1,057 matches
-
Fragment de veac (1946) nu reușește să se sustragă tematic prezentului opresiv, aspect care va vicia și calitatea poetică în sine. Versurile, exhibând adeseori o tonalitate cu pronunțată alură festivist-patriotardă, abundă în retorisme și artificii metrice: „De departe vin ecourile încăierării / Giganților cu pasiuni de eroi / Gâfâielile veacurilor / Explozia eliberării / Strigătul prevestitor al vremurilor noi” (Prefață). Stihuirea facilă, lipsită de măiestrie tehnică, are apăsate accente proletcultiste: „E unica noastră planetă / Dar plină de cântece și joc / Eu suflu în aurita trompetă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
acest detaliu îl apropie de prototipul său, care avea același obicei. Ca și în cazul lui Nerjin, în portretul fizic al lui Kostoglotov apare un semn distinctiv, care îl scoate din banal cicatricea de pe obraz, dobândită în lagăr, în timpul unei încăierări cu bandiții. Cicatrice are și prototipul personajului, pe frunte. Dintre detaliile fizice ale lui Kostoglotov atrage atenția, în plus, părul "lățos", care duce la atribuirea unei porecle. În momentul apariției în spital, Kostoglotov este "un lungan încălțat cu cizme, într-
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
În măsura în care se poate descifra în atari scene amintirea unor realități istorice e vorba desigur de o epocă destul de veche de dinainte de sosirea aheilor în peninsulă. Ceea ce e semnificativ e faptul că Homer și auditoriul său se puteau amuza de asemenea încăierări. 28 Pausanias, II, 36,2, care menționează și cultele secrete ale Herei din Argos, lucru ce i se pare excepțional lui Rose, op. Cit., p. 128, n. 11. Dar vezi H. Jeanmaire, Dionysos, pp. 208 sq. 29 Cf. referințele în H.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ares e detestat de toți zeii care-i spun "nebun" pentru că nu cunoaște "ce este drept" (Iliada, V, 761). Zeus însuși recunoaște că "nici un oiympian nu este atât de urât", căci Ares "nu se gândește decât la ră/boaie și încăierări" (V, 890). 32 Bacchilide, IV. 41; Apollodor, Bibi., III, 6, 8, 3. De la epoca de piatră la Misterele din Elemis o numesc Pallas, " Fata", și la Atena, ea este "Fecioara" (Parthenos}. Dar ea este alt gen de zeiță-fecioară decât Artemis
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe de altă parte, camarila civică a acestui complicat Agamiță Dandanache al „societății civile”. Nu are rost să repet unde consider că dreptatea era de partea „civicilor” și unde de partea „politicilor”. Dl Constantinescu și-a avut dreptatea sa în încăierările de familie cu „civicii”, așa cum aceștia din urmă și-au avut dreptatea lor în multe din delimitările față de dl Constantinescu și „politicii” Domniei sale. Ceea ce merită este doar să reamintesc că unul dintre spectacolele cele mai dezolante (anunțând prin natura sa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
în management unde azi are o carte de vizită impresionantă. Dna Udrea a hotărât să rămână în politică, schimbând doar „partidul de suflet” din mijlocul căruia aruncă pe piața mediatică bombe și tiribombe. Acum mai bine de două luni, pe timpul încăierării dintre președintele Băsescu și unul din foștii săi sfătuitori de taină, scriam următoarele: „Vremea lui Vraiște Vodă e abia la început. Paharnicul Ulea nu poate lipsi din scenă. Se pregătește șpagatul Udrea”. Pe lângă niște mustrări aflate undeva între imperial și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
revista LA&I, nr. 29. Cu ce mă declar în dezacord sunt două lucruri. Primul - neîncrederea totală în eficacitatea unui răspuns tactic - bătaia scurtă, de tip pamfletar. Evident, pentru a evita să te angajezi exact în ceea ce doresc haimanalele - o încăierare - strategia trebuie preferată tacticii. Un adevăr pe care pune degetul dl Mihăilescu este acela că haimanalele provoacă, așteaptă „reacții de răspuns teleghidate”. Cu toate acestea, consider că răspunsurile tactice nu trebuie să lipsească mereu. Al doilea - că și-ar avea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
care credeau că în România este un conflict între români și maghiari. V.A. : A fost, la un moment dat, conflictul sângeros de la Târgu-Mureș, în martie 1990. A fost ceva cumplit acolo. A.M.P. : Exact. În martie ’90, a fost încăierarea aceea pricinuită de separarea școlilor din Târgu-Mureș, după aceea a fost găsit pretextul pentru organizarea serviciilor secrete, căci, vezi Doamne, se spunea la București că absența unor astfel de instituții e cauza pentru care nu se știa nimic din ce
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
comic, cum s-ar crede și cum aș vrea să mi-l reamintesc aci, din rușine și din teamă de cititor, căci nu totdeauna virtutea, rațiu nea, bunul-simț, decența și cuviința noastră de acasă biruie și scapă nevătămate din această Încăierare cu instinctele noastre greu domesticite, cărora, În ce mă privește, le-am purtat Întotdeauna frică și respect. L’homme n’est ni ange, ni bête et le malheur veut que qui veut faire l’ange fait la bête, scrie undeva
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Așa am făcut până acum și așa voi face și de acum Înainte. Dar Încet, Încet, am În țeles că ai dreptate. Timpurile se schimbă, omenirea se Îndreaptă spre alte vremuri. Nu se va mai mulțumi cu Întreceri cavalerești, cu Încăierări și cu jurăminte de dra goste făcute doamnelor visurilor. și noi ne-am schimbat. și supușii noștri. Tu și prietenul tău Bodo, care-i tânăr, dar a umblat mult și are minte și Înțelepciune de bătrân, mi ați vorbit de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sfârșit, nu mi-aș da fata după un asemenea pretendent, asta e clar. Dar chiar să-l trădeze pe duce, care l-a copleșit cu atâtea privilegii și favoruri, nu-mi vine să cred... Orice s-ar spune, În toate Încăierările Eglord a fost În primele rânduri. E una dintre cele mai puternice spade ale ducelui. Nu, nu pot să cred că un cavaler e În stare de asemenea trădări! Călugărul dădu neîncrezător din cap. Cunoștințele lui despre natura umană erau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui Își făcură prea bine datoria. Omul se Înmuie ca o cârpă, prelingându-se din șa, fără să scoată un sunet. „Doamne, iartă-mă! Acum n-am timp de pocăință.“ Smulse din mâinile mortului sabia și se năpusti spre locul Încăierării. Ceilalți trei ucigași nu avură timp să vadă ce se petrecuse sub brad. Cu săbiile lucind, se năpus tiră asupra călărețului. Acesta se opri surprins și abia avu timp să scoată la rândul său din teacă sabia lui ușoară și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În vara când molima cea nouă secerase multe vieți. Pe neașteptate, aripa morții se Întinsese peste ținutul muntos cu aer curat și ape limpezi, unde oamenii mureau de bătrânețe, dacă nu-i ucideau tâlharii sau dacă nu cădeau În nesfârșitele Încăierări dintre stăpânii lor. Din când În când, se mai prăvălea câte un brad și sfărâma un sătean. Sau câte unul era sfâșiat de urs. Femeile mai mureau la naștere. Nu era nimic nemaipomenit, așa se murise totdeauna, și oamenii Își
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
astfel că odată cu moartea acestuia, soțul ei s-ar fi putut apropia de tron. E drept, mai era și Conrad, fratele mai tânăr, dar nici el nu era căsătorit, deci n-avea moștenitori. „Să presupunem că Bertold moare Într-o Încăierare. Îi plac prea mult luptele și vânătorile ca să n-o sfârșească cu o suliță Între umeri. Ar rămâne numai Conrad. Nu e un fricos, ce-i drept, dar luptă numai atunci când n-are Încotro. Totuși, e și el muritor. Dacă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lui Uli Schmetzer În cartea de călătorii Europa: „Venețienii au spânzurat sau au decapitat o serie Întreagă de dogi bănuiți că aspirau să pună definitiv mâna pe putere, a fost o natură mai războinică decât tatăl său. Iubea luptele și Încăierările. A murit Într-o Încăierare În apropiere de Molsheim.“ După Stephan Molitor, ziua morții sale este 3 decembrie 1122. A fost Îngropat În cimitirul mânăs tirii fa miliei, patronată de Sfântul Petru, În Pădurea Neagră. Au fost prădate și incendiate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de călătorii Europa: „Venețienii au spânzurat sau au decapitat o serie Întreagă de dogi bănuiți că aspirau să pună definitiv mâna pe putere, a fost o natură mai războinică decât tatăl său. Iubea luptele și Încăierările. A murit Într-o Încăierare În apropiere de Molsheim.“ După Stephan Molitor, ziua morții sale este 3 decembrie 1122. A fost Îngropat În cimitirul mânăs tirii fa miliei, patronată de Sfântul Petru, În Pădurea Neagră. Au fost prădate și incendiate ne numărate orașe, locuitorii omorâți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
1122 Bertold III participă la Concordatul de la Worms, unde Împăratul Heinrich V și papa Calixt II renunță la conflictele legate de Învestitură. Bertold III moare la scurtă vreme după ce se căsătorește cu Sophie de Bayern, din neamul Welfilor, Într-o Încăierare În apropiere de Molsheim, În Alsacia. Este Îngropat la mânăstirea Sfântul Petru. Conrad Îi urmează la tron. 1125 Conrad se căsătorește cu Clémence de Namur. Văduva lui Bertold III, Sophie, se căsătorește cu Leopold de Stiria și moare 4 ani
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mie ce-a pățit, că-l văd că se oblojește cu ciumăfaie și tot felul de cârpe. I-ai făcut matale ceva? o iscodește Gheorghe, care știa el din alte dăți că din când în când se iscă cîte o încăierare între cei doi soți, din care nu întotdeauna bărbatul ieșea învingător; − Nu i le-am făcut eu, el și le-a făcut, se dezvinovăți iute Marița; − Ei, cum Dumnezeu a putut să se zgârie și să se julească în halul ista
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
jocul acesta plin de tainica lui gravitate, dându-mi sentimentul că se complace, că participă la fel cu mine (niciodată nu s-a arătat plictisit ori dezgustat), gata să urmeze inițiativele mele. O dată, într-o pauză mare, în timpul unei generale încăierări amicale, ca între băieți exuberanți de energia lor ținută în rezervă, noi doi am pus stăpânire pe catedră, eu mă aflam întins pe ea cu ochii în plafon, iar el trântit peste mine, pe pieptul meu, îmbrățișați cu toată forța
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pe pieptul meu, îmbrățișați cu toată forța, ca atleții în momentul decisiv, imobili, în transă. Eu, cu grija că va trebui să ne desfacem totuși din strânsoare și să curmăm plăcerea nemaipomenită. La un moment dat, când ceilalți încetaseră deja încăierarea, căci sunase și flecăreau pașnici, K. mi-a șoptit în ureche (îi simțeam răsuflarea fierbinte, mă simțeam, prin fierbințeala asta ce intra în mine, ca împărații romani în abureala băii): „Să ne ridicăm, căci ne observă“ - singura mea dovadă că
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
dolari ș.a., totul se reducea la un bună ziua, aproape neauzit pentru că aceasta era regula parcimonie spre a nu exista semne de mulțumire ca tu să ți-o iei în cap). Cu toate că parcă simțisem cum îmi dau sfârșitul obștesc, în acea "încăierare" cu areopagul de la Geneva (mă gândeam la colegul meu, Constantin Flitan, care se aflase tot la Geneva, la Comisia de Drept Internațional, și s-a întors la București după un accident vascular, care l-a scos din profesie pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
-ți dau: faceți într-o zi un consiliu de prieteni; gândiți-vă bine înainte de a lua o hotărâre. Ți-o dau în grijă pe Mica. De altfel, nici nu știu cât de mult a crezut ea de cuviință să se implice în încăierare. Aici lumea zice că s-a vârât până în gât. 2 decembrie [1950], sâmbătă seara Of, afurisită zi! De la ora 8, la nenorocitul ăla de proces; am stat până la amiază, într o tensiune de era să fac meningită. Cuvintele îmi șuierau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aduc aminte de anul 1917, când, din voința partidului, după pribegii prin închisori și deportări, am ajuns la Leningrad. Acolo, în cercul muncitorilor ruși, în imediata apropiere a tov. Lenin, învățătorul cel mare al proletarilor din toate țările, în vâltoarea încăierării dintre proletariat și burghezie, în condițiile războiului imperialist, am învățat întăia oară ce înseamnă a fi conducător al marelui partid al clasei muncitoare. Acolo, în cercul muncitorilor ruși, al eliberatorilor popoarelor asuprite și al inițiatorilor luptei proletare a tuturor țărilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spuneam, noi, oamenii moderni și „păgâni” am pierdut nespus de multe lucruri, privilegii ale celor ce scriau și deșteptau miturile; nu numai legătura cu zeii, ca și oportunitatea de a-i Întâlni, de a te „izbi” de ei În mijlocul unei Încăierări sau dileme de sânge, dar și credința În posibilele miracole: cele ale naturii și ale vieții „de aici” și unul din acestea ar putea fi și revelația, „iluminarea” propriului destin. Ce nu e În nici un caz „fatalitatea”, ci acea cale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
farsă de 1 aprilie colegului lor Mișu Poltronu. În societatea „amicilor” caragialeni qui pro quo-urile sunt avenite. Farsa speculează nu atât stupefacția don juanului improvizat, cât mai ales lașitatea acestuia probată cu o altă ocazie, iar evenimentul este relatat. O încăierare pe stradă, episod oportun ca locutorul să-și fasoneze profilul eroic și prestația virilă, revelează neașteptat lașitatea lui Mișu, o lașitate excesivă. Mișu nu doar că părăsește locul incidentului pentru a se ascunde, dar și după ce conflictul s-a consumat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]