20,174 matches
-
ce-n noapte scînteiază!// E pace. Răzbunarea doar e trează./ Au cine-ascultă-n liniște de sfatu-i?/ Furtuni îndepărtate luminează/ Iar Bazileus tremură-n palatu-i.// Îngenuncheat în lumea lui de statui/ Și chinuit de dragoste-aiurează:/ Teofano nu l-a chemat la patu-i!// Încet un gînd în mintea lui se-așează:/ De ce simțit-a ieri în sărutatu-i/ Pecetluirea morții ce veghează?” (Teofano). În vreme ce acul psihologiei e agitat doar de mîndrie (dar violent agitat), cel tematic merge, imprevizibil, în toate părțile. Dar Lucica ar fi
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
mă refer la altceva/ la o șoaptă ininteligibilă/ sau mai bine/ la aburul plămînilor smulși/ aruncați între urzici pe taluz/ sau la cheagurile acestea de sînge/ rămase ca un mușchi pe scoarța stejarului/ sau la pumnii strînși/ care se desfac încet/ și se-apropie// nu știu cum să-ți explic“ (nu știu cum să-ți explic). tatăl bosonilor, un poem din secțiunea secundă, anunță auto-persiflant maelström-ul final, „discursul diform incapabil să urmeze-o retorică sau o poetică/ paralogic/ întrerupt de gemete și horcăieli de fîsîituri
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
toată în același • Când vrei război cu cineva, întâi îl începi și apoi îl timp. declari (sau nu). • La necaz, omul crede orice. • Dacă cineva dă bani pe rufele tale murdare, nu înseamnă că au vreo valoare. • Așa se țes încet covoarele și dosarele (Barbu Schechter). • Întotdeauna tineretul de ieri a fost nemulțumit de tineretul de astăzi... • Cutare mă laudă... Încep să mă tem. • Diferențe: eu nu am nici un cuvânt rău despre Cutare, tu nu ai nici o vorbă bună despre el
Ziceri. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/87_a_83]
-
la timp potrivit. De ce erau albe nu știu, după cum nu știu cine le-a alcătuit culoarea și rostul. Poate tatăl meu știa dar el nu era să-l ??, plecase lăsându-mi doar o durere fierbinte gâlgâind în urna trupului. Fructele negre, mai încet, mai ușor de cules nu mă nchinam decât la nevoie îndată ce le striveam coaja cu dinții cădeam într-un somn ciudat, înțepenit în aceeași poziție din care mă trezeam fără nici un pericol căci nimeni, niciodată nu cădea și nu se
Gânditorul. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_77]
-
timpului insomniac, depersonalizant în chip expiator, reflex al unui destin asumat: „Anii îți păruseră drum,/ lumea - o insomnie de pași” (Ambră). La fel de întinderea marină, cu suflu originar dar și cu primejdiile terifierii precum un zbucium ambiguu între primordialități și cădere: „Încet, te lași smuls adîncilor ape,/ masa ta informă de beznă se degradează/ pe treptele de soare în urcuș.// Orbit, ieși la văzduh pe țărmul divin” (Muzică). E aici o interesantă enclavă originală a lirismului autohton avînd ca obiect o indomptabilă
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
a măritat niciodată. Goga a încercat în cîteva rînduri s-o revadă, dar ușa fostei iubite i-a rămas definitiv închisă. Una din poeziile inspirate de ea mai stăruie și azi în amintirea noastră: Sfios, amurgul toamnei mohorîte Își mișcă-ncet podoaba lui bolnavă, Ca din cădelniți fumul de tămîie, Prelung se zbate frunza din dumbravă. Tu stai în prag, și din frăgar o frunză La sînul tău s-a coborît să moară, Iar vîntul spune crengilor plecate Povestea ta, frumoasă
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]
-
gesturilor celuilalt, supoziția - atroce - că o asemenea lectură ar putea fi greșită. El, autorul, obișnuit cu „legarea” prin litere a lucrurilor și a situațiilor, printr-o lectură proprie, nu mai are toată încrederea în forța propriei înțelegeri. Ziua se închide încet. Se strînge oare cercul speranțelor? „Mă conduce (medicul, n. n.) până aproape de poartă, îmi spune, apropo de bolnavii lui, canceroși, că oamenii mai puțin cultivați se tem mai puțin de moarte și că, în definitiv, ce înseamnă viața, ce valoare are
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
sale în lume. Se întreabă retoric: „Dar dacă e o nebunie, obligația de a scrie...”? Numai că retorica aceasta nu mai rămîne în suspensie. Înaintarea vieții, descinderea acesteia spre straturile precare ale existenței zădărnicesc retorica. Constată lucid: „Înaintez atât de încet încât poate ca ar trebui să abandonez.” Pierde legătura cu cărțile, cu toate cărțile: „Cărți de care am nevoie și nu le mai găsesc...” Negăsind cărțile de care are nevoie, începe să nu se mai (re)găsească pe sine, nu
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
adăugăm și noi două nume, ale unor critici care sunt și colaboratori ai revistei noastre: Răzvan Voncu și Angelo Mitchievici. Cine citește analiza pe care, chiar în acest număr al Vieții românești, Răzvan Voncu o face antologiei de versuri lumină, încet de Marian Drăghici are dovada limpede că el este un critic capabil să reliefeze semnificațiile unui text literar oricât de dificil și, în consecință, este un critic în care poți să ai încredere. Este și cazul lui Angelo Mitchievici. Dincolo de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2402_a_3727]
-
din volumul Plumb: „Iubito, și iar am venit...? Dar astăzi de abia mă mai port -/ Deschide clavirul și cântă-mi/ Un cântec de mort.” Și acum, iată, câteva stanțe din ciclul Noi al lui Dimitrie Crudu: „Simt liniile cum alunecă încet/ Pe sticla geamului înghețat, până departe/ Desigur, sunt liniile vieții unui poet/ dar conturându-se apare motanul Petrache.” Acesta e cadrul, decorul, în spatele căruia se ascunde depresia: „Pe străzi observi cum oamenii se îndepărtează de copaci/ până se fac nervi
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
disperați în îndepărtare. „Bună ziua”!, zice cineva în spatele meu și-mi întorc binevoitor obrazul drept. A! E Valentina, mezelăreasa din piața noastră. Plete blonde poleite și o minijupă provocatoare. Nici n-ai zice c-are deja cincizeci de ani! Și merge încet, legănându-și șoldurile, bucățica asta de cârnaț cracovian, bine făcută și plină de ea. Chiar dacă mai are pe față o urmă de pernă. Când mă aventurez în prăvălia în care te învăluie mirosuri tari și sărate ca de căței de
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
ciufulit. Și nimeni n-o crede. Căci lumea e plină de gâsculițe cu dare de mână ca ea, care n-au ce face și umplu supermarketurile. „Eu sunt vinovat”, zic cu o voce puternică și hotărâtă. Ochii cămilelor se întorc încet către mine, la fel și ochii ei deschiși la culoare. „Am răsturnat cratițele, și cuțitul o fi căzut din greșeală în geanta ei. Omul acesta poate depune mărturie.” Omul acesta e un agent de pază - fără îndoială, se vede asta
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
și reci ale meselor. „Privește”, zic eu, și scot din vesta mea rodia, îngăduindu-mi să mă joc cu stupoarea ei. În sacoșă regăsesc cuțitul cu mâner negru, îi încerc mai întâi lama pe degetul meu mare, apoi îl împlânt încet în rodie. Încordată, îmi urmărește din priviri fiece gest. O clipă ai putea crede c-o să dispară în fruct cuțitul - clipa e infinită, magazinul la fel. Mișc cuțitul, simțind rezistența sâmburilor tari. Împing apoi violent lama în jos; am impresia
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
o rugăciune budistă... ”De ce taci Nimic mai fals. Eminescu emoționează când fermecată / Inima-mi spre tine mereu și profund, pe deplin, chiar în Mai departe, mai departe, ntorn?”, ca imediat răspunsul să vină bătaia armelor noului veac și mileniu, Mai încet, tot mai încet, dintr-o altă dimensiune, abia sugerată, chiar la răscruce de vremi și contraziceri Sufletu-mi nemângâiet dureros resimțit, căci dubitativ: “Mai religioase și mai puțin (din păcate) și Îndulcind cu dor de moarte. suna-vei dulce corn
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
De ce taci Nimic mai fals. Eminescu emoționează când fermecată / Inima-mi spre tine mereu și profund, pe deplin, chiar în Mai departe, mai departe, ntorn?”, ca imediat răspunsul să vină bătaia armelor noului veac și mileniu, Mai încet, tot mai încet, dintr-o altă dimensiune, abia sugerată, chiar la răscruce de vremi și contraziceri Sufletu-mi nemângâiet dureros resimțit, căci dubitativ: “Mai religioase și mai puțin (din păcate) și Îndulcind cu dor de moarte. suna-vei dulce corn / Pentru mine filosoficești
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
Gaulle se stă o oră și jumătate pentru că niște băieți, acum vrei trei ani, au asfaltat peste pietrele de caldarâm. Și-aud adus acum aminte unii că ar avea nevoie de pietre să le folosească în altă parte în oraș. Încet, fără riscuri, fără dureri, au început să scobească iar strada. Un dezastru!", a spus Emil Hurezeanu, citat de digi24.ro. „Am avut brusc imaginea situației în care suntem noi. Ne aducem aminte că am lăsat ceva dedesubt. Ăstea sunt șantierele
Hurezeanu, despre lupta Băsescu-Ponta pe economie by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/21738_a_23063]
-
adună... Iar glasul minunat răsună Mereu aproape de urechi. Abia spre ziua, somnul greu O dobândi pe ne-așteptate; Dar mintea-i depana mereu Profetice visări ciudate: Un tanar, cu tăcerea geamăn, De-o frumusețe fără seamăn, Se aplecă spre dânsa-ncet ; Era în tristă lui privire Atâta jale și iubire, Era atât de mult regret ! Dar nu e îngerul de pază Ce către cer durează punți, Căci nu lucește nici o rază În jurul mandrei sale frunți, Nici duh din iad ce-ar
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
așa. Zadarnic mirii vin în cete, Din depărtate cetățui... În Gruzia-s destule fete ; Eu nu voi fi a nimănui!... O, nu ma dojeni iar, tata : Tu vezi de mult cum ma topesc Din zi în zi, mă ofilesc ! Mă sting încet, ca jertfă-s dată, Și-o grea otravă sorb avan; Mă chinuiește-un duh viclean Cu-n vis ce-n ispitiri mă ține ; Eu pier, îndură-te de mine ! O, du la sfântă mănăstire Pe fiica-ți cea cu gând
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
și minte , Că moartea tainic și cuminte . Străfulgerând pe buze-abia Surâsul ei încremenise . Dar unui ochi ce-atent privise De multe lucruri triste, ea, Cu-a ei tăcere povestea ; Era în ea disprețul rece Al sufletului , ce , curând Că florile , încet căzând , Se ofilesc când vară trece , Al gândului din urmă semn , Al vieții duse , van îndemn , Și- adio lumii ce-o-nconjoară . Era cu mult mai moartă , deci , Și-n inimi , ochii stinși pe veci Nasc deznădejde grea , amară , Cum
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
izvorind Din înălțimile-i de geață !... XV S-au pregătit de jalnic drum Prieteni , și vecini , și rude . Toate privirile sunt ude.. Smulgindu-și plete sure,-acum , Bătându-și pieptul , mut , Gudal A-ncălecat cu greu pe cal . Domol porni înmormântarea , Și-ncet în depărtări s-a șters ; Trei zile-s și trei nopți de mers , Pana s-o face îngroparea... Lângă-un străbun de veacuri frânt , Al cărui nume-l știe țară , În piatră i-au săpat mormânt Prințesei tinere ,Tamara . Străbunul
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
trebuie să cad învins sub securea ucigătoare a burgheziei". În stare de leșin a fost dus în casa prietenului Zamfir Voilă, care, însurat și cu doi copii, se îngrijea de moșie ca un bun gospodar. Alexe s-a întremat acolo încet, apoi recăzu în letargia stării sale anterioare. Iar exemplul lui Voilă nu se lipea, congenital, de Alexe Comnen. A sosit Maria și a doua zi au plecat împreună, stabilindu-se din nou la țară. Somnolența și istovirea îi reveniră, Alexe
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
la una din fetele ei. Gârbovită lângă sobă, împletește cu andrelele ceasuri în șir. Uneori își întoarce capul spre ușă și ochii i se umplu de lacrimi. Nu mai are putere să aștepte. Când Jean îi trece pragul, își lasă încet mâinile în poală și timpul se oprește în loc. Remușcări, reproșuri, explicații, de mii de ori rostite în gând, nu-și găsesc drum din inimă spre buze. Fiul rătăcitor îngenunchează la picioarele mamei, îi sărută mâna, ea își culcă obrazul împuținat
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
apar gesturi incredule, comparații sufocate parcă de propria lor cutezanță, retractări ale visului. Realul e redus la o stenogramă senzorială, dovadă a pudorii, dar și a unui scepticism congenital: Miroase a mere curățate cu un cuțit inox/ Liber să deschizi încet portița grădinii/ E toamnă plină de gesturi// Șters dintre noi/ Aerul povestește mai bine decît Șeherezada/ Cine acum se tulbură, acum se ascunde// Uimirea unui cîine/ Privind rîmele -/ Ajungă-i zilei atîta poezie!" (Colaj). Din adînc străbate năzuința increatului al
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
și de mișcare totul a venit spontan, în ceea ce privește conștiința de asistat a artistului, opinia bine înrădăcinată că statul trebuie să-l protejeze și să-i creeze facilități, rămîne încă foarte mult de făcut. De asemenea, lucrurile s-au mișcat extrem de încet în privința adaptarii artistului, a categoriei mai degrabă, pentru că individual această adaptare s-a produs în mare parte, la condițiile și la exigențele pieței libere. în pofida apariției, în noile realități ale economiei de piață, incipientă și nesigură, așa cum este ea, a
Piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16808_a_18133]
-
și Escurial, peste secole și indiferent de regimuri, există o afinitate de spirit cu neputință de infirmat, - Inchiziția, instituție potrivnică gîndirii, rațiunii libere... "Grigore al XI-lea a organizat în 1231 un tribunal special... Acțiunea acestui tribunal s-a întins încet, încet, asupra întregei creștinătăți. Trăsătura principală a procedurii sale... era un secret absolut al informației judiciare. Opera inchizitorială cuprindea interogatorii sistematice aplicate asupra populației; închisoare perpetuă, arderi pe rug... Inchiziția a supraviețuit pînă în secolul al XVI-lea, mai ales
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]