1,681 matches
-
pat de spital, Iisus de la Dunăre, lucrarea de față reprezintă tot atâtea trepte ale spiritualității și ale credinței autoarei dar și forme exterioare ori lăuntrice ale credinței. Toate aceste ipostazieri ale credinței, sunt dulci pretexte peste lacrimile amintirilor care se încăpățânează să-i dea ghes prin colțurile genelor. Autoarea trece în revistă, ca într-un film derulat cu încetinitorul, momentele cruciale ale existenței sale, drapate în falduri de mătase peste binefacerile scrisului, paliativ și panaceu pentru stările de angoasă, boală, tulburare
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
Iisus al Ortodoxiei, El, cel blând și chibzuit, bătut în cuie prin coțca inegală de faianță mai netedă ca obrazul îngerului care nici până astăzi nu a aflat că oamenii știu de-i băiat ori fată. De ce stilul meu se încăpățânează să se drapeze în metaforă? Uite că nu mai scriu ca aseară, ca alaltăseară deși mi-am jurat să fiu o simplă papiotă de ață căzută din poala dantelăresei ce chiar fecioria își croșetează . Mărturisesc că n-am reușit să
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
și i-am spus: „Te felicit! Ai ales o cruce grea, dar eu te voi întrece” și m-am bătut în piept. Astfel de vorbe nu erau ceva normal pentru mine. Eu spuneam bancuri 24 de ore din 24, eram încăpățânat, țâfnos, arogant. Acum Dumnezeu m-a făcut să vorbesc altfel. Ea a înțeles și a fost fericită. La masă, când eu am vrut să desfac „sticla”, ea s-a rugat Domnului astfel: „Doamne, îți mulțumesc pentru mâncare, pentru mântuirea care
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356593_a_357922]
-
voiau să mă tragă la dans, la restaurant, la pahar și așa mai departe. La cinematograf m-au băgat chiar cu forța, dar n-am vrut să mă uit cu nici un chip. Am stat în poalele soțului meu, m-am încăpățânat și am zis: „Cu nici un chip nu vreau să-L trădez pe Domnul meu”. Și n-am vrut să fac nici un compromis. Dumnezeu mi-a dat putere pentru că a văzut sinceritatea mea, că n-am vrut să compromit calea Domnului
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356592_a_357921]
-
Ademenit de miros, Amadeo se descălțase deja și ne soma pofticios „Dă checul ăla!”. La care noi îi răspundeam din ce în ce mai nedumerite „de que color .... queee?!” În ciuda jovialității sale, prietenul nostru emana uneori o melancolie misterioasă. Dacă îl întrebam detalii, se încăpățâna să tacă. Știam și noi, firește, că avea o prietenă, tot studentă, care rămăsese însărcinată, dar nu era motivul neliniștii lui. Avea și un cântec aproape tabú, o melodie extraordinar de mișcătoare, pe care n-o interpreta decât dacă îl
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
zăcea trupul tău nemișcat și rece. Pașii mă duceau spre casă și mă obsedau gemetele tale, chemările vieții în lupta cu boala, agonia care se prelungise atât de mult ... Moartea intrase în viață, iar viața, ca un copil naiv, se încăpățâna să o accepte ... Așteptam să-mi strâng copiii la piept și să plâng în brațele lor ... Ajunsă acasă am scos hainele din dulap. Aveau, parcă, mirosul trupului tău. Erau haine curate, cu care trebuia să fii îmbrăcat; așa se obișnuiește
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
Evaluari > PROFIL DE AUTOR. SUNT UN PERFECȚIONIST Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 274 din 01 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Dumnezeu n-a vrut să mă fac inginer! El a vrut altceva de la mine și m-am încăpățânat însă el a hotărât într-o zi că ajunge cu prosteala! - Scrie ... scrie! mi-a ordonat într-o zi și fiindcă te-ai împotrivit vei suferi însă altceva mai bun nu o să ai de făcut ... așa că scrie! Și-am început
PROFIL DE AUTOR. SUNT UN PERFECŢIONIST de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355611_a_356940]
-
trupurile... Asta vrei și tu să faci. Nu‑ți ajunge cât primești de la mine? De ce nu ai spus că nu te satisfac? Nu mai sunt bun pentru tine, nesătulo? - Ești bun, dar se vede că ești prost! Dacă te‑ai încăpățânat să rămâi toată viața un biet agent de pază, treaba ta. Te mulțumești cu atât, pentru că ești prost și laș! De asta te‑a lăsat nevasta, amărâtule și... - Nu încurca treburile astea că nu‑ți permit, nerușinato! Tu vrei să
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
dai ceva despre mine, nu? Hai, spune repede! - Eu n am dat nimic... Deocamdată. Am venit să te anunț. Să fugi repede de aici că dacă... - Niciun dacă, bre! A zis numele meu careva, pe undeva, ia spune? s a încăpățânat omul să afle cât mai precis ce se știe despre el, fixându l pe celălalt cu o privire dură, scăpată pe sub sprâncenele încruntate și pleoapele strânse cât să vadă doar direct în față. - Numele nu l au dat... Au dat
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
rampă naturală. O fi, dar nu e același lucru! Cu un jet de apă bine țintit se lasă duse toate, ușoare ca pulberea de pe lună, lipsite de inițiativă proprie. Nu așa pământul patriei. De parcă ar avea viață în el, se încăpățânează să dezvolte preferințe pentru locuri în care ar mai sta un pic, sau, atunci când e-n toane de ducă, o ia spre direcții neașteptate. Stropește în picuri grei, care lasă pe hainele noastre urme neregulate, ca niște contururi de hartă
ROMÂNIA LIPICIOASĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346043_a_347372]
-
pași de dans. - Vreți și ciocolată? Tati, ți-aprind eu țigara! Tati era complet dezorientat. Această scenă îl ungea pe inimă. Privi chipul soției. Atât de blândă! Ar fi vrut să-l certe, să-i facă reproșuri... dar ea se încăpățâna să zâmbească, să nu simtă copilul nimic, cel puțin, în aceste clipe. Curios. Așa era și atunci când a cunoscut-o în parc, pe bancă. Zâmbea tot timpul. Stătea cu mâinile împreunate în poala rochiei... parcă aștepta buchetul de flori pe
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356150_a_357479]
-
vorba și în evenimentul care a avut loc pe data de 20 mai 2017 la Bucium - Poieni, loc numit cu atâta drag de oamenii locului „Miezul de aur al țării”. Într-o frumoasă zi de sâmbătă, când cerul s-a încăpățânat să rămână senin deasupra Apusenilor cu toate că în majoritatea țării ploua, în plină sărbătoare a narciselor la doi pași, la Negrileasa și cu o zi înainte de sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena, buciumani, urmași de buciumani și simpatizanți ai acestora, s-au
ÎNTÂLNIRE ÎN MIEZUL DE AUR AL ŢĂRII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369027_a_370356]
-
mari, fiind totodată, sărbătoarea familiei, a copiilor, a colindelor, a Maicii Domnului, a întregului Cer și a unei mari părți a pământului binecuvântat. Sărbătoarea divină se răsfrângea și peste gerul înghețat din celule, peste poveștile și amintirile celor care se încăpățânau să supraviețuiască terorii atee, diabolice, bolșevice: „ Simțeam că ne apropiem de Sfintele sărbători ale Crăciunului, povestește licențiatul în Litere și Filosofie, bravul ofițer al Armatei Române, prizonier al Siberiei, Radu Mărculescu. Când într-o seară, chiar în seara de Ajun
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
nici caii nu mai visau să le crească aripi. Liniștea rea îndrăznea, i se prindea de gene și sprâncene, de clavicula stângă și de cea dreaptă, intra, se înșuruba în inima care doar ea, mușchiuleț harnic, dar fără pretenții, se încăpățâna să se zbată, să bată ... Părea că o mașinărie ireversibilă fusese pusă în funcțiune de un nebun și el, cel fără de minte, o accelera chiar cu propria-i viața; ei doi, în echipă, mergeau mână în mână spre distrugere sigură
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Literatura > Narațiune > VARĂ LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMÂNUL ÎN LUCRU Autor: Melania Cuc Publicat în: Ediția nr. 214 din 02 august 2011 Toate Articolele Autorului VARĂ LEOAICEI Român Mărțina Herseni s-a încăpățânat să parcurgă tot drumul colbuit pe propriile-i picioare, după ce taxiul, cu un cauciuc spart, a lăsat-o pe marginea sântului plin cu romanița sălbatică. A luat totul, nu ca pe un pelerinaj, cum ar fi crezut unii dintre cei
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
rocă brută. Se bârfește cu voluptate. Se schimbă și politețuri, de forma și fără importanță. Este prezentă aici, toata cremă urbei, a orașului din care nu se vede în zare decât vag, turnul centralei electrice,- colo un gigant care se încăpățânează să le dea cu tifla zecilor de acoperișuri din țigla italienescă, azi la modă în tot pâlcul de vile cu piscină spaniolă și gazon englezesc retezat cu coasă manuală. Ceea ce nu se vedea de la distanță este burgul sau ceea ce a
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
atins. S-au subțiat, sunt cariate și sună că un vechi clopțel de grădină în curentul de aer care s-a iscat din senin. Zgomotul se divide, curge mai departe,cade înapoi, trece prin tuburile de alama. Orgă străveche se încăpățânează, nu vrea să priceapă și pace că vremea ei a trecut. Cîntă. Cîntă... ,,Un organist nevăzut,, spune Mărțina. DE fapt, doar șoptește cu buzele strînse și nici măcar nu se mai miră că paznicul în uniformă firmei ,,Angels Guard,, îi răspunde
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
pași de dans. - Vreți și ciocolată? Tati, ți-aprind eu țigara! Tati era complet dezorientat. Această scenă îl ungea pe inimă. Privi chipul soției. Atât de blândă! Ar fi vrut să-l certe, să-i facă reproșuri... dar ea se încăpățâna să zâmbească, să nu simtă copilul nimic, cel puțin, în aceste clipe. Curios. Așa era și atunci când a cunoscut-o în parc, pe bancă. Zâmbea tot timpul. Stătea cu mâinile împreunate în poala rochiei... parcă aștepta buchetul de flori pe
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370936_a_372265]
-
de fum. Tutunul era de calitate, avea un prieten vechi la București care i-l facea rost de la niște cubanezi. Un fum gros și albăstrui plutea acum în toată încăperea chilerului. Degeaba ținea ușa deschisă, fumul nu ieșea afară. Se încăpățâna să se încolăcească în jurul lui, așteptând parcă să se înfrățească cu celălalt, care ieșea cald din plămânii ce se auzeau de la poarta cum horcăie. Când stătea la masă, avea timp să mediteze. Răsucea pipa pe toate părțile ca și cum ar fi
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
ca rațiunea lor să nu mai funcționeze, încercând să ajungă la biruință cu ajutorul strigătelor sau al ironiilor. Urmează mânia și furia, însoțite de o „gâlceavă turbată”, până când unul dintre cei doi este învins cu ajutorul violenței vorbelor sau faptelor. Certăreții sunt încăpățânați, semeți și iubesc slava deșartă. Ei nu sunt buni profesioniști, dar vor să pară. Exemplificând, fostul nostru prim ministru, cel care a obținut titlul de doctor și a fost acuzat de plagiat, se visa Tony Blair, iar blonda ministreasă - Margaret
DESPRE LUCRUL DREPT ȘI NERUȘINAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370602_a_371931]
-
a aripilor cartea mea ar fi din ce în ce mai mare până ar deveni ea însăși soarele ce picură energie. (E liniște un moment.) Ce aș putea face? (Se apropie de fereastră.) A înghețat totul. Iarna nu a iertat nimic. Până și frunza încăpățânată din vârful teiului ce s-a luptat să viețuiască pocnește de ger. E ultima amintire a toamnei. Ieri, înainte de a crea stelele, am găsit atâta armonie în toamnă și strălucire în cerul ei, pentru că fiecare frunză îmi șoptea despre fericirea
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
-i împiedice prea mult pe tineri în crearea mișcărilor de dans. Fiecare tânăr își efectua dansul grațios cât mai meticulos, pentru a atrage atenția celor din jurul său. Acesta era pentru ei ca o competiție și care mai de care se încăpățâna să demonstreze că este cel mai bun. Numai în arta dansului aveau voie să-și demonstreze talentele. În COBRA nu se ținea cont cine ești, nu existau bariere sociale între tineri și nu erau permise comportamente extravagante. Arabul bodyguard-ul
PARTEA A DOUA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353509_a_354838]
-
când tu săruți acel trandafir,iti amintește de acel sărut pe care,cu tandrețe,pe buza ta iubitul tău l-a așezat.Sau poate închizând ochii,visezi....da visezi o clipă a reântalniri când o lacrima stinghera și rebela se încăpățânează să-ți umezească plăpânda geana ce se zbate timid îmbătata fiind de parfumul virginități născut din corola sufletului tău... Și surprins de privirea ta ce devenise un răsărit oglindit în privirea mea,realizez că sunt descoperit și mă retrag și
DIN SPATELE PERDELEI de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352774_a_354103]
-
să-i distrugă realitatea și dorind să aibă un punct de sprijin,o îmbrățișa pe Maria sperând că o va vindeca cu trupul său în timp ce ea,molatica fiind se lasă îmbrățișată fiind cuprinsă de un val de lacrimi ce se încăpățânau să se agațe de frumoasele ei gene. Și continuând să stea îmbrățișați,se întinseră în pat ștergandu-și lacrimile cu sărutări ușoare. -Ști,mi-a fost atât de greu să-mi continui viață după ce am fost condamnată! -Te înțeleg zise Aurel
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
ei gene. Și continuând să stea îmbrățișați,se întinseră în pat ștergandu-și lacrimile cu sărutări ușoare. -Ști,mi-a fost atât de greu să-mi continui viață după ce am fost condamnată! -Te înțeleg zise Aurel ștergandu-i o lacrima ce se încăpățâna să-i brăzdeze obrazul,nimeni nu merită să primească o asemenea veste! -Si aflând că mai am atât de puțin timp!....am lăsat totul în urmă și am venit la tine! -Și bine ai facut zise Aurel și o săruta
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]