8,238 matches
-
originii riscă să înfrunte misterul; este și cazul tragediei grecești care, după Aristotel, s-a născut din ditiramb, cântul liric intonat în cinstea lui Dionysos de un cor dansând în jurul unui altar al zeului, în timp 7 ce asistența se închina. Coriștii, purtând măști în chip de țap (grec. tragos = țap, de unde cuvântul „tragedie” - cîntecul țapiloră, simbolizau pe satiri (sau silieniă, prietenii zeului. În momentul în care unul dintre coriști s-a detașat de ansamblu, povestind isprăvile lui Dionysos, a apărut
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Conjunctural și în funcție de anumite interese personale, unii oameni, își pot modifica, parțial pozitiv, unele aspecte de comportament, aspecte ce țin mai mult de relații sociale, însă se schimbă doar forma, fondul rămânând al stăpânului căruia au ales să i se închine. “Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit să audă.” (Marcu 7, 15-16) * Să încercăm să
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
voia Lui. Cel care a creat atomul și de la atom, necuprinsul Univers cu toate planetele, care guvernează mișcarea acestora, nu lasă la voia întâmplării cununa creației Sale, Omul. Sunt minți stăpânite de păcat care au născocit dumnezei la care se închină, clădindu-și o religie proprie în mijlocul căreia se află ei înșiși. Trăiesc și se comportă de parcă planeta aceasta ar fi fost creată special pentru ei. Aceste caricaturi umane l-au uitat pe Dumnezeu sau nu L-au cunoscut niciodată. Ei
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
descurcărețe” se situează în realitatea obiectivă, la polul diametral opus față de respectiva apreciere personală și fără fond, fiind persoane fără nicio calitate, mințile lor fiind stăpânite de idolul mândriei. Popoarele din vechime numeau “idoli” acei zei mincinoși la care se închinau în rătăcirea lor. În creștinismul contemporan, cuvântul “idol” a primit și alte înțelesuri: lăcomia de bani (iubirea de arginți), de mâncare, de haine, de mașini scumpe, de produse ale tehnologiei moderne (telefoane mobile, tablete), jocuri de noroc, beție, fumat, consum
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
de arginți), de mâncare, de haine, de mașini scumpe, de produse ale tehnologiei moderne (telefoane mobile, tablete), jocuri de noroc, beție, fumat, consum de droguri și tot ceea ce constituie o obsesie, ceea ce îl face rob pe cel cărora li se închină acestor deșertăciuni pierzătoare de suflet. “Atunci când nu ai nimic în sine, pui pe tine”, spune o vorbă de duh. Unul dintre aparentele paradoxuri ale societății romanești contemporane este acela potrivit căruia România, deși este cotată ca fiind una dintre țările
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
inversat valorile cu nonvalorile, este valabilă zicala: “Cine-i harnic și muncește are tot ce vrea. Cine-i leneș și chiulește are mai ceva!” Lăcomia de mâncare sau “lăcomia pântecelui” este un alt idol la care, din păcate, mulți se închină. Un înțelept spunea că “este mai ușor să aduni în pântece decât în cap”. Cu siguranță, societatea românească care trece printr-o gravă criză morală și culturală, nu va evolua atât timp cât bibliotecile sunt din ce în ce mai goale, iar consumul de alimente este
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
II-A “Să nu-ți faci chip cioplit și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujești, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinților ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea și al patrulea neam, Și Mă milostivesc până la al miilea neam
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
modern” preferă televizorul, în special sectorul de știri “mondene” sau “navigarea pe internet”. Ce mai rămâne de caracterizat din el ? În chiar cuprinsul poruncii, Dumnezeu precizează atât pedeapsa ce va fi aplicată celor care nu respectă porunca: “Să nu te închini lor, nici să le slujești, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinților ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea și al patrulea neam”, dar și răsplata făgăduită celor care vor
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
un fin observator al celor ce se petrec în biserică, pe când nesimțitul, dă buzna și face după cum îl taie capul. Dumnezeu nu te va recompensa, așa cum crezi tu, sărmane rătăcit, pentru că ai aprins 100 de lumânări sau dacă te-ai închinat de 100 de ori la o sfântă icoană. Dumnezeu te va primi cu dragoste în Casa Sa, dacă și tu intri cu dragoste și inimă deschisă spre El. Nu te va pedepsi dacă nu ai bani de lumânări sau de
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
lumânări sau nu dai pomelnice. În Sfânta Biserică se intră cu smerenie, cu căință pentru păcatele făcute, cu dragoste față de Dumnezeu și cu minim de respect față de semeni. Discipolii diavolului au mai primit o misiune de la stăpânul la care se închină, și anume hula adusă lui Dumnezeu prin necinstirea lucrurilor sfinte. Fiind o formă de hulire, necinstirea lucrurilor sfinte se face, de asemenea, prin fapte sau vorbe prin care sunt batjocorite cele sfinte dedicate lui Dumnezeu: persoane, lucruri sfinte pentru cultul
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
cunoșteam așa ceva... așa ceva cosmic! Tăcea și se mai gândea puțin și după aia iar zicea: — Cică a mai fost unu’ ca mine, unu’ genial, tot demult, un filozof d-ăla grec, care s-a dus la bordel și s-a închinat la o curvă care-o chema Sofia și i-a zis: „Tu ești stăpâna mea, ai venit pe pământ pentru mine, hai ne futem, da’ futaiu-i nimica, important e sufletul tău de arătare din cer care-ai venit aicea pentru
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
am observat eu până acum, sunt niște prefăcuți. Prefăcătoria este caracteristica principală a omenirii. Oamenii sunt atât de perverși încât nu spun niciodată ceea ce gândesc, promit că vor face numai lucruri bune, însă procedează exact invers, trec prin fața bisericilor, se închină, însă înjură în gând. Eu sunt altfel, dar știu că deja v-ați dat seama de asta. O altă concluzie pe care am tras-o este următoarea: și lehamitea pute. Spre deosebire de alții, eu nu mă feresc să vorbesc despre ea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
imagini de coșmar, am deschis Biblia, la întâmplare. Cred că Dumnezeu mi-a dat un semn. Sau Durerea. Cartea s-a deschis la versetul lui Ieremia. Să fie Durerea, pur și simplu, Dumnezeul meu la care ar trebui să mă închin? Nici la această întrebare nu voi putea răspunde, niciodată. Dar îmi răsună în minte porunca aceea din Legea lui Moise, Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine. Dumnezeu e gelos. Dacă e geloasă și Durerea mea? Â Mi-am propus
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o să murim vom avea ocazia să pricepem, sper, ce poți vedea în... cealaltă viață. Viața de apoi. Cu sau fără Împărăția Cerurilor despre care se vorbește atât. Eu cred în ea. De mic am crezut. Mama mă punea să mă închin în fiecare seară. Uneori nici nu terminam rugăciunea, pentru că intra tata pe ușa dormitorului și o apuca de păr, cine știe din ce motiv. De multe ori nu avea nevoie de motive pentru a-i administra corecția cotidiană, dar era
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ni le dorim ne posedă! Despre dispersia unei vieți în care a trăi este țelul suprem (având drept corolar pe a trăi bine). Putem vorbi de o anume formă de biruință a existențialismului: ne facem un zeu din propria viață; închinăm un cult (deseori și sub forma "culturii", adică a culturismului) propriului corp; lăcașul de cult contemporan este sala de gimnastică. Urmărim idealuri de împlinire personală vrând parcă să devenim "tot mai oameni" într-o nerostită definiție a umanului. Această religie
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
l-am putut identifica rapid avem la îndemână un șablon furnizat de mentalul colectiv: să considerăm că vinovați sunt zeii mamei lui (putem spune că, în felul acesta, pentru noi orice obiect care ne supără are o mamă, ce se închină la niște zei al căror cult poate fi profanat ca formă de răzbunare). Acesta este rolul înjurăturilor. Obișnuința de a găsi rapid vinovați (și întotdeauna pe alții, noi nefiind decât niște perpetue victime) este adânc înrădăcinată în sufletul neamului nostru
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
te cauți. Tentația imaginii ne bântuie existența și ca dorință de a ne vedea într-un anume fel, într-o anumită postură; altfel spus, ispita de a deveni o poză, pozând pentru întreaga viață. Imaginea devine icoană la care ne închinăm; a-ți consacra întreaga viață pentru a avea un anumit nivel de trai constituie tot o formă de închinăciune. Astfel, postmodernitatea (prin medierea modernității) ne-a transformat în proprii idoli. Religia noastră a devenit afirmarea de sine în sferele lui
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
sub forma terapeutică sau terapie): îngrijiri medicale (autorul pune accentul pe îngrijirea sufletului), serviciul pe care un servitor îl face stăpânului dar și serviciul de cult al unei divinități. Pornind de la acest din urmă sens mă întreb: Cărui zeu îi închinăm terapiile? Cred că am păstrat doar forma de îngrijiri medicale ce are drept corelativ îngrijirea "zeului" corp; un corp care tinde să capete valoarea de sine. Către o adorare a propriului corp ne îndreaptă orientarea consumistă contemporană, pornind de la faptul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
la imaginea pe care-o arăt altora. Singura concesie e cea făcută prelungirilor corpului propriu care sunt, toate, situate în domeniul lui a avea (haine, casă, mașină etc.). Pornind așadar de la "terapiile" contemporane putem zări corpul drept zeul căruia ne închinăm. Ceea ce ne scapă atunci când percepem într-un mod "rece", științific, e tocmai asceza (ce presupune și transformarea de sine) care precede și însoțește cunoașterea. Fapt care mută pe a cunoaște în vecinătatea lui a trăi. Putem spune oare că a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Întâmple ceea ce au spus profețiile:se va naște Mesia cel mult așteptat. Și Fecioara Maria născu un prunc căruia I-au dat numele Iisus și care avea să fie Mântuitorul lumii. Trei crai de la Răsărit au venit să I se Închine și să-I aducă daruri.Toate animalele suflau asupra pruncului ca să ÎI dea căldură. Dar Îngerii ce făceau?Îngerii cântau cântări nemaiauzite vreodată de vreun muritor.Și acolo sus, În cer, de marea bucurie a Nașterii Domnului, Îngerii s-au
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Îi lovea cu biciul.Bieții copii erau plini de vânătăi, slăbiseră, munceau din zi până În noapte, peste puterile lor. În vremea aceea Maica Domnului Îl născuse pe pruncul Iisus Într-un grajdi.Nevasta lui Crăciun merse și ea să se Închine micului Împărat și Îi povesti Fecioarei Maria cum se poartă bărbatul ei cu copiii. Noaptea, Fecioara Maria i se arătă În vis lui Crăciun, dojenindu-l pentru că Îi muncea pe copii și că era atât de aspru cu ei, de parcă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
deplină, doar câte o pasăre Întârziată se mai auzea.Câinii stăteau În cozi privindu-l drept În ochii, ascultându-i cântecul și oftatul. Curând avea Sâmpetru să afle răspunsurile la toate nedumeririle lui.Căci Îl află pe Dumnezeu.I se Închină.Îi Încredință viața, sufletul.Slobozi oile, caprele și măgarii, le vorbi blând, lăsă stâna pustie.Vorbi cu fiecare dintre câini În parte, Îi Îmbrățișă, strângându-le grumazul, le Împărți și ultima bucată de pâine.Se despărțeau.Câinii au Înțeles ce
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
lumea merge spre pieire, că Satana este printre noi și că, deci, trebuie să ne îndreptăm către biserică. E adevărat, am devenit credincios și mă pregătesc pentru viața de apoi. Fac rugăciuni, mă spovedesc, mă duc duminica la biserică, mă închin la icoane... Camelia a fost cea care a reușit să mă facă să stau pe lângă casă și să-i slujesc pe toți. Mai rămâne să-mi pregătesc sicriul, mi-am spus eu! Dar Mihai a vrut să-mi facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
la intrare un scurt istoric al lăcașului construit prin secolul al XIV-lea ca o capelă catolică, cumpărată de călugări dominicani în 1865 și, după expulzarea acestora în 1880, achiziționată de statul român pe 500 000 de franci. Aici se închinaseră George Enescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Henri Coandă, iar la începuturile sale pariziene Brâncuși cântase în strană ca să mai câștige un ban. Părintele Gherasim era acolo, singura față bisericească prezentă. Un preot în vârstă, ce purta cu modestie haina preoțească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pe aici. Sora ei, în schimb, venea cam o dată sau la două luni. Odată pe an se spovedea. Nu avea mare lucru să-mi spună, era curată ca o ploaie de primăvară. Stătea îngenuncheată cam o jumătate de oră, se închina, punea bani la cutia milei și, la plecare, îmi întindea un acatist ciudat. De fiecare dată același acatist, cu un singur nume de bărbat. N-a mai trecut de mult pe aici, nu știu ce-o fi cu ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]