1,203 matches
-
m-am simțit imediat descoperită. Dacă s-ar fi uitat în spate pe scări, m-ar fi văzut imediat. M-am aplecat parcă pentru a-mi lega un șiret, ascunzându-mă la propriu în spatele fetei din fața mea. Numai că eram încălțată cu botinele mele de piele, care nu aveau șireturi. După un timp am început să mă joc cu elasticul. Oamenii care treceau pe lângă mine, coborând, se uitau curioși la picioarele mele. Părea a fi o coborâre interminabilă. Simon alese legătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Înăuntru era un coridor lung, cu ecou, pavat cu dale, ceea ce m-a dus imediat cu gândul la o școală de modă veche; ce lipsea era șirul de cuiere pe o parte și o bancă sub ele unde să te încalți cu pantofii pentru sport. A, da, și mirosul. În capătul îndepărtat erau două uși care dădeau într-o sală de mărimea unei săli de sport, cu un balcon care o înconjura pe trei laturi. Am clipit, obișnuindu-mi ochii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Groot. —Charles nu era atât de prost, i-am răspuns, în vocea mea insinuându-se aroganța. Am motive să cred că a avut grijă să le ascundă bine. Ca să fiu sinceră, nu prea am încredere în capacitatea unor polițiști analfabeți încălțați cu cizme date de la serviciu să găsească ceva pe care Charles a vrut să-l țină ascuns. Gura i s-a sucit într-un zâmbet subtil și a scos un sunet care presupun că denota amuzament. Îi atinsesem coarda sensibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
alcool) cu suc de roșii. Era luni seara. M-am trezit joi dimineața, învelit cu covorul de lângă pat. Eram în pijama. Năuc, greoi, războlit, ca după un chin pustiitor. Nu mă simțeam prea rău. Picioarele se umflaseră și m-am încălțat cu o pereche de pantofi mai ușori, de vară. Era sfârșit de octombrie, plouase și până în stația mașinilor m-am și umplut de apă în încălțări. Am cumpărat ziarul, cu gestul reflex din fiecare dimineață. Atunci am văzut că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care lăsau În urma lor o dîră de flori negre pe ale căror petale, scris cu sînge, se putea citi numele Nuriei Monfort. M-am trezit În niște zori cenușii, cu geamuri aburite. M-am Îmbrăcat pentru vreme rece și am Încălțat niște ciubote. Am ieșit tiptil pe culoar și am străbătut apartamentul pe bîjbîite. M-am strecurat pe ușă și am ieșit În stradă. Chioșcurile pe pe Ramblas Își arătau deja luminile În depărtare. M-am apropiat de la cel ce naviga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dispăruse și că, În locul farfuriei cu resturi, se afla acum o pălărie de pai cu boruri largi, plină cu bucăți de prescură stropite din belșug cu ulei și vin. Acum masa Înainta spre el cu pași hotărâți. Picioarele ei erau Încălțate cu adidași Nike, destul de jerpeliți. Încălțămintea Îi aducea aminte de cea purtată de Bikinski. Numai că pictorul purta de obicei doi adidași, or, aici se mișcau Încolo și Încoace patru. Poate că văd dublu, Își spuse medicul. Scena părea desprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tren se adunaseră aproape toți mușterii de la Corso. Un compartiment Întreg era ocupat de Bikinski, reprezentat În mai multe ipostaze. Și tânăr, și bătrân. Privit din față și din spate, cu și fără barbă. În chip de stâlp de afișaj, Încălțat cu adidași Nike și cu vraful de icoane sub braț sau În chip de piatră kilometrică, alergând pe străzi de unul singur... Unul din Bikinski privea absent pe geam, altul se uita cu ochi pierduți la Noimann. Compartimentele cu sutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care vorbește, e cineva! Ionică: Bine, ia-ți cizmele! (îi dă moșului câțiva bani) Umblă sănătos! Cotoșman: Și la pungă gros! Negustorul: Câț, spurcăciune! Ionică: Șiret moșul, cum făcu, cum drese, ma lăsă fără nici un ban în buzunar. Cotoșman: (se încalță vorbește cu mândrie) Stăpâne, ia uităte la mine! Îmi dai voie să mă prezint? Sunt Motanul Încălțat, zis Cavalerul Cotoșman. Tot pământu-n lung și lat Orișicât ați căutat Până acuma n-ați aflat De Motanul Încălțat! Sunt isteț și plin
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
II: Cine miorlăie, eu? Slujitorul I: Tu! Slujitorul II: Ba tu ai miorlăit! Slujitorul I: Eu? Eu miorlăi? Slujitorul II: Atunci cine miorlăie? Cotoșman: Eu vitejilor...Am onoarea să vă salut! Slujitorul I: (înspăimântat) Vorbește pisica!... Slujitor II: Și e încălțată cu cizme! Cotoșman: Întocmai...Eu sunt cavalerul Cotoșman, Motanul Încălțat. Cu cine am plăcerea să miaun... pardon, să stau de vorbă? Slujitor I și II: Păi noi... Cotoșman: Aș vrea să știu ce căutați pe moșia stăpânului meu! Slujitorul I
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
om se odihnește acolo. — Ahaa, strigă Grințu, prefăcându-se furios, vă țineți de bancuri, ai? Băieții râd pe Înfundate. Ia, mișcați-vă și treziți-i pe toți și scoateți-i la Înviorare, fuga! Cei doi care au dormit Îmbrăcați Își Încalță la iuțeală pantofii pe picorul gol și o zbughesc pe ușă strigând: „Deșteptarea, bă!“ Bat În uși și le trântesc de perete, forfota unei dimineți obișnuite dintr-un internat se aude crescând În urma lor. — Și tu, Radule, deschide fereastra, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
multă vreme curtată de un alt tip, mai tânăr puțin, băiatul unui Învățător. Ăsta aranjează ca Grințu, babacu’ meu deci, să fie Încorporat și să fie trimis direct pe front. Înțelegi În ce scop, nu? Bătrânul fuge, dar tot este Încălțat și trimis pe front. Femeia lui rămâne singură la părinții ei. Se pare că bătrânul era venit din altă parte, Încă nu știu de unde. Buun. Băiatu’ Învățătorului trece la acțiune și Încet-Încet prin diverse manevre și acte false, știu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fragment din poveste. Și totuși el, sau ceva mai puternic decât el, ne surprinde din nou: „N-am apucat să ajung prea departe că m-a dat În urmărire prin toate posturile de jandarmi și În noiembrie ’39 m-au Încălțat În gară la Ploiești și m-au și trimis la Sulina la Infanterie Marină. Am stat aproape doi ani la Sulina și eram singurul care nu ceream nici Învoiri și nici concedii. N-aveam chef să mă duc nicăieri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acel punct până când distanța scăzu Într-atât Încât presupunerea inițială să se confirme. Era o femeie tânără care venea grăbită spre calea ferată. Popescu deduse că În valea În care drumul se ascundea privirii se află un sat. Fata era Încălțată cu cizme de cauciuc și căuta să alerge, Popescu avu chiar emoții pentru ea, dacă aleargă să prindă trenul și personalul ăsta care a Înțepenit aici de mai bine de douăzeci de minute se pune tocmai acum În mișcare? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
xează“ și În câteva minute eram suficient de funcțională ca să iau câteva măsuri de precauție necesare. Mai Întâi am salvat-o pe Millington (care se chircise și ea de groază) din ascunzătoarea de sub canapea. Apoi, Într-o succesiune rapidă, am Încălțat În viteză o pereche de cizme de piele lungi până la genunchi, ca să-mi acopăr picioarele vulnerabile, am deschis ușa spre hol ca să Încurajez plecarea gândacului și am Început să pulverizez otrava de insecte supereficientă, de pe piața neagră, pe fiecare suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
urmărit până aici, mormăi el, Întinzându-se după Millington, care Îl privi, mârâi și sări. Vino aici, cățeluș. Vino și salută-l pe Philip. Ce are câinele tău, iubire? —O, Întotdeauna a evitat cât a putut englezii Înalți și beți, Încălțați În pantofi Gucci fără șosete. Sincer, nu e nimic personal. Dintr-un motiv sau altul, a considerat că spusesem ceva excesiv de amuzant și era să se rostogolească de pe canapea din cauza crizei de râs. —Ei, dacă ea nu vrea, atunci de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ochii zbătându-i-se sub pleoape, semn clar că se prefăcea. —Hai, scoală-te odată. Poate că ești beat, dar nu dormi. Ce-ar fi să te pun Într-un taxi? —Mmm. O să dorm puțin, iubire. Hrr. Își ridică picioarele Încălțate pe canapeaua mea cu o agilitate surprinzătoare și strânse una dintre pernele din set la piept. Trecuse puțin de două când am aruncat o pătură pe Philip, care sforăia, am recuperat-o pe Millington din spațiul dintre cadă și chiuvetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Prețul e o mie, domnule Gelfman. — Ce! Ăsta-i jaf la drumul mare! — Nu, e un caz penal de șantaj, rezolvat în afara tribunalului. Ai adresa lui Sifakis? — Mickey ar face-o pe gratis! — Mickey ar fi în stare să te-ncalțe cu o complicitate la crimă. Care-i adresa lui Sifakis? Gelfman expiră încet. — Mama voastră de cârcotași pungași! E Vista View Court, numărul 1187, în Studio City. Și dacă-i vorba de un miar, vreau o rezolvare perfectă. Buzz zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
băiat, ca nu cumva să declanșeze accidental nu știu ce pogrom teribil. Un răspuns absolut corect. — Nu te-ai gândit că un grafolog ar putea desființa registrul ăsta într-un tribunal? — Nu. — Și cu ce crezi că încerca Danny Upshaw să-l încalțe pe Loftis? — Nu știu! Un fel de trădare, dar nu crime sexuale! Mal nu era sigur dacă nu cumva femeia ridicase vocea ca să-și camufleze minciuna. De ce nu i-ai arătat lui Upshaw registrul adevărat? Riscai foarte mult dacă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
chip. — Într-un an, de Sfântul Nicolae, am găsit în pantofii pe care-i pusesem pe pervazul ferestrei mele o nuia! Încă de mică, aveam un temperament teribil. La cinci ani am căpătat o chelfăneală memorabilă pentru că nu voiam să încalț ghete negre, ci... albe. Pe atunci copiilor nu li se cerea părerea. Miss Buckley, guvernanta englezoaică, mă biciuia adesea cu o curea peste picioare. Eram un copil zburdalnic, plin de vitalitate, dar nu eram rea. Totuși, în tr-o seară, exasperată
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
trebuie din timp... și eu vă făgăduiesc să vă dau de băut cât veți voi și ce veți voi, ca să nu vi se aplece după pește! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nici nu se crăpase bine de ziuă, când întîiul pungaș se-mbrăcă și se-ncălță frumos cu hainele și ghetele furate și plecă în piața cetății. Când ajunse el, vânzarea era în toi. Se opri dinaintea unui negustor de pește, alese din ochi un crap mare cât un miel și auriu, cu ochii roșii, de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
observă că cerșetorul făcea exact același lucru ca și el. Studia intrarea În palat. Dar o făcea nemișcat, cu capul ușor aplecat, ca și cum nu l-ar fi interesat decât partea de jos a palatului, sau doar felul În care erau Încălțați ienicerii. Vreme de aproape un ceas piața rămase nemișcată, În așteptare, asemeni unui tablou cu personaj colectiv, pictat de Gentile Bellini. Apoi mișcarea se reluă. Gărzile pregătiră din nou culoarul de trecere pentru sultan, Îmbrâncind În lături mulțimea. Cerșetorul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Primăvara, cu șovăielile și capriciile ei, venea și, odată cu ea, se apropia sărbătoarea Paștelui. Pentru noi, copiii, Paștele nu avea înțelesuri creștinești prea clare dar îl așteptam cu nerăbdare pentru că venea cu bucurii: cu o hăinuță nouă sau ceva de încălțat, așa cum era tradiția în lumea satului, cu mâncăruri mai deosebite (plăcinte, cozonaci, pască, friptură, răcituri, plachie ș.a.), cu ouă roșii cu care organizam concursuri de ciocnit, cu musafiri care ne ofereau dulciuri sau câțiva bănuți, cu permisiunea de a merge
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
poloul, jocurile de-a iepurii și ogarii, instalarea cortului, toate fiind doar pretexte de a se reîntâlni, făcând de fiecare dată să pară că fusese întâmplător, stând apoi cu mâinile în buzunare, balansându-se înainte și înapoi pe tălpile picioarelor încălțate cu cizme. Nici unul nu era atras de dans, deși Privett-Clampe a fost încântat să descopere că domnișoara țintea la fel de bine precum călărea. Când a văzut-o doborând un țap negru cu un 275, de la o sută cinci zeci de iarzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
marginea șoselei, sunt prăfuite în roșu, sub forma hărții imperiului, de mașina care trece. La porți apar câțiva purtători răzleți de steaguri, supravegheați de soldați în uniforme kaki. Urmează salutul șoferului, ca un mecanism de ceasornic, deschiderea portierei (niște picioare încălțate în pantofi negri, comuni ating pietrișul) și nababul a coborât. Urmează treptele. La baza lor îl așteaptă doi ADC în uniformă, care-și sincronizează la milisecundă pocnetul din tălpi (cum reușesc oare?). Îl escortează pe nabab pe prima treaptă - sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
felul în care este decorat sediul. Când i se oferă un loc în salonul din față refuză, spunând că dacă doamna Lovelock nu se supără, preferă să stea în picioare. Strâmbă din nou din gură cu dispreț, când revine Jonathan, încălțat cu o pereche de pantofi maro. — Nu ai pantofi de tenis? — Din păcate, nu. — Ei bine, presupun că putem cumpăra unii pe drum. Ocolesc prin Piccadilly, apoi pășesc pe un teren cu iarbă de primăvară, aflat în spatele unei case din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]