20,977 matches
-
factologic devine, sub pana lui Cornel Regman, atractiv, derizoriul scos la iveală într-un fel agreabil devine comestibil. E un soi de reciclare a inevitabilei mediocrități, chiar în situațiile în care nobile intenții îi stau la temelie și pioase simțăminte încarcă raportul nostru cu trecutul: "Gentila libertate cîntată de Alecsandri era cu neputință să nu fie asociată neamului păsăresc, de unde ritmul sprințar: "Libertatea-n fața lumii a aprins un mîndru soare/ Și-acum neamurile toate către dînsul ațintesc/ Ca un cîrd
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
lui Kavafis. Aceeași surpriză în a găsi un decorativism rafinat înfrățit pe neașteptate cu un mesaj deloc gratuit, cîteodată urgent. Locurile, suficient de semnificative în ele însele, ca puncte ale unei geografii culturale atinse cu pași înceți și atenți, se încarcă și cu valențele unui biografism special, cu efecte de miraculos: "Cel puțin cu unul dintre călătorii, sau pescarii de suflete,/ mă mai întîlnisem, în piața cu coloane de la Fatima,/ și chiar la statuia strălucitoare de lîngă stejar./ Pe altul îl
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
dacă ați vorbi cu cineva despre asta. - Vă promit că o să tac. Așa se face că n-am suflat un cuvînt despre această aventură nemaipomenită. Și totuși, de nenumărate ori am revăzut în minte Vallombrosa, pîrîul și malurile lui, munții încărcați de amintirea lui Milton, a lui Lamartine, a sfîntului Francisc din Assisi, dar mai ales cutreierați de silueta uluitoarei ființe ale cărei mînii, dialectică, violență și energie îmi fuseseră de mare ajutor. La moartea lui Niezsche am plîns în taină
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
și compun un orizont propriu de teme și simboluri. Acestea sunt ele însele departe de a rupe tiparele originalității, însă transparența și greutatea lor paradoxală, dau valoare poemelor de citit în după-amieze de octombrie. Uneori câte un singur cuvânt se încarcă de conotații multiple și fulgurante, ca în poemul acesta: "Apelativ de dragoste,/ Minune,/ Pedeapsă,/ Floare de crin,/ Lancelot,/ Har,/ Neatenție a zeilor,/ Vis îmbătat de sare,/ Furtună,/ Izvor." Laitmotivul acestei cărți ar putea fi nu neapărat un cuvânt sau o
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
Marius Chivu Debutul în volum al lui Cristian Sturza stă sub semnul unei exuberanțe specifice adolescenței ("explozia delirul aurora cocteilul sinucigaș/ de cortizon"), o vârstă-stare încărcată de energie și care percepe existența într-un ritm alert și... științific. Poemele lui Cristian Sturza abundă în termeni din fizică, chimie și anatomie: "dizolvare", "magneziu", "clor", "nitrat", "gaz", "lichid amniotic", "glandă", "paraziți", "epidermă", "vertebre", "neuroni" etc. Limbajul însuși este
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
într-un ritm alert și... științific. Poemele lui Cristian Sturza abundă în termeni din fizică, chimie și anatomie: "dizolvare", "magneziu", "clor", "nitrat", "gaz", "lichid amniotic", "glandă", "paraziți", "epidermă", "vertebre", "neuroni" etc. Limbajul însuși este unul dur, mult metaforizat, nepotrivit când încarcă inutil poemele. De altfel, lexicul este expresia unui spațiu intens poluat, greu respirabil, otrăvit, a unei lumi aflată într-o continuă eroziune chimică. Atmosfera este de un "bacovianism industrial". Regăsim recuzita binecunoscută adaptată doar unui timp evoluat, căci lumea a
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
deosebită capacitate de evocare, cu un sentiment al participării la faptul literar cu totul neobișnuit. Nu e de mirare, deci, că, deși nu sînt prozator, s-a produs această transfigurare a faptului relativ banal al unei întîlniri într-un mod încărcat de vibrație. Fiindcă ați pomenit de Georges Poulet, care visa ca critica să atingă gradul superior al literaturii, îmi amintesc că am sesizat, în multe dintre aceste dialoguri, preocuparea dvs. pentru condiția criticii în raport cu literatura. Eu cred că toată această
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
Bulgariei, Basarabia, Bucovina de Nord, cele trei județe nord - dunărene și Dobrogea de Sud, cu orașul Balcic, unul dintre punctele cele mai frecventate și mai prezente în arta plastică interbelică. În așteptarea soldaților americani, o așteptare aproape mistică și, evident, încărcată de speranța iminentei mîntuiri de amenințarea satanică a comunismului, începe încet, dar decis, marele schimb cu Uniunea Sovietică. în calitatea ei de inamic pe front și de agresor imperialist, România trimite spre Moscova, pînă la secătuire, imense despăgubiri de război
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
o privatizare sau alta pare un succes. Fostul PDSR a obținut la alegerile din 2000 numeroase procente de pe urma promisiunii că va lua la puricat vînzările făcute de fosta coaliție. Ironia sorții face ca tocmai privatizarea cea mai importantă și mai încărcată de consecințe sociale de tot, aceea a Combinatului Sidex, să cadă în contul actualului partid de guvernămînt. A avut loc o modificare radicală în filosofia PSD față de privatizare de la alegeri și pînă în prezent? S-a îndrăgostit președintele Iliescu de
Privatizarea ca ironie a sorții by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15993_a_17318]
-
hiperrealist al vieții dezolante ale lui Gașpar, Grégor sau al Laurei Leandru cu parfumul retro al romanelor filosofice de secol 18 sau al romanelor magice sud-americane în care pogoară îngeri și demoni se lasă văzuți pe strada Trafalgar. Realitatea se încarcă primejdios cu născocirile noastre, labirint în care timpul, capriciile meteorologice sau ochii noștri schimbă pînă la înstrăinare locurile prin care am trecut. Un oarecare domn Klapps se metamorfozează din- tr-un tărîm în altul, visurile (coșmaruri sau nu) ne fac martorii
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
de a se război cu sine însuși, cu Timpul neîndurător, în urma căruia rămâne "paragina" (cuvânt frecvent), cu lumea. Scrise în registre diferite (de la gluma tristă, autopersiflare, la sarcasm sau revoltă) sonetele din acest volum recompun un destin poetic în stanțe încărcate de un umor amar. Marile teme lirice: timpul opresor, cu dezamăgirile și ademenirile lui, prea arare fulgerat de nostalgii târzii, timpul interior, solilocviile sunt prezente sub auspicii eminesciene, îmbrăcând forma autoironiei. Momentelor de interogație, le urmează altele de tristețe și
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
cu cîteva pagini, continuîndu-și meditația, socoate că "sfințenia este negația vieții din isteria cerului... Sfințenia este o nebunie aparte... Isus a fost, în tot cazul, boala incurabilă a sfinților... Isus este responsabil de atîtea suferințe. Conștiința lui trebuie să fie încărcată, prea încărcată, de n-a mai dat, între timp, semne de viață. La drept vorbind, el nici nu rezistă în comparație cu urmașii lui. Acestora, pasiunea lui cerească a devenit un virus. În loc de trandafiri, ne-a făcut cadou o cunună de spini
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
zic "vopsea", în loc de "văcsea", sau "puțin" în loc de "o țîră" și să evit vorbe care ar fi sunat bizar, de neînțeles, în urechea unui bucureștean ca "teșculă", "cătrăniță", "pălan", "recăl", "pocie" sau "părușcă"." Însă amintirea relaxată a acestor lucruri este imediat încărcată cu meditații stereotipe: Crescusem pe un sol aspru, cu rădăcini mai viguroase decît noii mei colegi, în schimb ei posedau un lustru care mie îmi lipsea". Acest reflex esopic (de sublimare de la particular la general - să ne amintim și de
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
definitiv și ireversibil. Cea în moarte. Am depistat o tendință de ușurătate la început, un soi de minimalizare și frivolizare a discursului, o alunecare spre derizoriu. ~ntr-un fel la asta contribuie și ideea de spațiu a scenografului Mihai Mădescu, care încarcă prea mult decorul și îl împinge spre kitsch. Capela, culoarea tapetului, îngerul din ghips devin elemente apăsătoare, dar nu în sensul funcțional al mizanscenei, umbrind cumva soluția excepțională cu haosul la vedere: căruț, gramofon, un cal, haine, ziare, cărți umplu
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
Constantin Țoiu 13 Martie 1959. Ieri, mi s-a propus să fac o probă de film la... Valurile Dunării. Un film de acțiune. Totul se petrece în timpul războiului pe un șlep încărcat cu muniții. Trimis de organizația lui, un tânăr revoluționar se strecoară pe șlep să descarce muniția într-un loc anumit, pe care s-o ridice tovarășii săi. Eu trebuia să interpretez acest rol! La început, m-am simțit jignit. De unde
Ens generalissimum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15610_a_16935]
-
e mai bun în acest cuvînt. Anul trecut am locuit în Mitte, în miezul miezului, pe strada cu cele mai multe galerii de artă din lume. Era cartierul muzeelor, al imbiss-urilor, al ruinelor R.D.G.-iste transformate în baruri și discoteci, al zidurilor încărcate de graffiti. Al rockerilor și skinhead-ilor, unii mai bizari decît alții, al fetelor urîțite cu stil de moda piercing-urilor. Anul acesta am stat în vestul îndepărtat, în zona rezidențială dinspre Wansee: mult mai multă liniște, vile luxoase care te
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
inventat - n.n.) a înțărcat copilul cu o foaie de pelin ruptă din șanțul veșnic noroios și plin de bălării de lângă banca din fața casei pe care bunicul Păvăluț ședea înainte de a se hotărî să ia pușca lui de vânătoare, s-o încarce și să împuște cele două iepe din grajd, pe Stela și pe Doinița, ca să nu le ia pe gratis colhozul tâlharilor de comuniști... pe nepotu-său, pe Mihuț, viitorul gestionar al comunei... bunicul, Păvăluț, mulțumit că nu lăsase iepele pe mâna
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
vechi ale filozofiei abisale, le remodelează într-o formă bine structurată. Primul demers al existențialismului, scrie el, este de a permite fiecărui om să intre în posesia lui însuși și să-și asume răspunderea totală a existenței sale". O existență încărcată de incertitudini, un deșert fizic, metafizic și moral, un univers în care omul, văduvit de iluziile veșniciei, se simte străin, exilat, însingurat, în timp ce convențiile, minciunile, grimasele și deghizările vieții sociale se prăbușesc rînd pe rînd, odată cu propriile sale metereze interioare
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
în beznă, ornamentele dispar, ochiul mi se obișnuiește greu cu întunericul. Pe cele mai multe artere nimic nu s-a schimbat. Aceeași tristețe. Nici un beculeț în plus, de sămînță, deși centrul capitalei, să zicem, înseamnă mai mult decît o arteră, altminteri prea încărcată de atîtea jocuri de lumini. Mi-am amintit de cîteva case de țărani gospodari. Fiecare are o cameră, superbă, cu televizor, cu covoare și pendulă, cu lăzi de zestre, pe care o vizitezi ca pe o sală de muzeu. Nimeni
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
ei. Îmi place tagma lor de îngeri decăzuți, spiritul lor de corp, deși deseori sunt niște indivizi oribili, orgolioși, inculți, răi, invidioși, cabotini, superficiali. În ciuda acestor constatări, mă simt în mijlocul lor mult mai liber, cu toate că mai trist, mai inutil, mai încărcat de un fel de libertate păguboasă, lipsită de orice răspunderi reale... Totuși, nimeni... decât o actriță... a comparat alexandrinul lui Racine, limpede, curgător, cristalin, cu un râu de munte plin cu păstrăvi... (K. după un spectacol Fedra). Altă actriță de
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
Editura Paralela 45, Pitești, 2001, 149 pag., f.p. Trebuincioase au ba Reeditarea poemului lui Florin Șlapac - Zăpodie, publicat pentru prima dată în 1996 - va constitui, fără îndoială, prilej de încîntare pentru lectorul iubitor de subtilități lingvistice, dedat la plăcerile "voroavei" încărcate de seve arhaice și amator de voluptăți balcanice. Pentru că, trebuie să o spunem, harul scriitorului, pare să coboare dintr-un basm al cuvintelor vrăjite, trecînd prin opurile evului de mijloc, prin Anton Pann și Țiganiada, Arghezi și Ion Barbu (acela
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
nu știu ce apă cristalină, trebuie să fie extrem de inteligentă. Așa cum și este. O femeie ca tine, cu bazinul evazat, trebuie să fie senzuală! Senzuală și maternă!". Strategia lui Rogulski e simplă: afirmă identitatea dintre fiziologic și mental în cazul femeilor și încarcă, apoi, datele fiziologice cu semnificația urmărită dintru început - superioritatea masculină devenind incontestabilă, ca și necesitatea de a decide pentru ea. Ceea ce Rogulski nu ezită să facă, pe parcursul romanului. Desigur, în ordinea patriarhală căreia i se subordonează lumea romanului, demersul său
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
că selecția oficială strînge șaisprezece titluri. Un record care mi se pare că deformează imaginea reală. Cînd scriu aceste rînduri, festivalul se află în plină desfășurare. Au trecut doar cinci zile din cele nouă (24 noiembrie - 2 decembrie). Programul este încărcat, cîte două spectacole pe zi în secțiunea oficială, unul sau chiar două noaptea, tîrziu, în cea intitulată Off Independeții, colocvii, dezbateri, mai mult sau mai puțin furtunoase, întîlnirea plăcută cu oamenii de teatru din țară, cu invitații străini. Totuși, începutul
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
el însuși aparținând uneia care clama cu tărie că va trăi cum nici una alta de mai înainte. Nu mai puțin cutreierat de neliniști, de tristeți, de sila tributului dat cotidianului. La maturitate, prozatorul va scrie și un roman, cel mai ,,încărcat" tematic, dispărut în arhivele Securității române sau mai departe arestat tot acolo, unde va încerca o definiție pe linie dostoievskiană a fenomenului legionar, fără să fi aderat la mișcarea legionară care, însă, îi trezise un pasionat interes, de presupus în
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
le ratăm. Irina Movilă este o actriță cu forță, cu o sensibilitate aparte. Am descoperit însă și altceva: spiritul ludic pe care aici și l-a cultivat cu grijă. Dar reținut. Sînt cîteva momente cînd el țîșnește și umple scena, încarcă cuvintele altfel. De fapt, folclorul nostru are această dimensiune, acest tip de suplețe a vorbelor spuse în coadă de pește, a făcutului complice cu ochiul, a sprințarelor situații pe muchie de cuțit. Ironia este și ea strecurată în aceste texte
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]