803 matches
-
salvând zeci de mii de vieți omenești. La ianuarie 1945, în timpul de către Armata Roșie, Wallenberg a fost reținut de autoritățile sovietice sub suspiciunea de spionaj și a dispărut. S-a relatat ulterior că ar fi murit la 17 iulie 1947, încarcerat de autoritățile comuniste și de poliția secretă KGB din , o clădire aflată în Moscova, Rusia, în care se aflau sediul KGB și închisoare asociată. Motivele din spatele arestării și încarcerării lui Wallenberg de către guvernul sovietic, ca și întrebările privind circumstanțele decesului
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
iesit DVD-ul "Frozen Alive", care cuprinde înregistrări video din turneul european de promovare al albumului de studio. În mai 2007 chitaristul Allen West a fost arestat pentru conducere sub influența alcoolului pentru a patra oară consecutiv și a fost încarcerat pînă în februarie 2008. Locul său a fost preluat temporar de către Ralph Santolla, care a mai colaborat cu Deicide, Death, Iced Earth, precum și cu trupa lui Sebastian Bach (Skid Row). În august 2007 a aparut cel mai nou disc Obituary
Obituary () [Corola-website/Science/306671_a_308000]
-
guvernul și a organizat "Regimentul de Haidamaci ai Ucrainei Libere", care, în ianuarie-februarie, a reușit să stopeze agresiunea bolșevică din Kiev. După lovitura de stat a Hatmanatului din 28 aprilie 1918, Simon a fost arestat și a petrecut 7 luni încarcerat la Bila Țerkva - Biserica Albă. După eliberare, Petliura a participat la răsturnarea regimului Hatmanatului și a devenit membru al Directoratului Ucrainei, ca șef al forțelor armate. După căderea Kievului și emigrarea lui Vinnicenko, Petliura a devenit șeful Directoratului. Ca șef
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
pentru care pe 23 octombrie Usatîi a fost reținut preventiv pentru 72 de ore, dar ulterior eliberat 25 octombrie. Din 30 noiembrie până pe 14 decembrie, nemulțumit de tratamentul la care este supus în penitenciarul numărul 13 din Chișinău, unde este încarcerat, Vlad Filat s-a aflat în greva foamei. Pe 10 decembrie el a invitat un notar în penitenciar și și-a scris testamentul. În aceeași zi, judecătoria Buiucani a admis solicitarea procurorilor privind prelungirea mandatului de arest emis pe numele
Vlad Filat () [Corola-website/Science/306768_a_308097]
-
regale. Tatăl său, cu strămoși în Galicia, se numea Rodrigo de Cervantes și era bărbier-chirurg, dar în acea epocă termenul avea alt sens. Către anul 1551, Rodrigo de Cervantes s-a mutat, împreună cu familia, la Valladolid. Din cauza datoriilor a fost încarcerat timp de câteva luni și bunurile i-au fost confiscate. În 1556 a plecat la Córdoba pentru a-și lua în primire moștenirea lăsată de Juan de Cervantes, bunicul scriitorului, și pentru a scăpa de creditori. Nu există date exacte
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
Sevilla, ajungând să lucreze ca perceptor de impozite, slujbă ce îi va atrage multe necazuri, deoarece el era însărcinat să meargă din casă în casă și să strângă impozitele, majoritatea destinate cheltuielilor pentru războaiele în care era implicată Spania. Este încarcerat în anul 1597 în Închisoarea Regală din Sevilla, în urma falimentului băncii unde Cervantes depozita impozitele. Scriitorul a fost acuzat de însușirea banului public, găsindu-se unele neregularități în calculele de care se făcea responsabil. "Don Quijote" a fost „conceput” chiar la
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
public, găsindu-se unele neregularități în calculele de care se făcea responsabil. "Don Quijote" a fost „conceput” chiar la închisoare, sau cel puțin asta a scris Cervantes în prefață, nefiind clar dacă a început sau nu să-l scrie în timp ce era încarcerat. Cealaltă detenție a lui Cervantes a fost una foarte scurtă, în Castro del Río (Córdoba). Din 1604 se instalează la Valladolid (pe atunci Curtea Regală a lui Filip al III-lea al Spaniei), iar în 1605 reușește să publice prima
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
Deși nu cunoștea bine limba franceză, a fost ales membru al Adunării Naționale Franceze în 1792. Văzut ca un aliat al girondinilor, a căzut treptat în dizgrațiile montaniarzilor, în special a lui Robespierre. Pâine a fost arestat în Paris și încarcerat în decembrie 1793; a fost eliberat în 1794. A devenit faimos în urmă publicării cărții sale „"The Age of Reason"” („"Epoca rațiunii"”) (1793-1794), în care a apărat deismul și a criticat unele doctrine creștine. În „"Agrarian Justice"” („"Justiție agrara"”) (1795
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
de Moscova și de o pleiada întrega de spioni KGB și GRU, printre care așa-zisul general Nicolae Militaru, Ion Iliescu preia puterea, în 22 decembrie 1989, folosindu-se de revoltă populară izbucnită împotriva lui Ceaușescu. Ioan Totu va fi încarcerat, în ianuarie 1990 și va fi judecat, alături de ceilalți fruntași comuniști, într-un proces menit să-i netezească lui Iliescu calea spre controlul total al puterii în România, după ce anterior, Iliescu îl eliminase pe Ceaușescu, executat la Târgoviște, după un
Ioan Totu () [Corola-website/Science/308373_a_309702]
-
la învățarea și aprofundarea Liturghiei și regulilor Bisericii Armene. În perioada celui de-al doilea război mondial, primejduindu-și libertatea și chiar viața, pr. Biberian a acordat asistență medicală, religioasă și materială celor circa 1.500 prizonieri armeni din URSS, încarcerați în lagărele din Calafat, Timișoara și Slobozia. El i-a ajutat pe prizonierii armeni, prin intermediul donațiilor Consiliului Eparhial, cu alimente, îmbrăcăminte, bani și cărți. Conform revistei armenilor din România, "Ararat", pr. Biberian a fost inițiat la 9 februarie 1948 în
Mampré Biberian () [Corola-website/Science/308408_a_309737]
-
a fost o închisoare din orașul Sighetu Marmației, județul Maramureș, una dintre cele mai notorii închisori politice din România. Imediat după instaurarea regimului comunist în România au fost încarcerate la Sighet elitele intelectuale, politice și religioase care prezentau un pericol pentru autoritățile comuniste. Închisoarea a fost dezafectată și transformată în muzeu. În prezent ea adăpostește muzeul Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, fiind declarată monument istoric, cu codul . Închisoarea
Închisoarea Sighet () [Corola-website/Science/303037_a_304366]
-
din Imperiul Austro-Ungar. După 1945, românii deportați sau prizonieri de război în Uniunea Sovietică, la repatriere, treceau prin Sighet. În 1948, după ce regimul comunist s-a consolidat, Sighetul a devenit o închisoare pentru oponenții regimului. La început aici au fost încarcerați elevi, studenți și țărani din Maramureș, unii din care încă mai locuiesc în Sighet. În noaptea de 5/6 mai 1950, peste o sută de foști demnitari din întreaga țară au fost aduși la penitenciarul din Sighet. Printre aceștia se
Închisoarea Sighet () [Corola-website/Science/303037_a_304366]
-
suspectați a fi pro-sovietici față de regimul lui Tito și al PCI. În 1949, întreaga insulă a fost oficial transformată într-o închisoare de maximă securitate și lagăr de muncă. Până în 1956, pe toată perioada Informbiro, a fost folosită pentru a încarcera prizonieri politici. Aceștia au inclus cunoscuți și presupuși staliniști, dar și alți membri ai Partidului Comunist sau chiar cetățeni de rand acuzați care prezintă orice fel de simpatie sau inclinații față de Uniunea Sovietică. Unele surse susțin că aproximativ 32000 de
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
au inclus cunoscuți și presupuși staliniști, dar și alți membri ai Partidului Comunist sau chiar cetățeni de rand acuzați care prezintă orice fel de simpatie sau inclinații față de Uniunea Sovietică. Unele surse susțin că aproximativ 32000 de persoane au fost încarcerate numai în lagărul de la Goli Otok. Pe 26 iunie 1950, Adunarea Națională a sprijinit o lege importantă scrisă de Milovan Đilas și Tito despre „autogestionare” ("samoupravljanje"): un tip de socialism independent bazat prin participarea la beneficii a muncitorilor în întreprinderile
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
este imediat arestat, primind locuința unui prelat bisericesc. După arestare, Regele Sigismund a amenințat că părăsește consiliul și a fost eliberat din funcția sa, după ce a susținut că afirmațiile lui Jan Hus sunt în competența bisericească. Jan Hus a fost încarcerat în cetatea Gottlieben pe Rin a episcopului din Konstanz, unde a fost înfometat și legat în lanțuri la un perete în apropierea gropii cu fecale. La 4 mai 1415, Consiliul l-a excomunicat pe John Wyclif, lucrările sale au fost
Jan Hus () [Corola-website/Science/303201_a_304530]
-
în calitate de emisar papal. În 1448 este înălțat de Papa Nicolae V la demnitatea de cardinal și, în 1450, este numit episcop de Brixen (Bressanone). Arhiducele Sigismund de Austria, adversar al ideilor reformatoare, se opune acestei numiri. În 1460, Cusanus este încarcerat, fiind eliberat de Papa Pius II, în timp ce Sigismund este excomunicat. Cu toate acesta, nu se mai poate întoarce în dioceza sa, devine cardinal al Curiei Romane și consilier al Papei. În conflictul cu papa, Sigismund capitulează în 1464, la câteva
Nicolaus Cusanus () [Corola-website/Science/302249_a_303578]
-
1948-1952 a fost bibliotecar la filiala din Cluj a Academiei Române. În 1956 revine în publicistica literară, dar în 1958 este acuzat de estetism și "demascat" în "Scânteia" pentru tentativă de "subminare a bazelor literaturii socialiste". Din 1961 până în 1964 este încarcerat la Jilava. După eliberare, a lucrat ca redactor la "Luceafărul" (1965-1967) și "Viața Românească" (1968-1971). Volumul "Poezia lui Eminescu", scris încă din 1953, i-a apărut abia în 1967, când cenzura comunistă a fost, pentru scurt timp, mai îngăduitoare. În
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
partea Uniunii în urma atacului confederat asupra Fortului Sumter la 12 aprilie 1861, Lincoln s-a concentrat pe dimensiunile militară și politică ale efortului de război. Scopul său primordial a fost reunificarea națiunii. El a suspendat unilateral dreptul de , arestând și încarcerând temporar fără proces mii de persoane cu opinii secesioniste și anti-război din statele de graniță, ignorând judecătorului-șef al Curții Supreme a SUA, , conform căreia suspendarea acestui drept de către președinte este neconstituțională (doar Congresul avea această prerogativă). Lincoln a evitat
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
controlau legăturile feroviare, care schimbau trenurile, și apoi au ars podurile. Lincoln a răspuns arestându-l pe , primarul orașului Baltimore, cu întreg consiliul local, toți comisarii de poliție, un congressman de Maryland și alți politicieni din stat. Ei au fost încarcerați fără mandat, fără a fi judecați sau puși sub acuzare, întrucât Lincoln suspendase unilateral înscrisul "". John Merryman, un oficial din statul Maryland, i-a cerut judecătorului de la Curtea Supremă să emită un înscris de "habeas corpus." Taney, acționând ca judecător
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
de la Curtea Supremă să emită un înscris de "habeas corpus." Taney, acționând ca judecător de circuit, a emis înscrisul, afirmând că suspendarea prezidențială este neconstituțională, deoarece este prerogativa Congresului. Lincoln a ignorat . Armata a ocupat Baltimore-ul și agenții federali au încarcerat o treime din membrii Adunării Generale a statului Maryland. Lincoln i-a eliberat doar după ce a luat sfârșit amenințarea confederată asupra Marylandului; Merryman a fost eliberat și el în iulie. După bătălia de la Fort Sumter, Lincoln a realizat importanța preluării
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
niște puteri fără precedent. Și-a extins puterile pe timp de război și a impus o blocadă asupra tuturor porturilor comerciale confederate, a deblocat fonduri înaintea atribuirii lor de către Congres și, după ce a suspendat "habeas corpus", a arestat și a încarcerat mii de persoane suspectate de a fi simpatizanți ai Confederației. Lincoln era susținut de Congress și de publicul din Nord în aceste acțiuni. Mai mult, Lincoln a fost obligat să întărească simpatiile puternice pro-Uniune din statele sclavagiste de graniță și
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
această delegație erau doi oameni care își spuneau rhos ("Rhos vocari dicebant"). Louis i-a întrebat despre originea lor și i s-a răspuns că sunt suedezi. Temându-se că sunt spioni ale rudelor lor nordice, danezii, împăratul i-a încarcerat imediat pe cei doi. Această teorie afirmă că numele "ruși" este derivat dintr-un cuvânt din limba nordică veche, "rods-", care ar fi însemnat "vâslași". Și cum vâslitul era principala metodă de propulsare a bărcilor care navigau pe râurile rusești
Rusii () [Corola-website/Science/302073_a_303402]
-
avea pe lângă regele Poloniei și a intrat în serviciul Împăratului din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană. La Viena s-a căsătorit pentru a doua oară, încercând să se stabilească acolo, dar după o scurtă perioadă, în care a fost încarcerat ca prizonier politic, a plecat cu familia și s-a stabilit la Padova în 1569. După doi ani s-a întors în Transilvania sa natală, unde a fost copleșit de onoruri. A cântat peste un an la curtea principelui Transilvaniei
Valentin Bakfark () [Corola-website/Science/302184_a_303513]
-
european al timpului). Legionarii susțineau că au limitat legile antievreiești impuse de guvernul Goga. În realitate, grupuri de legionari au atacat, devastat și distrus cartiere evreiești (Dudești-Văcărești la București, Podul Roșu la Iași, etc.), au devastat și incendiat sinagogi, au încarcerat, torturat și ucis evrei nevinovați în sedii ale mișcării etc.. Comunitatea evreiască a apelat la ajutorul casei regale. Regina Elena și o bună parte a populației au făcut tot posibilul pentru a ajuta și a salva ce se putea salva
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
18 ani închisoare), Slomo Sitnovitzer (15 ani închisoare), Pascu Schechter-Gani (12 ani), Meir Horowitz (10 ani), Marcel Tăbăcaru (10 ani), Iakov Littman-Litani (15 ani), Suzi Benvenisti (10 ani) - (arhiva anchetei împotriva sioniștilor, dosarul SRI 16385). După proces, deținuții au fost încarcerați în odioasele penitenciare și închisori ale Securității, printre care, cele de la Aiud, Ghencea, Pitești și altele, pentru bărbați, și Mislea pentru femei. În temnița de la Pitești, dincolo de regimul dur de închisoare, li s-a aplicat deținuților și un regim de
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]