4,977 matches
-
hoților, îndrăgostit de Didina. Rivalitățile mocnite îi vor aduce în cele din urmă detronarea, moartea și furtul iubitei. Lumea stabilă a săracilor și a negustorilor este alternată cu lumea mobilă și violentă a hoților. Groapa iese în epoca postbelică, nu încape îndoială, dintr-un gest de inconformism. Este rezultatul unei eschive față de realismul socialist. Tânărul prozator Eugen Barbu știe foarte bine capcanele proletcultismului și încearcă să le evite. Dacă s-ar fi orientat spre clasele sociale tradiționale (țărănimea, muncitorimea), eșecul era
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
deranjează, de pildă, ideea că într-un roman există "realitate-halucinație-vis-amintire-istorie" și se întreabă malițios, încă din titlu: Nu e prea mult?" Dl Șimonca nu pare să fi aflat că romanul e o lume și că tot ce există în univers încape într-un roman, cu mult mai multe decît a înșirat domnia sa. Ca să descoperi asta, ajunge să citești romane. Ba chiar, ajunge să citești. Adina Dinițoiu are și ea un titlu complet neinspirat, ambiguu, și e de mirare că nimeni din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
de la méthode. Totuși, de-ar fi s-o aplici în a-l cunoaște, Parisul îți ia o viață N-avem atîta timp, în viitorul nostru scurtat la punctele de pe agenda zilei de mîine. Rămîne, așadar, varianta de poche, în care încap niște anticariate, niște mutre, cîteva străzi. *** Anticariatele. Unul, de pe Rive Gauche, la două aruncături de băț de Notre Dame, e orașul însuși. Mare, pe vreo trei niveluri, copleșit de lume, desfășurîndu-și în culori (țipătoare, ale romanelor de consum și mistere
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
Luna este "un pămînt neisprăvit", care trebuie umplut, cum ai da cu creionul pe-o carte de colorat. La Polul Nord, în schimb, e-un salon de frumusețe la grade mici, unde focile par mult mai tinere, iar pe urși îi încape costumul alb, de ginere. " Închiși în această situație, nu putem sări pe nici o fereastră", așa că, ne place, nu ne place, urmăm firul poveștii. Sigur, fuga asta e-o antologie de povești, și nu le poate ocoli pe cele care se
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
că ginandrele nu catadicseau să scotocească prin colțuri. Ori se fereau de ele. Cine va putea să știe vreodată? Ungherele ne-au fost adăposturi. Poate că datorită lor mai avem mușchi. Și oase. Ne-am cățărat unii peste ceilalți ca să încăpem în colțuri și ne-am ținut pruncii pe brațe. (Primii atacați, cei mai fragili, mai vulnerabili, singurii care nu pot trăi fără epidermă sunt grămezile de sugaci de care nu mai știam cum să scăpăm. A rămas în viață unul
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
grabei noastre. ei sunt doar cerșetorii fără de noroc lovind în noi ca darabana ploii, sunt vitregiții ce-și aburcă-n cârcă stropul de viață, ca o desagă ruptă, cerând nu îndurare, ci bălmăjind în gol frățească rugă în care să-ncăpem cu toții, rotunzi și teferi și coaja universului să ne ajungă. jocul luminii melodios e cerul gurii tale, lumină a zorilor, cum gura pruncului ce apucă sânul mamei luându-și lacom hrana, odată cu neliniștea pe care universul i-o picură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
râsul unei singure vocale, să înnoptezi într-o pauză dintre cuvinte, să visezi în strălucirea de rouă a silabei suitoare, să te înveșmântezi în mătasea grea a consoanelor, să-ți îndrepți spinarea pentru înălțimea unui singur cuvânt în care să încapi, cu toate impuritățile tale, cum încape pruncul în primul lui țipăt, și acel cuvânt să fie floare abia vătămată de iubire. zile de februarie zile de februarie, rindeluite egal de ninsoare și viscol, unde vă depozitați rășinile transparente? lumina vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
într-o pauză dintre cuvinte, să visezi în strălucirea de rouă a silabei suitoare, să te înveșmântezi în mătasea grea a consoanelor, să-ți îndrepți spinarea pentru înălțimea unui singur cuvânt în care să încapi, cu toate impuritățile tale, cum încape pruncul în primul lui țipăt, și acel cuvânt să fie floare abia vătămată de iubire. zile de februarie zile de februarie, rindeluite egal de ninsoare și viscol, unde vă depozitați rășinile transparente? lumina vă crește tot cu un lujer, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
argint în vine. iar de-mi veți dărui un gând, nu-l rostuiți cu mult dichis, lăsați-l liber, nestrunit, cum crește iarba de la sine, cum curge apa de izvor, cum zburdă mânzul pe ponor. în gândul astfel nerostit, să-ncapă soarta-mi ca o cheie, în lacătul ce l-am găsit de-a lungul unei vieți trăite în risipă, cu zborul jos și opintit de pasăre c-o singură aripă. vântul de sud mă doare vîntul dinspre sud, cum doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mi-e sete, nu mi-e frig și nu mi-e cald, mi-e a cer, a iarbă grasă, a nor burdușit de ploi, mi-e a apă nesfârșită, a copac-nnegrit de păsări, mi-e a lumea asta mare care-ncape într-un surâs, cum încape într-un sclipăt soarele orbit de nori. vulturul dezgolit mi-am pierdut trupul cel de toate zilele, îl mai am doar pe cel de ocazie, cu el, mărturisesc, nu mă descurc. se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
e frig și nu mi-e cald, mi-e a cer, a iarbă grasă, a nor burdușit de ploi, mi-e a apă nesfârșită, a copac-nnegrit de păsări, mi-e a lumea asta mare care-ncape într-un surâs, cum încape într-un sclipăt soarele orbit de nori. vulturul dezgolit mi-am pierdut trupul cel de toate zilele, îl mai am doar pe cel de ocazie, cu el, mărturisesc, nu mă descurc. se uită la mine de sus, cu ochi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Dar în noaptea învierii a anului 2001 creștinului care se apropia de modesta bisericuță i se părea că s-a petrecut un miracol: "biserica nu numai că era plină, dar se afla înconjurată de o mulțime imensă ce nu mai încăpuse înăuntru și aștepta fremătătoare afară. Cînd eterna missă a arhimandritului grec a început să-și desfășoare cadențele solemne din fiecare an, cîntarea grecească era acompaniată de același mic grup de fideli. îndată însă ce Părintele Pop rostea în limba română
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
care i-a fost dată generației lui, și pe care fiecare a trecut-o cum a putut - unii amînîndu-și debutul, alții rămînînd, de profesie, versificatori, iar nu poeți - un plan de ruptură. În urmă rămîn manifestele unei tinereți angajate. Înainte, încape un viitor mai estet. Din această perspectivă, a înlocuirii propagandei cu poezia, a realismului cu libertatea formelor și a conținuturilor, alcătuiesc Pavel }ugui și Mircea Martin (care-i semnează studiul introductiv) ediția A. E. Baconski din 1990, de la Cartea Românească
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
cum poartă ei în operele lor spaniole și care, din tot vagonul mă inspectase numai pe mine. Karin, care ședea alături, lângă mine, spusese tare, românește, după ce inspectorul îmi ceruse să-mi deschid valiză mică, neagră, în care totuși putea încape o bombă artizanala, fin lucrata, pentru un atentat, ca cel petrecut 30 de ani mai tarziu, chiar în gară Madrid,... așadar ea spusese românește, vezi, cu mutra ta de terorist, numai când se uită la ochii tăi, din tot vagonul
Cu scârbă și necesitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9495_a_10820]
-
în vogă. Merge pînă acolo că refuză să publice o prelegere despre Hölderlin atunci cînd constată că, printre intelectualii vremii, era un obicei să te declari un spirit prețuitor al poetului din Tübingen ("Hölderlin a ajuns întrucîtva o Ťmodăť și încape, văd, pe mîini rele; tocmai de aceea nu vreau să public nimic pe tema asta."- p. 145) Cu trei ani mai tînără decît Heidegger, Elisabeth Blochmann, căreia filozoful îi mărturisește o constantă prietenie, este interlocutorul feminin ideal. Cultă, rafinată și
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
și cu mici răzbunări neduse pînă la capăt împotriva unor profesori cam nepotriviți cu locul. O școală, totuși, creatoare de atitudine, fie și îndreptată spre respingerea ei, o școală care se achită, așadar, de sarcinile ei de formare. Nu mai încape discuție că ierarhia ei, cu toate păcatele sistemului care o propune, e o garanție, iar urcarea pozițiilor - măsura vizibilă a progresului. La pagina 25, școala - cu al său R.C. (Richard Capellmann) trece în fața familiei, al cărei sistem de obligații și
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]
-
simbolică, Langbein va fi privit cu compătimirea cuvenită celor care vor fi pedepsiți aspru la Judecata de Apoi. Ceea ce sare în ochi este dăruirea cu care teologul își vinde sufletul rațiunii. Zeul lui poartă numele raționalității, și tot ce nu încape în tiparul ei se cuvine a fi lăsat deoparte. Potrivit acestei optici, nu merită să crezi decît în lucrurile pe care le știi cu claritate și pe care le-ai înțeles cu limpezime, dar pentru nimic în lume nu ai
Viermele necredinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9589_a_10914]
-
adesea ignoră evenimentele din Moldova, își amintește doar când mai "scapă" Voronin o înjurătură, sau o face TVR de 1 Decembrie, extrem de expeditiv. Se evocă trecutul și se vorbește prea puțin despre prezent. Nici măcar mitingurile opoziției de la Chișinău nu mai încap în desfășurătoarele agențiilor de presă de la București - cum s-a întâmplat, recent, cu demonstrația a circa 10.000 de oameni, organizată pe 21 decembrie de Partidul Liberal-Democrat, în centrul capitalei basarabene, împotriva intenției comuniștilor de a închide postul PRO TV Chișinău
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
pe marile, autenticele revolte d'antan, la care nu se poate să nu subscrii: "Omul redus la înjurături nu este decât un revoltat dezarmat." Gelu Ionescu discută Despre idei & blocaje, volumul lui H. R. Patapievici, deschizînd paranteze istoric-culturale în care încap și Noica (și Sorin Lavric, comentîndu-l), și Marino, și Andrei Cornea. Identitate națională, specific, dezbateri fără sfîrșit, uitarea ca formă de... cultură. Și din nou de la capăt. Substanțială, elegant ilustrată (de coordonarea ei artistică se ocupă Radu Anton Maier), departe
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
braț este cel al lui Che Guevara, celălalt sfânt protector al argentinianului). Excepționalismul său se află cantonat aici, iar încercarea de a-i crea o imagine de geniu maudit care se droghează precum de Quincey și Baudelaire pentru că nu mai încape în granițele strâmte ale normalității nu face decât să exagereze grotesc trăsăturile puternice ale acestui om de o anumită candoare. Candoarea merge de la ideile banale pe care le împărtășește cu regizorul la bucuria reală de a trăi, o vitalitate care
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
și că el dobîndește substanță pe măsură ce este scris, prin valorificarea acestora, se poate constitui într-un argument suficient al lipsei sale de întemeiere ontologică? Nu putem oare vorbi în spațiul poeziei și despre o ontologie semantică, semiotică, textuală?". Sau: " Nu încape îndoială că școala lui Breton mizează pe o ontologie obscură, celebrînd necunoscutul din om". Pentru a fi consemnată o atare dilemă: Problema poeziei reflexive îmbracă simultan două aspecte: ea nu poate deveni ontologică decît în măsura în care a fost pusă în termeni
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
înduioșător banal: un cățeluș de bronz, cu urechile nehotărîte între blege și ciulite, ducînd în dinții de lapte o pălărie. Lîngă el, rezemată de un felinar din decor, o umbrelă închisă. Umbrelă zdravănă, boierească, cum se vor fi găsit, nu-ncape îndoială, în Bucureștiul ploilor și al șoșonilor, prin saloanele de secol XIX. Există artiști care ilustrează cărți, regizori care pun în scenă opere. Dacă ar exista o profesie care să scoată, din tot ce-a scris un autor, un singur
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
John Obsborn l-ar fi putut recruta pentru un rol minor în piesele sale. Da, criza adolescentină cu dispariția ultimelor coșuri pubere și emoția destăinuirilor continuă inutil și în această serie așa cum Harry Potter în curînd nu-și va mai încăpea în chiloții de vrăjitor din cauze motivate fiziologic. Metamorfoza are efect și asupra frezei sale și Peter, acum un beatnik cool, realizează figuri coregrafice pe stradă privit cu mefiență de femeile mișto în trecere, se dă în spectacol la un
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
în acela al conștiinței creatoare." (p. 35); "spiritul critic e o încercare de înțelegere a acestei dezintegrări, de reorganizare a ei într-o nouă coerență. O coerență care nu mai are nimic din elitarismul modernismului, una blând-tolerantă, în care poate încăpea întreaga istorie a culturii. (...) încep să se prefigureze zorii unui nou umanism și, în sens strict cultural, poate ai unui nou clasicism, cum au lăsat să se înțeleagă unii exegeți, întrucât totul se închide în retorică." (p. 54); "desubstanțializarea lumii
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
stradă. sînt prea înfiorat/ pariez că la tine sub chiloți se petrec minuni și cînd/ nu-i scoți". Sau: "răscolesc în această femeie ca într-o carte plină/ de labirinturi/ iubita mea locuiește într-un reflector de alcool" (ibidem). Aci încap diverse interpretări. Ori muza dicteului automat, sălășluind între "fantasmele inconștientului", pomenite de poet, e o mijlocitoare a harului dumnezeiesc, ori e doar dispensatoarea unui har pe care nu-l putem socoti decît secular. în cazul în care admitem o acoladă
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]