2,741 matches
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > SIMT CUM ÎMI CADE CERUL... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Duminică, 8 Noiembrie 2015 Simt cum îmi cade Cerul peste frunte, Gândul meu tăcut, de ce te-ncetini? E tulburată clipa, dinspre Munte Se-aude-un zvon nelămurit de cetini... Mai am acolo amintiri rămase Din vremea când eram copil prin humă, Pe-un Deal târziu, cu ierburile arse, Îmi trece Dorul, cel pândit de brumă; Se strigă pretutindeni: Libertate
SIMT CUM ÎMI CADE CERUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374914_a_376243]
-
umble în el. Ochii omului de la volan se opreau adeseori asupra ei prin oglinda retrovizoare. Mai mult simțea acea privire răutăcioasă, decât o vedea din poziția în care se afla. După mai puțin de o jumătate de oră, bărbatul a încetinit mersul mașinii și a avertizat-o scurt, cu aceeași voce dură pe care fata nu avea cum s-o uite: - Coborâm imediat, târfulițo. Atenție! Nu ai voie să vorbești decât dacă te întreb eu ceva. Altfel, știi ce te așteaptă
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
în cele mai bizare mimici, gesturi și ipostaze. Deslușeam la început predominant trăsături antropoide ante-preistorice, apoi chipuri aproape umane, timpurii...De la precursorii ancestrali din vechimi atemporale, cu înfățișări sălbatice, de primate, la portretele vii paleontologice, neolitice și moderne, derularea imaginilor încetinea, sesizam decelerația, metamorfoza, modelarea... Așteptam „cuminte” încetinirea și oprirea rolei (!), a tamburului cinematic. Se oprea de fiecare dată, invariabil, la același unic chip cu fizionomia inconfundabilă: bărbatul frumos, mai frumos decât o femeie, cu ochi albaștri-verzi sidefii, gene lungi, sprâncene
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
tu, pe cealaltă eu, Din când în când în zbaterea aripilor Ne întâlneam noi, Două universuri paralele Ce se doreau a curge împreună. Apoi aripa ta a început să doară Atunci când s-a așternut tăcerea. Stropi grei de sânge Îmi încetinesc zborul, Voi cădea pradă Fără să mai cunosc iubirea. S-a terminat Strivesc între degete petale de trandafir Roșii că buzele pe care nu le-am sărutat niciodată. Strivesc sufletul meu Într-o îmbrățișare ultima Pentru tine. Universul se cutremura
UN ULTIM SĂRUT de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347326_a_348655]
-
sfârșit. Nu se sfiiește să le adune în „Culorile dimineții” - întâiul capitol al volumului - și să le amintească, poate, mai mult pentru sine, cu sensibilitate și cu evidentă nostalgie, chiar dacă „clipele aleargă/ unele după altele” („ce dimineață”), pentru că „doar una... încetinește/ se lasă sărutată.../ La mulți ani, mamă!”. Se pare că această din urmă amintire, care a generat și altele de acest fel, au determinat autoarea să încheie capitolul printr-un „zbucium” dureros, pe care toate persoanele sensibile îl simt în
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
reamintiră Irinei niște imagini văzute într-un documentar; cum se afuma un roi de albine într-o pădure tropicală, pentru a i se putea lua mai ușor mierea. Ce zumzet, ce zbor dezorientat urma; parcă înnebuneau albinele... Între timp, trenul încetinise și în scurt timp se opri la peron. Valul gălăgios de călători adunat deja pe culoar se rupse în două, scurgându-se spre ieșiri. Curând, peste vagonul pe jumătate golit, se așternu liniștea. Își privi ceasul. Mai avea puțin până la
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
un gest din ăla ironic. A fost că electrizat, a accelerat mersul și se întreba: “asta de unde știe..? Tot timpul bătrânelul asta micuț a fost așa politicos cu mine, acum pare atât de mare, si, 'Ee, mi se pare..'. A încetinit pasul deodată fiind departe de acei bătrâni. Mergea agale, parcă lăsându-se și el în voia vântului din adierea auzului, cu tot ceea ce se mai furișa prin el așa mai lent. Câteodată, însă, i se interpuneau “vocile” mai aprig, iar
FRUNZA VIETII.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347415_a_348744]
-
e tata! Îi cunoscu de la distanță! Zise Iliuță, colegului de la volan. Când ajungem lângă căruță să oprești.Voi coborâ. -Bine. Dumnincă după amiază vin să te iau.Luni avem curs la Fitopatologie. -Bine, te aștept, atunci! Ajunși în dreptul căruței, mașina încetini din mers.Iliuță deschse portiera. -Sărut mâna tată! -Oooo! Iliuță! Voi erați?! Boii întoarseră capul și mugiră prelung.Îl recunoscură. El era cel care îi îngrijea pe timpul vacanțelor. Mașina și căruța opriră una lângă alta.Iliuță a luat geanta și
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
Însă un medic a luat notițe și mai apoi a făcut public parte din cele spuse la acea întâlnire. Acum, după 40 de ani, putem vedea câtă acuratețe Richard Day spunea că lăsând oamenii să moară de cancer se va încetini creșterea numărului populației. ,,E ok.. oricum trabuie să mori de ceva.. așa că de ce să nu fie cancer până la urma urmei?” Cam asa gândesc acești oameni care nu au suflet și de aceea fac ceea ce fac. Cartelurile farmaceutice (Big Pharma) nu
CANCERUL ESTE O CIUPERCA SI POATE FI VINDECAT de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346295_a_347624]
-
ai dăruit dintr-un singur hocus-pocus mirajul nopților albe. Patinez și nu mă satur de lunecarea spre tine. Aurora sufletelor noastre mă amețește și simt aici, în plină noapte, ermitageul din ele. Iubirea verii Prin pădure, Timpul pare să fi încetinit, Să nu tulbure îndrăgostiții. Copacii se privesc liniștiți în ochi, Mirându-se fiecare de verdeața celuilalt, Contemplând vara în ochii iubitei. Și pare că, în vara asta S-au văzut pentru prima dată! Și niciodată verdele n-a fost mai
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
uităm că mai trebuie să și trăim. Am uitat să iubim, ne dușmănim fără motiv, invidia și ura ne mângâie orgoliile, le dăm copiilor noștri modelul unei lumi reci și singure. O cale de întoarcere nu există, dar putem măcar să încetinim această fugă spre nicăeri, să ne reamintim de iubire, să ne reamintim de frumusețea vieții. Timid... și în cuvinte sărace, am încercat să strâng între șase coperți, urme din frumusețea iubirii, a vieții, a gândului curat. Dacă am reușit sau
ŞASE ANI... ÎNTRE ŞASE COPERŢI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348499_a_349828]
-
șefu’! Să mor io, să moară mama, dacă te mint, n-am bani să iau o pâine la puradei, nici ieri n-am avut și colegu’ lu’ matale m-a înțeles și mi-a zis: ”Pandele, îmi dai mâine.” Trenul încetini. Tuuu! - atenționă locomotiva intrarea în haltă. Frânele docile s-au pus în mișcare. A urmat o mică zdruncinătură și vagoanele s-au ”pupat” scurt în tampoane. Stop. - Un moment! - se scuză controlorul. Am de coborât o persoană și revin. Pandele
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
se simțea în siguranță fiind singură și protejată doar de o balustradă joasă de care se ținea de frică să nu zboare în apa mării. Îi făcu semn lui Ștefan că dorește să vină și ea lângă ei, așa că acesta încetini până ce fata coborî din prova și li se alătură. Odată instalată comod pe bancheta din spatele scaunelor, viteza bărcii se mări simțitor. Treceau prin dreptul hotelului Capitol din Jupiter, lăsând în urmă pietrele prețioase din Cap Aurora, hotelurile Topaz și Opal
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
Endotermic (mamifere și păsări): cu sânge cald. Ectotermic: cu sânge rece, temperatura corpului este la fel ca aceea a mediului unde trăiesc. Rete Mirabile = sistem de shimb de căldură. Oamenii au nevoie de temperatură internă constantă. La îngheț, circulația sângelui încetinește. Hipotermia. Hipotalamus-ul controlează temperatura noastră. Mitocondriile sunt organite celulare ce transformă energia. Puii de focă sunt născuți direct pe gheață. Stratul de grăsime (blubber) variază de la câțiva milimetri în animale mici la 50 centimetri (ca izolație) la balene, pentru
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (6) – CRĂCIUN ÎN ANTARCTICA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376543_a_377872]
-
din rucsacul său verde un binoclu și privi atent, în direcția cu pricina. Haita era destul de numeroasă și se vede că vânaseră ceva, vreo căprioară sau alt nefericit animal le căzuse pradă și-l devorau chiar la poalele pădurii. -Ia încetinește un pic Costache și privește acolo! Ia uite, că fiarele deja nu se sfiesc să se arate ziua în apropierea satului. Au prins ceva. Nu-mi place deloc, că lupii au venit așa aproape de sat. Sunt periculoși și din păcate
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
Gloria când îi privea pe cei doi dansatori. Ștefan își făcu curaj și o apropie pe Dalia la piept. Dorea să-i descopere reacția. Ca înălțime, fata îi ajungea sub bărbie. Imediat ea se lipi de el ca o liană încetinindu-și voit mișcările pentru a-i simți căldura trupească. Oricât de stăpân ar fi fost pe el, nu putea să-și controleze atât de bine simțurile fără ca organismul să nu reacționeze imediat la această apropiere, în care două corpuri își
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
holului și a pornit cu pașii săi obosiți spre concertul lui Ștefan Hrușcă. E prima dată când iese în oraș de când a început iarna și clipește mulțumit în fața luminilor care îmbracă copacii, stâlpii și vitrinele magazinelor. Treabă bună Crăciunul! Poate încetini pasul să admire culorile sărbătorilor în voie, pentru că a plecat de acasă cu o oră bună înainte de evenimentul mult așteptat. Se linge pe buzele subțiri și aspre la gândul unui pahar de vin fiert din care se vinde la tarabele
FANUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376698_a_378027]
-
ridicând ochii nedumerită. Mai aveau o bună bucată de drum până acasă. Se trezi alergând pe stradă pe lângă mama, care gâfâia sub greutatea sacoșelor. Abia când ajunseră în apropierea tomberonului ruginit și intrară pe strada îngustă, femeia își permise să încetinească. După ce intră pe ușa casei, se prăbuși în scaunul fără spătar de lângă cuier, cu capul pe spate, rezemat de peretele mucegăit. Cristian apăru în pragul bucătăriei cu babețica lui cu ursuleț, de care nu se despărțea niciodată, agățată strâmb la
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
Caruso și altele, pe care le ascultăm cu diverse ocazii, mai ales Cavaleria ușoară a lui Suppé, foarte frumoasă, cu ritmul ei săltăreț, cu siguranță o cunoști. Asta se și auzea, uvertura aceea a lui Suppé, motiv pentru care îmi încetinisem pașii, întrebându-mă cine o asculta, pentru că oncle Serge lipsea de acasă, anunțase încă de dimineață că urma să plece cu treburi la Sinaia și că se va întoarce cu siguranta târziu. Iar în absența lui oncle Serge, tânte Aurore
SFAT DE TAINĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372647_a_373976]
-
din încheieturile oaselor, continuă să vorbească așezat și calm, ca un ardelean autentic ce este. Degetele lui pricepute înaintează de-a lungul șirei spinării mele ca într-un dans, cu alunecări meșteșugite și apăsări ondulate, rapid repetate și dintr-odată încetinindu-și înaintarea, în mișcări leneșe. Palmele fac scurte popasuri, pentru ca să reînceapă ușoare pendulări, comunicând nebănuit de subtil cu mușchii și nervii, după un cod transmis parcă de undeva din neant. Prin geamul transparent aflat în fața maseurului pătrund razele minunate ale
LUMINIŢA DIN FLOAREA OCHIULUI de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373039_a_374368]
-
în cele din urmă încălecară. Se strecurară fără grabă printre trunchiurile brazilor pe piatra dură a muntelui din care ieșeau scântei la contactul cu potcoavele copitelor. Pe alocuri, grohotișul se pogora la vale, iar în altele pintenii de stâncă le încetinea înaintarea. Zările se deschideau din nou. Ieșiră din pădurea de rășinoase și în fața ochilor li se desfășură pieptul puternic al masivului cu culmile sale pleșuve și prăpăstioase. Urcușul deveni din ce în ce mai anevoios, copitele cailor alunecau pe stânca lucioasă, călăreții se clătinau
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
după tramvaie sau firobuze, după o notă sau chiar după o haină scumpă. Toată viața noastră o transformăm într-o pistă de alergat. Dar când această pistă se va termina, noi ce vom face? La fiecare kilometru, ar trebui să încetinim, să bem o gură de apă. Să luăm o gură de aer proaspăt, să zâmbim pentru o secundă. Noi alergăm și nu mai parcurgem fiecare etapă. Ne forțăm corpul tot mai mult la fiecare mic contact dintre picior și pământ
ALERGĂM de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379729_a_381058]
-
care le are zilnic cu inteligența umană”; “Cronos este totdeauna mai tare decât Eros”. Ideea - un subiect care a suscitat de asemenea, formulări aforistice, din totdeauna: “Ideea umană - excelent produs al materiei -poate accelera mișcarea acesteia din urmă, o poate încetini sau o poate chiar transforma, dar niciodată nu va putea genera sau distruge material”. Despre Viață, Cristian Petru Bălan se pronunță cu o anumită ironie: “Viața se poate adapta chiar și acolo unde nici moartea nu ar putea supraviețui”; În fața
AFORISMELE LUI CRISTIAN PETRU BĂLAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374680_a_376009]
-
ne-ai simțit, și triști, și ... XXVIII. FORȚA DE-A GÂNDI, de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 1544 din 24 martie 2015. FORȚA DE- A GÂNDI Când pe pământ n-oi mai putea pluti Și pasul meu se va încetini, Cu resemnare mă voi mulțumi Doar...lumea a privi. Iar când vederea-mi va pieri și ea, Culoarea lumii n-o mai fi a mea, M-oi consola atunci doar cu-a putea Auz de a avea. Când simfonia lumii
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
aromele nu le-oi simți Și fără daru-acesta m-oi trezi, Ce mult, copilului, eu mi-aș dori Părul a-i netezi. Citește mai mult FORȚA DE- A GÂNDICând pe pământ n-oi mai putea plutiși pasul meu se va încetini,Cu resemnare mă voi mulțumiDoar...lumea a privi.Iar când vederea-mi va pieri și ea,Culoarea lumii n-o mai fi a mea,M-oi consola atunci doar cu-a puteaAuz de a avea.Când simfonia lumii va pieriși
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]