1,239 matches
-
Și proprietăreasa noastră a pus un servitor să ni le care În micul nostru apartament. Seara, când briza a răcorit plaja, ne‑am dus la „Le Forgeron”. Rosamund căra Într‑o sacoșă pantofii. Ne‑am scos sandalele și i‑am Încălțat Înainte de a intra pe poarta restaurantului. În grădină, susurau plăcut jocuri de apă - erau și boschete, flori, viță de vie. Madame Bédier, care gătea În bucătărie, nici nu s‑a uitat la noi. Monsieur Bédier a parcurs fără interes amabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o rochie lungă, verde‑auriu, s‑a aplecat și a fost ajutată să se urce În cabina camionului. Purta o pălărie de mătase. Artistul TV și‑a scos papucii de pâslă și i‑a vârât În buzunarul paltonului, apoi a Încălțat niște mocasini și s‑a cățărat În camion lângă nevastă‑sa. Infirmierul era de față și‑i ajuta, după care mi s‑a adresat mie: - Urmezi la rând. Avem nevoie de spațiu și am primit ordin să te evacuez chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cantonului și a plopului secular de alături. Nu se zărea nici o lumină înaintând pe linie, dar acum era sigur că pe undeva trebuie să fie acel plug de zăpadă. Omul își trase spre el cizmele mari de cauciuc și le încălță cu mișcări cumpănite gospodărești, își înfășură de două ori în jurul gâtului fularul mare și gros, își puse pe el haina îmblănită care nu apucase să se usuce cum trebuie. Femeia se uita cu ochii mari la el, cu o expresie
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lăsând capul pe spate, mișcând înverșunat mărul lui Adam proeminent și osos, ascuns sub o piele tăbăcită de vânturi. Pălăria sa veche și pleoștită căzu pe spate în noroi, dar n-o luă în seamă, o călcă apoi în picioarele încălțate cu niște pantofi vechi direct pe piciorul gol. Prin vârful dezbârnat al papucului i se vedeau degetele piciorului zbârcite de apa ceea rece plină de noroi. Ploaia rece de toamnă încetase de dimineață și lăsase locul unui vânt rece, tăios
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să se aștepte. Spre seară, Luana se cocoță pe un colț al toaletei și-o privi pe mama care se gătea în oglindă. Era superbă în costumul de catifea grena, a cărui fustă dreaptă îi punea în valoare picioarele lungi, încălțate în pantofi cu toc înalt. Cum poți să mergi pe astfel de tocuri? se miră fetița. Crezi că ai să poți dansa încălțată astfel? Sanda zâmbi amar. Nu-ți face probleme, nu mă va invita nimeni la dans. Glumești...Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să meargă la școală doar pentru că aceasta era singura modalitate de a învăța să citească. Se trezi dimineață devreme, mama o găti cu uniforma apretată, "Doamne, iar apret!" -, îi prinse buclele în enorme funde albe, "Așa se poartă." -, fetița se încălță pentru prima dată cu pantofiorii de lac și cu șosețelele trei sferturi nepurtate până atunci. Sanda o privi în extaz, necontenind să se mire: Ce mare ai crescut, Luana! Ești aproape o domnișoară. Când s-a întâmplat asta? Încătușată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
insistat să le iau. Sanda o privi suspicioasă. Sigur îmi spui adevărul? Luana se supără: Eu nu mint. Mama căzu pe gânduri și în final hotărî: Trebuie să le duci înapoi. Nu pot să fac asta. Abia aștept să le încalț. Nu mai discutăm. Mâine le duci înapoi. Deși i se rupea inima, Luana trebui să asculte. A doua zi îi înmână colegului cutia cu patinele. Damaschin o privi perplex. Ce faci? Nu pot le să primesc. Sunt mult prea scumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bătea tare, cu toiagul. Vai, ia priviți cine a venit! Intră, Moșule! o auzea pe tanti Anda strigând. Aștepta, nerăbdătoare să iasă. Intra apoi la Ema. Și Luana aștepta. Până se sătura, pentru că moșul uita să-și mai facă apariția. Încălța cizmulițele și dădea buzna, de-a binelea, în cărare. După alte minute încărcate de așteptare, începea naveta între ușa ei și ușa mătușii Vanda. De fiecare dată, Bica ieșea afară și-o privea cu ochii triști. Cum aștepți tu, fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înțepenită în mijlocul drumului se uită la domnișoara Leon, gata să-i spună câteva vorbe de duh. Luana, fără s-o ia în seamă, își scoase un pantof și țopăind într-un picior întinse mâna: Dă-mi pantoful tău și tu încalță-te cu al meu. Fii serioasă, dragă, i-o trânti cealaltă de la obraz. Între papucii noștri e o diferență de trei numere. Continuând să facă piruete, Luana o privi galeș. Refuzând să mai gândească, să mai despice o așa trăsnaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
i-o trânti cealaltă de la obraz. Între papucii noștri e o diferență de trei numere. Continuând să facă piruete, Luana o privi galeș. Refuzând să mai gândească, să mai despice o așa trăsnaie, Anita scoase în silă pantoful și se "încălță" cu celălalt. "Condurul" Luanei îi cuprinse degetele iar restul tălpii până la călcâi îi rămase atârnat în afară. Luana își afundă laba piciorului în pantoful uriaș al Anitei, fără să reușească a-i găsi capătul. Se prinseră de braț și porniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
neidentificată iar în picioare purta o pereche de cizme supraelastice, ultimul răcnet în modă, care, se vedea de la o poștă, îi erau mari. "Iubita" lui se încătușase într-un paltonaș de bogdaproste, cu mâneci trei sferturi, îngrozitor de roșu. Totuși, era încălțată cu ghete noi, moderne și pe-o ureche îi ședea o pălăriuță șmecheră, din cele mai cochete. Avea o privire atât de pierdută, încât băiatului aproape că i se făcu milă. Nu știu dacă să râdă ori să plângă. "Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ochi, spunându-și fără încetare că totul va fi bine. A doua zi dimineață fu condusă într-un salon vecin cu sala de operație. Se dezbrăcă de cămașa de noapte și trase pe ea un șorț alb, încheiat cu șiret. Încălțată în papuci de pânză, intră în sala de operație. Aspectul rece al încăperii, încărcată de aparate necunoscute, masa lungă, plantată în mijlocul camerei și medicii mascați cu măști albe îi înghețară sufletul. I se făcu o injecție în șira spinării, fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din prima bancă: Du-te și adu-l pe măscăriciul ăla aici. Ernest intră surâzând. Cum te cheamă? îl întrebă. ...Fănică Fântânel. Studenții izbucniră în râs. Profa se scărpină în barbă și-l analiză din cap până-n picioare. "Fântânel" era încălțat cu adidas "Puma", marfă de negăsit la acea vreme în România, înțolit în blugi strâmți și cămașă de velur, ultimul răcnet. Bine, Fănică, ai reușit să-mi dezmorțești fețele astea plictisite. Acum hai să vorbim serios. Ești student? Da. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care o luară la fugă, băiatul țâșni pe lângă ea ca o săgeată. Deși încercase să dea tot ce poate, Luana nu reuși să-l întreacă. Fu dezamăgită. Știa că, în alte condiții, ar fi putut s-o facă. În timp ce se încălțau aștepta, emoționată, momentul tainic ce urma să vină. Dar Ernest o luă de mână și tot drumul până acasă sporovăi verzi și uscate. Inima Luanei se zbătea într-o dilemă dureroasă. De ce nu o săruta? Își uitase promisiunea sau n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
insistențele Marei a fost și doamna Escu prezentă. Se purta mini și Luana îmbrăcase o rochiță de firmă, din mătase subțire, două palme deasupra genunchiului, cu volane lungi, în triunghi, la mâneci. Își prinsese părul într-un coc rebel și încălțase o pereche de cizmulițe fine, aduse de Ștefan din Ungaria. Iuliana o admiră cu sinceritate: Ești cea mai frumoasă femeie de aici! Și cea mai singură, ripostă Luana cu amărăciune. Spre surprinderea ei, după un pahar de vin, reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
puteau să candideze la titlul de încălțăminte trăsnet pentru nunta lui Aidan și a lui Nieve. Ar fi avut noroc să poată purta altceva decât o pereche de teniși. Și nu avea cum să apară la evenimentul social al anului încălțată cu teniși! Așa că până la urmă poate va fi nevoită să se retragă. Lucru care s-ar putea să bucure pe toată lumea. N-avea nici un sens să se mai gândească la asta. Și nici nu se simțea în stare să despacheteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Școala din Atena, Platon și Aristotel în centrul panoului, despărțind apele filosofiei, bătrânul Platon desculț, sub braț cu Timeo, mâna dreaptă ridicată spre lumea ideilor arătând spre un vag transcendent în timp ce-și încrucișează privirea cu Aristotel, Aristotel cel încălțat cu sandale, cu stânga ținându-și Etica, în timp ce mâna dreaptă cu palma întoarsă spre pământ încearcă să pună ordine în lumea materială, nici unul nu vorbește, științele contemplative și științele exacte, și chipul lui Rafael privind afară din tablou, venind până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vino În grădină, vrei? Îl chemă el. Nu arăta altfel decât de obicei. Tenzo se mai liniști. — Mi-au spus să vin degrabă, că era de rezolvat o treabă urgentă. — Întocmai. Ce fel de treabă? — Ei bine, vino-aici. Tenzo Încălță o pereche de sandale Împletite din paie și ieși În grădină. Hannojo și Takumi Îl urmară. — Stai acolo, Îi ordonă Koroku, așezându-se pe un bolovan mare și ridicând pușca. În acea clipă, Tenzo Își dădu seama că unchiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Takumi. Curând, Takumi ieși din casă. Neașteptata Înapoiere a ulciorului furat Îi bucurase atât de mult pe Sutejiro și soția lui, Încât nici nu erau siguri că nu visau. Se grăbiră să-i aranjeze musafirului sandalele pentru a le putea Încălța ușor, apoi porniră grăbiți Înaintea lui spre poartă, unde făcură mai multe plecăciuni. Ofuku, se afla și el acolo și fu uimit să-l vadă pe Hiyoshi. — Vom Încerca să ne facem timp ca să venim la Hachisuka să ne aducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de somn. — Am și dormit. După ce dorm un timp, nu știu de ce, nu mai pot sta locului. Sunt niște sandale pe-aici? Hiyoshi găsi repede o pereche de sandale noi din paie și le aranjă, pentru ca stăpânul să le poată Încălța ușor. — Poftiți, stăpâne. — Abia azi ai ajuns aici, și spui că ai și dormit destul. Cum se face că deja cunoști locurile? — Vă rog să mă iertați, stăpâne. — Pentru ce? Nu sunt deloc un om băgăreț. Dar, Într-un conac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
trăsese de vițele care creșteau din copacii grădinii, șerpuind pe zidurile de pământ. Desprinse de tulpinile smulse, rămurelele se legănau Încet. — Cine e? strigă Ieyasu. Dacă era un om pus pe rele, probabil că fugise. Nu se auzeau pași, Însă. Încălțând o pereche de sandale, ieși pe poarta din spate a zidului de pământ. Un om se prosternase În țărână, așteptându-l. Lângă el zăceau un coș mare de răchită și un toiag. — Jinshichi? Nu ne-am văzut de mult, stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
făcând o plecăciune respectuoasă În fața lui Sessai: — Vă mulțumesc că v-ați făcut timp pentru a veni aici astă seară, Sfinția Voastră. — Mesajele acestea sosesc Întotdeauna pe neașteptate. Fără Îndoială, te-a deranjat. — Câtuși de puțin. Sessai era singur. Umbla Încălțat cu niște sandale vechi de paie, a căror mărime se potrivea cu proporțiile uriașe ale trupului său. Ieyasu porni pe lângă el și, În semn de respect pentru maestrul său, cu un pas mai În urmă, dându-i lui Heishichi hățurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ar fi atins scopul. Acum, Își aminti dintr-o dată că profilul ei fusese mai alb decât florile de pe gard. Fumul focului de lemne plutea prin casă, venind din bucătărie. Tokichiro făcu o baie, Îmbrăcă un kimono subțire de cânepă și, Încălțând o pereche de sandale, ieși pe poarta grădinii. Tocmai atunci, un tânăr mesager Îl salută și-i Înmână o convocare oficială. Tokichiro reveni grăbit, se schimbă repede și porni spre reședința lui Hayashi Sado. Sado Îi dădu ordinele personal: Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Nu trebuie să se scoale din pat, Îi reproșă Hideyoshi, pornind grăbit spre chilie. Când auzise că venea Hideyoshi, Hanbei pusese să i se facă patul și-i poruncise unui slujitor să măture În cameră, În timp ce el se schimba. Apoi, Încălțând niște saboți de lemn, se aplecase peste pârâiașul care șerpuia printre crizantemele de la poarta de bambus și-și spălase gura și mâinile. Când cineva Îl bătu pe umăr, se Întoarse. — O, nu știam că sunteți aici, Îngenunche repede Hanbei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe loc: — Cine pleacă? — Seniorul Mitsuhide. — Ce?! Da, stăpâne. S-a gătit cu o ținută ușoară pentru munte și Îl Însoțește numai Amano Genemon. Plănuiesc să-și mâne caii până la Hiyoshi. Sau, cel puțin așa a spus Seniorul Mitsuhide, În timp ce Încălța sandalele de paie la ușă, adineaori. Mitsuharu nu lipsea niciodată de la rugăciunile de dimineață, În fața capelei castelului și la altarul familiei, dar, În ziua aceea, le neglijă pe amândouă. Echipându-se atât cu sabia lungă, cât și cu cea scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]