664 matches
-
canalele comuniste poluate. Când era provocat să justifice teroarea bestială legiferată de Lenin - camera de tortură, zidul Împroșcat cu sânge - Nesbit Își scutura scrumul din pipă de mânerul ușiței de la sobă, Își Încrucișa din nou spre stânga picioarele uriașe, cu Încălțări grele, Încrucișare spre dreapta, și bălmăjea ceva referitor la „Blocada Aliaților“. Vâra laolaltă sub eticheta „elemente țariste“ emigranți ruși de toate culorile, de la țăranul socialist până la generalul alb - la fel cum scriitorii sovietici manipulează astăzi termenul „fascist“. Nu și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un chin pustiitor. Nu mă simțeam prea rău. Picioarele se umflaseră și m-am încălțat cu o pereche de pantofi mai ușori, de vară. Era sfârșit de octombrie, plouase și până în stația mașinilor m-am și umplut de apă în încălțări. Am cumpărat ziarul, cu gestul reflex din fiecare dimineață. Atunci am văzut că era datat joi. Nu înțelegeam. Ar fi trebuit să fie marți. M-am uitat și pe alte frontispicii ale gazetelor de pe tarabă. Toate erau datate joi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai departe, cotind puțin spre stînga pentru a regăsi firul apei după care să mă orientez. Întîi i-am auzit susurul. Nu peste mult timp l-am și văzut, dar rîpa care mă despărțea de rîu era prea abruptă pentru încălțările mele de oraș. Am ocolit așadar prin dreapta unei buturugi acoperite pe jumătate de mușchi și m-am lăsat să alunec spre prundișul din stînga apei. Apoi am privit apa. Era limpede, atît de limpede, cu mici păienjenișuri albe de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dac-o ții în mână, seamănă așa de bine, și pielea ți se înroșește la fel? Nicu mergea cu pași cât putea de mari și cu privirile în pământ. Tocmai atunci dădu cu ochii de cea mai neobișnuită pereche de încălțări din câte îi fusese dat să vadă în cei 8 ani lungi (și grei) de când venise pe lume. Nu semănau cu galoșii, nici cu șoșonii, nici măcar cu modelele cele mai noi din Universul, nu erau cizme ca ale ofițerilor, nici
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
avertizare, răspunsul clar la întrebarea clară pe care i-o pusese adversarul său. Atacă din nou și înțelese dintr-o dată cât de nepotrivite erau hainele lui lungi, turbanul mare și vălul lat. Burnuzurile i se încurcau printre brațe și picioare, încălțările, acele nait cu talpă groasă și curelușe subțiri de piele de antilopă alunecau pe pietrele ascuțite, iar litham-ul îl împiedica să vadă limpede și să-i ajungă la plămâni tot oxigenul de care aveau nevoie într-un moment ca acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
O transpirație fierbinte, care le curgea în șiroaie, pe fețe, și de-a lungul trupului. Dar ce au găsit, trudnicii căutători, în acel tron de legendă.Câte patru rânduri de prosoape; câte patru rânduri de broboade; câte patru rânduri de încălțări; câte patru rânduri de chiloți; câte patru rânduri de papuci de odae; patru furouri; patru sutiene; patru piepteni de păr; patru rujuri; patru tipuri de parfum; patru oglinjoare; patru cutii cu cremă pentru încălțăminte; patru periuțe de dinți; patru tuburi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
genul celor pe care le găsești în piscinele victoriene dezafectate sau în cantinele de școală demodate, modelul lor de tablă de șah fiind ascuns sub un strat de praf. Am făcut câțiva pași, m-am întors și am văzut că încălțările mele ude lăsaseră urme în zigzag, de un negru și un alb mai intens decât cel al podelei, în spatele meu. Nu mai erau alte urme. Deși foaierul avea fereastra lui și ușile de sticlă care asigurau o lumină slabă, coridoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am lovit cu piciorul, strigând: — Sanderson, pulă bleagă, pulă bleagă și egoistă ce ești. O pungă de plastic mi se agăță de picior și am scăpat de ea azvârlind-o în perete, unde se sparse ca o momâie plină de încălțări și șosete vechi. Bum. Puf paf paf paf. I-am tras mormanului două, trei șuturi lipsite de vlagă, și m-am lăsat în genunchi... — Pulă bleagă ce ești! După următorul acces de furie, am lăsat-o mai moale. Un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lumea occidentală, ar vizualiza exact același tip de barcă. Asta (atinse cu mâna o balustradă cât se poate comună și de reală) reprezintă actuala idee colectivă a felului în care ar trebui să arate o barcă de vânat rechini. Jeanșii, încălțările și jacheta încă-mi erau îmbibate de-o umezeală rece, dar soarele făcea deja tot posibilul să-mi încălzească extremitățile corpului. Am simțit sub degete puntea veche și roasă. — O idee colectivă? — Da, încuviință doctorul, și încă una comun acceptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
iute și se oprește lîngă bordură, iar ușierul unui magazin de lux se repede cu o grabă slugarnică și deschide ușa unei frumoase doamne din Înalta societate. Femeia iese repede, cu mișcările iuți ale piciorușelor ei cu glezne subțiri, cu Încălțări elegante, Îi adresează cîteva cuvinte poruncitoare și tăioase șoferului atent și traversează În grabă trotuarul Îndreptîndu-se spre magazin, legănîndu-și șoldurile frumoase, dar parcă modelate de croitor, purtînd pe chipu-i frumos, dar cam aspru o expresie de nerăbdare. Preocuparea majoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
loc liber, dădu bună ziua și se așeză. Avea o geantă de voiaj agățată de umăr și o pungă de plastic În mâna dreaptă. Punga de plastic nu o avusese mai devreme când fugea pe câmp și Popescu Îi privi imediat Încălțările; Într-adevăr, purta pantofi albi, curați, deci În pungă Își pusese cizmele cu care venise până aici. Părea să aibă puțin peste douăzeci de ani, dar figura ei copilărească, puțin speriată și obosită, nu se armoniza de loc cu fardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
întins mâna în spate, pentru a-l face atent pe sergent. Ce-i, Trestie? Domn’ sărjănt, parcă a tușit cineva în stânga noastră. Au rămas pe loc, cu urechile vâjâind de atâta încordare...La scurtă vreme, s-au auzit pași de încălțări grele pe pietriș. Asta-i o patrulă. Înseamnă că pe aici pe aproape trece și șoseaua care atinge gara. Trebuie mare grijă, să nu ne zăpsească inamicul. Domn’ sărjănt - a intervenit în vorbă Trestie. Te ascult. După călcătură, se pare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Cicoare a hotărât că este momentul să acționeze. Zgomotul pașilor patrulei se auzea undeva în stânga lor, puțin mai în urmă... Toadere și tu, Trestie, străbateți spațiul până la șosea în așa fel încât nici pasărea să nu vă simtă. Vă descălțați. Încălțările vi le vor duce cei din urma voastră. Noi mai facem vreo douăzeci de pași și le ieșim în față. Voi să fiți atenți când ne vor soma. Sper să-i puteți imobiliza în timp ce eu îi voi ține de vorbă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
spital. Am să te anunț la vreme. Acum caută hainele după care am venit. Așteptăm! Așteptați zadarnic, fiindcă soldatul care mă ajută pe mine lipsește. Cheile magaziei nu sunt la el. Nu-i așa? Atunci, caută! A încercat haine și încălțări fără număr și până la urmă a dat peste ce îi trebuia. După câteva ceasuri bune, Toaibă se întorcea - însoțit de sora medicală, toată numai zâmbet - cu hainele frumos împăturite și încălțările potrivite... „De ce nu vrei să recunoști, Toadere, că sora
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Nu-i așa? Atunci, caută! A încercat haine și încălțări fără număr și până la urmă a dat peste ce îi trebuia. După câteva ceasuri bune, Toaibă se întorcea - însoțit de sora medicală, toată numai zâmbet - cu hainele frumos împăturite și încălțările potrivite... „De ce nu vrei să recunoști, Toadere, că sora ceea din spital, cu vorba ei mai mult în șagă și cu ochii azurii, ți-a căzut dragă? Fără să vrei, gândul te fură și te duce spre ea... Iar acum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
una peste piept și alta în talie - o țineau lipită de trup. Făcu câțiva pași, fără să bage de seamă zăpada care i se topea pe brațe și pe coapsele goale. În spatele lui, răsăriți parcă din pământ, veneau ceilalți războinici. Încălțările lor de blană lăsau urme mari pe zăpadă. Lurr își dezveli dinții, mârâind, dar se liniști repede, la atingerea mâinii lui Valerius. Războinicul râse, arătându-le celorlalți animalul acela care semăna cu un lup, dar care era mai supus decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
deodată. Un centurion se îndreptă spre soldați și dădu niște ordine. Soldații își scoaseră bracae, tibiali și calcei. Se dezbracă? întrebă uimit Titus. Peste tunică au doar lorica, pe frigul ăsta? — Probabil că nu vor să-și ude hainele și încălțările, pentru că or să stea în zăpadă și în noroi. — Dar ce fac? Soldații își ungeau trupurile cu o pomadă pe care o treceau din mână în mână. — Mirosul ăsta - Valerius adulmeca aerul... Camfor. Se ung cu camfor... Vara e răcoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se zăreau mai multe tarabe pestrițe. Acolo se vindea sângele rețiarilor uciși în arenă, despre care se credea că e un bun leac împotriva epilepsiei; se vindeau pumnalele pătate de sângele gladiatorilor, folosite ca amulete pentru fertilitatea căsătoriilor; se vindeau încălțările uzate, armele distruse și alte obiecte ce aparținuseră celor mai iubiți gladiatori, morți în arenă. Cei care le cumpărau le păstrau cu venerație sau le revindeau la prețuri mult mai mari. În mulțime se distingeau mai mulți bărbați îmbrăcați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
căci simțea deja tridentul lovindu-i spatele... Instinctiv, își trase pieptul înapoi, încercând să-l vadă pe Flamma prin găurile coifului de bronz, care apărau ochii de loviturile tridentului, dar îngreunau vizibilitatea. Sări în lături și își dădu seama că încălțările sale, acele caligae cu ținte în talpă, permiteau o bună priză pe nisipul ud din cauza ploilor din ultimele zile. Alunecă totuși și îl văzu pe rețiar la doar doi pași de el, în dreapta. Văzu că Flamma se năpustea asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și întinzându-i o cupă de lut. Vitellius se dădu înapoi, îngrozit. Se împiedică de cadavrul decapitat al lui Galba, apoi de cel al lui Otho. I se păru că sângele lor i se scurge la picioare și-i murdărește încălțările. Își acoperi fața cu mantia și se îndepărtă repede, șchiopătând. Ieși din templu și îl îndreptă cu mâna pe Sabinus. — Adio! Adio! Plec împreună cu copiii mei! Deodată se opri și se întoarse trufaș către prefectul Romei: — Dacă tu crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
răspundeau la fel. Soldații luptau pe Câmpul lui Marte, pe câmpia ce se întindea între Tibru și Capitolium... Poporul aclama lupta sângeroasă ca și cum s-ar fi aflat în arenă, strigând și aplaudând. Mulțimea se unduia, urmărind masacrul. Oamenii își mânjeau încălțările de sânge, săreau peste leșuri, arătându-le urmăritorilor locurile unde se ascundeau cei pe care-i căutau, ca să-i vadă pe aceștia cum erau uciși în taverne, la terme, în lupanare... Peste tot curgea sânge, peste tot domnea confuzia, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în a șaptea și, respectiv, a cincisprezecea zi a lunii. Pentru a indica o anumită zi a lunii, se număra invers pornind de la aceste zile. De exemplu, ziua de 2 ianuarie era cea aflată cu patru zile înainte de nonae. Caligae: încălțări militare din piele, cu ținte de fier pe talpă, pentru a face priză pe terenurile înierbate sau pietroase. Carmelus: pe muntele cu acest nume, care se întinde din Samaria până în Fenicia, a fost ridicat un sanctuar dedicat zeului omonim al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Untură, care Înota În larg. — Tipu’ Ăsta, Wemedge, e unu’ din Ăia care nu Înoată? se auzi și vocea joasă, de bas, a lui Bill. Nick se simțea bine. Era haios să se strige așa la tine. Își scoase Încălțările din pînză, Își trase cămașa peste cap și scăpĂ de pantaloni. Sub tălpile goale simțea nisipul de pe scînduri. Alergă foarte repede pe scîndura flexibilă a trambulinei, apoi degetele de la picioare i se Îndoiră pe muchia de la capătul ei, se Încordă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
remorci. Colegul meu era un fel de Goliat! Pornesc spre pârâu și intru cu tractorul În apă, până acesta se oprește de la sine. Îi arunc lui Drâmbă toate proviziile noastre și cobor În apă. Vine și el. Ne-am scos Încălțările și am luat-o prin apă pe cursul pârâului. După o bucată de drum, am ieșit. Am ajuns repede la drumeagul cunoscut de noi. Când se Însera, eram În preajma gării... ― Ei! Ce facem Costică, băiete? - mă Întreabă Drâmbă. ― S-o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întrebat Drâmbă. ― Îi cercetăm Întâi de la distanță și ne dăm seama cam ce făină se macină la moara lor. Până la urmă... Până la urmă, ne-am dat pe mâna unui basarabean bătrân, care ne-a omenit cu de toate. Cu haine, Încălțări și hrană de drum. Ne-a ținut Într-un șopron vreo săptămână... Se purtau cu noi - bătrânul și cu baba lui - de parcă le-am fi fost frați. Cred că a aflat de noi un cot Întreg din satul acela, dar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]