75,320 matches
-
Matei Iliescu, personajul lui Radu Petrescu. Raoul, protagonist al povestirii Solange (singura din volum scrisă după 1989), suferă în momentul în care, telefonându-i iubitei, aude în receptor cum răsună apelul într-o cameră goală: " Puțin după cinci dimineața, ploaia încetase brusc, la fel de brusc precum începuse, și, la fel de repede, legătura se restabilise, iar telefonul - a cărui stridență îl oripila - sunase, în sfârșit, în camera lui Solange. Sunase lung, foarte lung, numai că în încăperea ei de la stabiliment nu era nimeni. Lui
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
proeminescian, un act de cuviincioasă sumisiune la incantația prin care marele poet a răsunat în inimile poeților basarabeni - toți, poate doar cu excepția unor tineri "postmoderni", descendenți ai acestuia. E o pecetluire, în sfera istoriei literare, a unei influențe care a încetat sau, măcar, s-a restrîns considerabil în România, spre-a persista, în virtutea unor circumstanțe diferențiale, în așa-zisa Republică Moldova. Pe de altă parte, antologia consemnează - lucru deosebit de important - cristalizarea unei conștiințe critice în raport cu un eminescianism de multe ori spontan
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
mai departe "direcția" literară, fotoliul tatei de la birou rămîne iremediabil gol. Toată agitația din jur nu mă îndreaptă decît spre această irecuperabilă absență". Cenaclul, deși funcționa, începuse să deranjeze pe cei ce pregăteau ineficientul realism socialist. Pînă la urmă a încetat să existe "cu toate că ne aflam încă în anticamera comunismului. Ceea ce, cît trăise E. Lovinescu, nu se întîmplase nici sub legionari (e drept că nu stătuseră la putere decît cîteva luni), și cu atît mai puțin sub Antonescu, deși tata era
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
Lepra, stigamtul care îl alungă dintre oameni, s-a dovedit a fi o binecuvîntare care îi permite libertatea de a fi el însuși, eliberat de așteptările celorlalți. Căci acum nu mai e nevoie "să joace nimeni vreun rol... circul a încetat". Propria urîțenie i-a oferit răgazul și posibilitatea de a contempla lumea așa cum e, "o lume goală pușcă, așa cum a făcut-o Dumnezeu", fără a se mai opri la aparențe, fiind însă condamnat la imposibilitatea de a se apropia de
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
sa bolborositoare cum gura unui vulcan gata de erupție. Solitudinea sa nu e un scop în sine, ci un mijloc, un instrument al sublimei revanșe asupra dezamăgitorului context universal. Aidoma lui Cioran, Cezar Ivănescu ar putea scrie astfel: Singurătatea va înceta să fie sterilă cînd prin ea lumea va fi a noastră, cînd o vom înghiți în disperatele noastre elanuri. Ce rost are toată singurătatea noastră dacă ea nu e suprema cucerire, dacă prin ea nu învingem totul? - Ne așteaptă, fraților
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
în 1946, cînd fosta siguranță, controlată acum de guvernul Groza, prin Ministerul Afacerilor Interne, a cerut primele rapoarte (printre ele, acela al lui Zaharia Stancu din 1949!) și culminînd în 1955, prin deschiderea dosarului de "acțiune informativă", urmărirea n-a încetat o clipă, vreme de 15 ani, pînă la moartea lui Blaga în 1961. Din 1960, telefonul îi era ascultat. Dar dosar de "urmărire operativă" Blaga n-a avut. Abia acesta ar fi reprezentat un pas spre arestarea lui. Al doilea
"Diversionist în sectorul ideologic" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17275_a_18600]
-
1971, lucrurile au înghețat. Eliade, neștiutor al celor ce se întîmplau în țară, alcătuise un proiect al unei ediții de Opere, încredințîndu-l, la Paris, regretatului meu prieten Aurel Martin, atunci directorul Editurii Minerva. Apoi, și-a dat seama că revistele încetaseră să mai publice articole despre opera sa, ba aflase că patru-cinci articole predate de critici nu au fost publicate. A realizat că e vorba de o interdicție a numelui său. În plus avea știri că pachete cu cărți ale sale
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
nesubordonate celui dintîi. Antropologii, politologii și chiar istoricii propun valorizarea individului ca un principiu concurent cel mai potrivit. "Între drepturile omului și îndatoririle lui, accentul cade astăzi, mai apăsat, pe prima parte a acestui ansamblu. A muri pentru patrie a încetat să pară un lucru chiar atît de nobil sau de la sine înțeles. Cu atît mai mult cu cît în numele Patriei (care nu vorbește niciodată!) elita politică, un guvern sau altul, și-au angajat nu o dată națiunile în conflicte care s-
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
pînă la întîlnirea crucială cu Mefisto), ce pare a fi epuizat tainele cărților, e conștient nu doar de faptul că alegi în orice clipă a vieții - ceea ce sfîrșește prin a fi obositor, chiar monoton -, ci și de acela că nu încetezi să te întrebi de nu era mai bine altfel. El mai știe și că, oricît ai fi de fericit - sau norocos - în clipa de bilanț, totuși rămîne un rest. De n-ar fi decît pentru că te îndoiești că fericirea va
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
invoce pe Mefisto poate fiindcă s-a săturat de îndoieli. El vrea să fie sigur de propriul viitor. Și aici și pe tărîmul celălalt. Îndoielii, care e un iad, el îi preferă iadul cel adevărat, indubitabil. Însă, prin asta, Faust încetează să mai cugete, deci să mai fie. Anulînd celebrul adagiu al lui Descartes, Faust își neagă chiar esența sa umană. Pactul său cu Mefisto este, și în acest sens, echivalent cu o sinucidere. Faust vrea certitudinea că va avea tot
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
în condițiile unei succesiuni dificile, cu suprapuneri multiple. Punctul esențial (și care îngroapă definitiv viziunea biologistă asupra conceptului de generație) constă în aceea că, nefiind "naturală", ștafeta generațiilor literare implică omologarea critică, fie și postfactum, a dominantei. Istoria literară a încetat să mai fie privită ca un șir natural de autori, de opere și de contexte, reflectat în oglinda istoriografiei, ca vițelul în apă. Lucrurile par astăzi să stea exact pe dos. Istoriografia dă naștere istoriei literare, a cărei "realitate" este
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
se desfășoară anual la începutul lunii decembrie; la fiecare dintre edițiile succesive, ca și la aceasta, a IX-a, se cântă și o muzică funebră, "Recviemul" de Mozart sau alte opere menite a comemora seara în care pulsul geniului a încetat să mai palpite. De astă dată, fantastica "Muzică funebră francmasonică". Ceea ce este încă mai special în aceste festivaluri de iarnă se află, de fiecare dată, în ineditul ofertei muzicale: audiție și cercetare muzicologică. Teme nu inventate ci aduse în lumina
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
care și astăzi își asumă șansa, riscurile de a sta la marginea Europei. Cine este Joseph Martin Kraus? Un compozitor care s-a născut în Germania, la Miltenberg (pe atunci Electoratul Mainz), în același an cu Mozart, 1756 și a încetat din viață cu un an mai târziu decât acesta. Prima performanță în România, la Muzeul Național "George Enescu" din București (în Aula Palatului Cantacuzino), cu ocazia Zilei Naționale a Suediei. Acum, la Cluj, prof. Hans Åstrand, membru al Academiei Regale
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
maladii a modernității. Recitirea lui Ionel Teodoreanu implică apelul la texte de mică întindere, la fragmente din proiecte mai vaste. Volumul de debut propune, în definitiv, prin proza omonimă, o punere în abis a întregii literaturi ce va urma. Copilăria încetează să mai fie citită ca un accident biografic, pentru a se converti într-o categorie mitică. Lirismul hibridizează sintaxa textului, discursul se pulverizează în unități poematice. Ceva din miraculosul melancolic al lui Peter Pan de J.M. Barrie e recuperabil aici
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
se articulează prin apelul constant la un spirit al locului - pulsiunile nostalgice ale prozatorului evocă ambiguitatea raportării la modernitate a lui Alecu Russo din Amintiri și Studie Moldovană. Ceea ce urmează după Hotarul nestatornic reflectă o progresivă dezvrăjire a lumii - universul încetează de a mai fi unul permeabil, istoria vârstei de fier domină. Romancierul însuși e plasat într-un spațiu ambiguu - ezitarea între autobiograficul camuflat și ficțiune, naivitățile ce se acumulează minează proiectul romanesc. Multe dintre pasaje nu mai pot trezi decât
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
tavă ceea ce ne dorim de atâta amar de vreme: sentimentul că nu suntem abandonați la periferia lumii civilizate! Unde, între noi fie vorba, ar merita să fim lăsați: dacă nici măcar pe durata discursului înaltului oaspete celularele domnilor parlamentari n-au încetat să sune în draci, inseamna ca mojicia noastră e incurabilă! Să nu uităm, de asemenea, că dl Blair a venit cu un text pregătit din vreme și că fiecare cuvânt al său era cântărit și răscântărit. Nu e în firea
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
Mircea Mihăieș Amestecul tot mai pronunțat al ex-sovieticilor în criză iugoslavă reprezintă pentru noi, românii, un factor de îngrijorare, si nu unul de bucurie. Și asta nu pentru că n-am dori - cât mai repede - ca în Iugoslavia să înceteze războiul. Dimpotrivă. Nu sunt un amator de scenarii catastrofice, insă dezinvoltura cu care dl Cernomîrdin a preluat inițiativa negocierilor de pace cred că ascunde niscaiva înțelegeri secrete, nu tocmai favorabile nouă. Sigur că la mijloc sunt banii Occidentului, dar asta
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
Pavel Șușară Muzeul Literaturii Române a încetat de multă vreme să mai fie un simplu depozitar de manuscrise și documente literare, loc pentru întîlniri comemorative, spațiu de cercetare academică și furnizor de inedite și de materie primă pentru istoria literaturii. Fără să piardă nimic din toate acestea
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
mai în vîrstă decît Luca Pitu, nu ne-am îngăduit raportările de mai sus la cel din urmă decît cu o intenție de judecată sincrona a textului. Dacă pentru Camus, cinismul însemna "tentația (...) cea mai constantă", împotriva căreia n-a încetat niciodată a duce "o luptă extenuanta", pentru Livius Ciocârlie pare să fie, pînă la urmă, o regasire pe un palier de conștiință autentică. Un soi de a doua natură. Poză nu cedează, ci se suprapune chipului real, astfel cum un
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
de la Pedrera la Parcul Güell, de la Casa Vicens la Turnul Bellesguard și de la Palatul Güll la Casa Calvet, îți dai seama că, pe durata a aproape cincizeci de ani de carieră, acest geniu straniu și neliniștitor prin unicitate nu a încetat nici o clipă să lucreze febril, dispunând tot timpul de comenzi ce ii permiteau să-și realizeze proiectele cele mai ăextravaganteă. Si inca, datorită caracterului ăavangardistă al esteticii sale, Gaudí a fost probabil, mai putin ăprizatăîntre constructorii modernismului. Ajunge însă să
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
1831). Nu e inutil să remarcam că și Didier și Antony, personaje exclusiv ficționale, figurau printre reperele, fie ele persiflate, ale tinerilor parizieni din lumea bună din al patrulea deceniu al secolului trecut. Deși - notă bene! - rolul lor aproape că încetase în 1845-1846, adică atunci cînd Monte-Cristo apărea în foileton. Poate tocmai de aceea au și fost aleși. "Misteriosul" conte mai e însă comparat de alte personaje și cu lordul Ruthwen, un vampir byronian, alter-ego și porecla a(l) lui Byron
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
reginei Victoria, care, în conștiința publică a francezilor, a jucat, în mare, acelasi rol cu un fapt divers din viața divei. Dar române în dulcele stil clasic se mai scriu, din fericire, și-n ultima vreme. Ficțiunea și "realitatea" nu încetează să se întrepătrundă, iar istoria e terenul privilegiat pe care se petrece acest proces. Uneori, recursul la istorie întărește verosimilul. Și astfel - deloc paradoxal - ficționalul. Așa se explică înserarea unui incident minor, aparent lipsit de legături cu trama narativa - însă
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
piept cu o lume-ntreagă." Ce-au vrut prietenii lui de-o viață, care-a fost sensul luptei lor? La Văcărești e fericit alături de socialiști: "Vrut-am și vrut-au timp de sute de ani ca vrajba și asupririle să înceteze, ca oamenii pe care soarta i-a rânduit să trăiască azi că în trecut și-n viitor împreună să aibă parte de binefacerile pacinicei viețuiri împreună, să nu se mai asuprească unii pe alții, ci să se bucure de aceleași
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
în vreun fel relații? - Reacția autorităților din țară, după fugă în Occident, era previzibilă. Cînd fiul nostru cel mare, Camil (botezat cu numele tatălui meu), născut în Italia, avea trei ani, securitatea mi-a trimis un mesaj precis: dacă nu încetam atacurile contra Bucureștiului în presa occidentală, îl răpeau pe băiat, obligîndu-mă să mă întorc în țară. Evident, am întețit atacurile, aceasta fiind singura tactică eficace. De atunci, "brațul lung al revoluției" a încercat în fel și chip să mă lovească
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
alternative, nu rămîn decît neantul sau sinuciderea... Cine spune că exilul politic s-a încheiat se înșeală. Cîtă vreme în țara noastră, resturi ale vechii politici mai rămîn infiltrate în puterea statului, lupta de eliberare de sub tirania trecutului nu poate înceta. Știm cu toții, chiar dacă trăim înafara granițelor țării, că trebuie să participăm la această luptă de curățire a societății românești. - Mai există ceva bun în România? Ce anume? - După revoluție, scriitorul Iordan Chimet m-a invitat să scriu o mărturie despre
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]