins cu mintea: este nevoie ca lucrurile însele, în esența lor, să ajungă "nehotărîte", să-și piardă sau să-și ascundă hotarul, să se degradeze în ferma lor delimitare, pentru ca adevărata nehotărâre să poată lua naștere. Nehotărârea mea răspunde
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fapt Casimir.) Desigur, la nașterea mea, nu putea bănui că voi scrie treizeci de ani mai tîrziu un roman nelegiuit și deocheat. Casimir se numește Franz și, hopa, François nu mai are dreptul de a se numi Weyergraf. Ce problemă Încîlcită! Ce e de făcut? „Tată, am Început să scriu o biografie a sfintei Cecilia!“. Eram gata de orice pentru a aranja lucrurile. Sau o biografie a Paulinei Jaricot, fondatoatea Operei de Propagare a Credinței, o lyoneză? Tata ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
roman“. Ar fi preferat tata ca eu să scriu texte creștine, sau să nu scriu deloc? Și dacă mi-aș fi publicat romanul sub un pseudonim, i l-aș fi trimis oare? Am spus-o mai adineaori: e o problemă Încîlcită povestea cu publicarea primului meu roman, o poveste pe care a stricat-o ostilitatea părinților mei, un cuplu pe care - să nu uităm - mă temeam că-l voi Încornora... Cum de au ghicit ei că o carte din care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Nu adaugi și tu la ghiveciul ăsta încă o zeitate?“ Dar se stăpânește, întunecat la chip. Inconștient sau nu, adulatorii ăștia de două parale folosesc singurul mijloc pe care-l au la dispoziție pentru a descâlci cât de cât ghemotocul încâlcit al politeismului lor blestemat. Observă privirea severă a lui Vittelius la adresa lui. Se apucă să inspecteze din nou armele, cu fruntea voit încrețită, ca semn al preocupării sale. Oftează înciudat. Chiar, ce i-a venit să pornească o asemenea discuție? Îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui și își întâmpină stăpânul agitând viguros din coadă. Tiberius îl scarpină afectuos între urechi, îi scoate o căpușă din blană și o strivește sub talpa sandalei, așteptând răbdător ca paznicul, puțin afumat, să descuie poarta în timp ce murmură niște scuze încâlcite. În sfârșit, cu un uruit, poarta se închide în spatele lor, rulând pe cei doi pivoți amplasați în prag și pe tocul de sus. Odată ajunși în stradă, Velleius Paterculus se oprește dezorien tat la vederea lecticii somptuoase care-i așteaptă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe comedianți, pe scamatori și pe acrobați, cântecele necuviincioase și glumele, Își taie părul scurt, deoarece au Învățat de la apostol că e nedemn pentru un bărbat să dea atenție părului său. Nu-i vezi niciodată pieptănați, rar spălați, cu bărbile Încâlcite, cu miros greu de praf, murdari din cauza armurilor și a căldurii».” „N-aș fi vrut să stau la ei În garnizoană”, zise Belbo. Diotallevi dădu verdictul: „A fost Întotdeauna tipică pentru eremit cultivarea unei murdării sănătoase, pentru a-și umili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a fost”. 22 Cavalerii Graalului nu mai voiau să li se pună Întrebări. (Wolfram von Eschenbach, Parzival, XVI, 819) Belbo fu scurt: Îi repetă tot ce spusese deja la telefon, fără alte amănunte, afară de unele neesențiale. Colonelul povestise o istorie Încâlcită, zicând că a descoperit urmele unui tezaur În niște documente găsite În Franța, dar nu spusese mai mult de-atât. Părea să creadă că posedă un secret periculos și voia să-l facă public mai devreme sau mai târziu, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o virgulă. Ți-a mai spus asta cineva? Arăți ca propriul tău portret... Vino Încoace. O să răcești. Camera era prea bine capitonată pentru a fi cu adevărat rece. Julia Își duse mîna la frunte să-și Îndepărteze și netezească părul Încîlcit, apoi se Întoarse Încet la canapea și se vîrÎ sub pături. Se Întinsese, goală pînă la brîu, cu mîinile sub cap, și Împărțea țigara cu Helen, lăsînd-o să și-o pună Între buze și s-o Îndepărteze după ce trăgea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cum se Împiedicau tijele pe sub pielea spatelui. Ieși fleșcăită. Nu o Întoarseră și nici nu Încercară să-i Închidă ochii, ci o așezară repede pe targă și o Înfășurară În perdeaua ruptă care o acoperise Înainte. Avea părul blond și Încîlcit, de parcă dormise - ca părul lui Helen, se gîndi Kay, cînd se trezea sau cînd se dădea jos din pat după ce făceau dragoste. — Isuse, repetă ea, ștergîndu-și gura cu dosul manșetei. Ce treabă nenorocită! Se depărtă puțin și-și aprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar putea fi la ușă. Mi-am tras În grabă halatul de baie pe mine (de-o eternitate intenționez să-mi iau un halat de casă, dar nu știu cum se face că nu ajung niciodată să cumpăr unul) și, cu părul Încîlcit și ochii umflați de somn și nespălați, m-am dus să deschid. Acolo am dat peste mama lui Dan, stînd În prag și radiind de fericire. — Ellie! exclamă ea, dîndu-mi un sărut pe obraz. În timp ce eu Înghețasem, umilită de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
arătându-și gura știrbă, în care se mai află, pe alocuri, câte un dinte stricat. Deși strigă, apoi încearcă să-l ademenească, Pran nu mai scoate nimic de la el. Cerșetorul își scarpină bubele. Își culege păduchii din părul spălăcit și încâlcit. Le aruncă la întâmplare obscenități vânzătorilor de alimente, care-și duc marfa din acel loc. Unul din ei îi răspunde cu un gest obscen. — Dumnezeule atotputernic! exclamă cerșetorul deodată, fără nici o legătură aparentă. Ai dreptate! Pran îi aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
grădinile de zarzavaturi, Toamna, cu paleta de culori în mână, a zugrăvit roșiile, ardeii, gogoșarii și le-a pregătit pentru drumul către cămările noastre. Pe câmpuri, mormăie vesele tractoarele arând pământul pentru însămânțările de toamnă, iar porumbul își prezintă ciuful încâlcit al mătăsii care începe să se usuce. Boabele se coc acum, se întăresc și așteaptă vremea culesului, foșnind uscat din săbiile zdrențuite ale frunzelor. Ici-colo, câte o floareasoarelui, cu dinții căzuți în țărână, zâmbește știrb cu gândul la tinerețea pierdută
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
admire această minunată pădure. Și au destule lucruri de admirat! Stejari falnici, frasini uriași, ici-colo câțiva plopi ca niște coloane fără de sfârșit, fagi, carpeni, toți par o armată strașnică ce se prezintă mereu la datorie. Pe copaci, liane lungi și încâlcite, flori de diferite culori, ca și cum ploaia ghidușă le-ar fi vopsit de pe o paletă vrăjită. Dar primăvara! O, primăvara aici sunt adevărate comori. Printre frunzele încă rămase pe jos, de sub rădăcinile ramificate ale unor arbori, răsar cu o strălucire de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îi îmbrățișez genunchii cu o uimire copilărească, mamă, nu pleca, rămâi cu noi, mami, de ce te îmbraci, de ce îți închei pantofii cu toc înalt, de ce te machiezi, genunchii ei se învârt dintr-o cameră în alta, iar eu, printre ei, încâlcită, încerc să o împiedic, mami, rămâi, mami, totul este atât de trist fără tine, suntem atât de triști, rămâi cu noi, iată mâinile ei pe părul meu, trebuie, nu am de ales, spune ea, va fi bine, va fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dădu înapoi pentru a scăpa. Ținea într-o mână o pungă de plastic cu mâncare și în cealaltă capul unei păpuși, restul fiind pierdut. Copilul, slab și murdar, părea mult mai fragil decât jucăria stricată. Părul blond era slinos și încâlcit: o claie de câlți încadrându-i fața. Ripley își aplecă urechea dar n-o auzi respirând. Lumina o făcu să clipească, iar această mișcare a pleoapelor o determină pe Ripley să acționeze. Îi surâse copilului și întinse rmâna, ușor, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pe când Dietrich se îndepărta în sens opus. Prin ușa rămasă deschisă, Ripley îi văzu pe cei trei bărbați strânși în jurul ordinatorului central al coloniei, pe care Hudson îl reactivase, apoi îngenunche lângă fetiță. Îi dădu la o parte o meșă încâlcită care-i cădea pe ochi. Femeia ar fi putut să coafeze o statuie, judecând după reacțiile ei. Zâmbind mereu, îi întinse ceașca aburindă. ― Ține, gustă. Dacă nu ți-e foame, măcar sete ți-o fi. Și pun pariu că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
instrucțiunile. Avea prea puțină importanță dacă îl auzeau ceilalți. Bărbații și femeile, blocați în sala coconilor, nu aveau timp să asculte, ci decât să reacționeze. Numai Apone mai acorda atenție receptorului său și încerca să găsească o noimă în ordinele încâlcite ale lui Gorman, al cărui glas era distorsionat la limita inteligibilului. Aparatele de emisie-recepție erau concepute să funcționeze în orice împrejurări, inclusiv sub apă, dar ceea ce se petrecea în acest loc nu fusese prevăzut de tehnicieni. Pentru simplul motiv că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Poetul zice că „la o cârciumă“. Aș! Sao Miguel d’Alfama e un restaurant cu moț, ultra-cotat între zecile de localuri cu fado din cartierul vechi. N-am avut habar de asta când, pe la prânz, în timp ce inspectam terenul pe străduțele încâlcite, am luat un mic pliant din fața unui local ca să avem seara cât de cât un reper, ca să nu umblăm teleleu ca bezmeticii după casele cu fado. Evident că seara ne-am rătăcit, evident că am umblat ca bezmeticii, până am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
vorbă - nu capu-ista-i di rușâne, cân’ omu-i În rușânea goală! Da pălăria-i pălărie, dă! On om făr-de pălărie-i mai gol ca goliciunea. Ca cu sacu: făr-di sac, pi ploai’ - nu ești om!»... Măneanul care făcea, În felul lui, Încâlcit, ocolit (și bine Înnodat) teoria sacului și a pălăriei, credea că pro-ble-ma există numai la el, la Mana - eventual În satele de primprejur. Câțiva ani mai târziu, tata avea să descopere aceeași „problemă” În Ardeal - altfel pusă. - Credeam, zice tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În trei secțiuni: nord, nord-vest și vest. Schemele complicate, divizate mărunt În trei culori - roșu, albastru și verde - Îți lăsau impresia că nu fuseseră executate cu prea multă Îndemînare. Întocmai ca pe hărțile anatomice, unele locuri arătau ca niște fire Încîlcite, altele ca niște țesături destrămate. Și, colac peste pupăză, au fost prinse cu ace pe ele și niște stegulețe triunghiulare de culoare crem ce reprezentau linia ferată de centură administrată de guvern și ramificațiile secundare. Clădirea se găsea Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
schița ta nu e bună. M-am tot Învîrtit și am greșit colțul unde urma să ne Întîlnim și din cauza ta am Întîrziat douăzeci de minute. — N-are nimic. Nu știu dacă numai harta mea e de vină... sînt tare Încîlcite și pasajele astea subterane... — Ba are. Am cerut cafea unui chelner În vestă albă, care a venit să ne ia comanda. Am continuat apoi: — Cu o hartă ca aceasta, nici nu-i de mirare că domnul Nemuro n-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
poate fi încă încadrată în nicio tipologie, cea care te ajută să găsești soluții atunci când toate lucrurile merg prost, care te face să ajungi în locurile în care alții nu pot să ajungă, să inovezi, să creezi, să descurci situații încâlcite, să convingi oameni care nu vor să se lase convinși. Desigur, pe măsură ce înaintezi în meserie, anumite lucruri se pot învăța, dar dacă ești înzestrat de la natură cu puterea de a găsi soluții, cu talentul de a fi descurcăreț, vei fi
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
săptămână. Dar ne-a fost neîndestulător numai atât și am început să-l văd aproape în fiecare zi. Se cresta pe răboj cea mai mică lipsă ! La ceasul hotărât simțeam de departe din inima târgului înțesat de lume, din modul încâlcit al treburilor și al nevoilor, simțeam că mă trage chemarea și așteptarea maestrului, care din balconul caselor străjuia cu ochii bulevardul Epureanului în tot lungul lui doar ne-o zări venind. Așa, mai bine de un an întreg, am avut
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
bărbați. Da, este una și aceeași ! Confirmarea că a pornit pe o pistă bună o face și mai curioasă pe Dora, care se grăbește cu întrebările : Pentru ce venise tata aici ? Și cât a stat ? Aici e poveste lungă și încâlcită. O să vă spun tot ce știu, dar nu cred că știu tot. Cei doi prieteni au stat îndelung de vorbă seara pe prispă. Mama s-a dus la culcare după care ei au continuat conversația cu glas scăzut. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sunt atâtea lucruri de făcut pe lumea asta. Pe urmă se luptase cu morile de vânt, voise să descopere mai mult decât esența vieții, așa, direct, fără nici o altă pregătire dar se lovise de profesorii Alexe și de șaradele lor încâlcite, ei nu au făcut decât să îndesească hățișul și dacă vreodată ajunsese la concluzia că dăduse de un fir important, foarte curând trebuia să recunoască că acela nu era decât un surogat și lupta îi fusese inutilă, total inutilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]