2,835 matches
-
decît dacă udăm cu sîngele nostru nisipul arenei? Oare sîngele, rănile, disperarea cu care ne dezvelim pieptul În fața țevilor de pușcă sînt singurele noastre merite? SÎntem noi un popor care nu știe decît să moară? Dar atelierele noastre secrete, retortele Încinse la maximum În care inteligența și talentul se volatilizează continuu Într-o competiție clandestină, pe acestea cine le captează, cine le Înregistrează? Ce bucurie mai este și aceea și ce glorie, cînd poetul dispare sub umbra eroului? Înfricoșătoare lume. Aduceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
neobișnuit de nou. Din toate regiunile diferite ale Italiei soseau zilnic mii de obiecte care trebuiau îmbătrânite repede, căci sezonul estival nu dura o eternitate. Se studiase predispoziția turiștilor de a cumpăra obiecte „antice“ mai ales în timpul verii. Soarele le încingea creierii și dorința de frumusețe se ridica și ea la înălțimi neobișnuite. A doua zi după venirea noastră, Franco trebuia să călătorească la Castellana și noi am hotărât să-l urmăm. În afara oamenilor de afaceri pe care trebuia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai întunecat este cel al zeului coborât din carul stelar. Zeul tras pe sfoară. Doamne, cum să descriu ceea ce se-ntâmplă? Cuvintele nu urlă, o știu prea bine, și nu rag, și poate ar trebui ca pana să-mi fie încinsă cu brâuri de foc și hârtia să ucidă nebunește pentru a putea cumva exprima oroarea a ce văd. - Lucifer, nebunule, oprește-te!! m-am auzit strigând deodată, la rândul meu nebun, răscolind întreaga tăcere a nopții de la fereastra camerei unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sătul. Când am ieșit, era deja dimineață. Din hornul casei vecine ieșea un val nevăzut de căldură care clătina cerul. Străzile erau pustii, luminoase, deși soarele nu răsărise încă. Tramvaiele nu se vedeau pe traseu. Doar un paznic de stradă, încins cu o curea de gimnazist, cu o barbă încărunță și cu o șapcă cu fund verde mătura bulevardul. Se apropia încet de mine, într-un nor de praf greu, care se așeza repede pe asfalt - părea un compas cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
i se întindea pe toată fața. Era o femeie mărunțică și plinuță, cu părul strâns sub un batic legat peste cap, la ceafă. Pe fața ei rotundă, ochii negri fugeau în toate părțile. Purta o rochie de casă și era încinsă cu un șorț apretat cu danteluță pe margini. E gata masa! Ei, dar văd că n-ați apucat încă să vă faceți comod, adăugă ea văzând pe pat bagajele lui nedesfăcute. Nu-i bai, o să aveți timp după aceea. Haideți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
așeză unul peste celălalt în spuza fierbinte. La început timid, apoi din ce în ce mai repede, flăcările începură să cuprindă lemnele, trosnind ușor. Se lăsă pe vine și întinse mâna după o crenguță aprinsă pe care o ridică din vatră. Îi duse capătul încins la gură să își aprindă țigara. Fuma în tăcere privind la flăcările ce jucau peste lemnele cu care alimentase el focul. Cu dosul palmei își șterse o lacrimă din colțul ochiului. I se rupea inima și îi era un dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avuseseră conflicte în zonele populate decât în pustietățile de acolo. Se lăsă să alunece pe spate și privi la cerul întunecat, spuzit de stele. Trăgea absent din țigară suflând fumul în sus. În jurul lunii se formase un halo care o încingea cu un inel luminos. Gândul îl purtă iarăși la fiul său. Se întreba dacă și el se află undeva pe acolo. Poate că și Rândunel, rătăcit pe undeva în munți, se uita acum speriat la cerul scăldat în lumina ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îndreptând-o spre lumina săracă ce venea dinspre fereastră, după care o întinse spre Cristian. Fotografia veche, fusese făcută de mult, probabil la începutul anilor o mie nouă sute. Era virată în sepia și avea suprafața plină de crăpături. Moș Calistrat, încins cu un brâu lat și îmbrăcat în aceleași straie albe cu care-l văzuse și ieri în pădure, privea direct în obiectivul camerei. Poate pletele și barba să fi fost ceva mai puțin înspicate, dar în rest, puteai spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adunați ceva mai departe. Doi se apropiară de proțapul remorcii și scoaseră cuiul din cârligul de remorcare. Ceilalți desfăcură rapid toate obloanele, lăsându-le să cadă în jos. Pe platfor ma remorcii se afla un cilindru metalic uriaș. Ranforsări masive încingeau piesa, ca cercurile unui butoi. Ce-o mai fi și drăcovenia aceea? întrebă Pop mirat. N-am mai văzut așa ceva până acum. Inspectorul ridică din umeri fără să răspundă. Boris se urcase pe platformă, făcându-și de lucru pe lângă utilaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decît celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stîngă atîrna un cercel de aur: un șarpe Înghițindu-și coada. Încins cu o chingă de in, care-i servea și ca recuzită de saltimbanc; Într-o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor, el se cocoța pe ea ca pe-un par. Alteori și-o anina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe morală, putea provoca, ajungînd În mîna unui ins imatur, tot atîta rău, pe cît bine (căci, după cum Însuși Platon o spune, dacă maestrul e cel care Își alege ucenicii, cărțile nu-și aleg cititorii). Aprins de gînduri necurate și Încins probabil de votcă, Ben Haas hotărî ca dintr-un ins total neinteresant - ucenicul nefiind În stare să răspundă la nici o Întrebare disimulată a Maestrului - să facă un hasidic (cuvînt ce semnifică instruire, inițiere, umilință) dacă nu cumva putea fi vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
catedrale cu o ușă ca poarta raiului ori a iadului. CÎnd flăcările Înghițiră urmele mîinilor Maestrului și odată cu ele, ca pe rug, și sufletul acestuia, Jeshua Krohal Își puse manuscrisul copiat de mîna sa În buzunarul interior al hainei și, Încins de o dogoare neștiută de el pînă atunci, mai comandă o stacană de bere. Karolina abia ce puse berea pe muchia mesei cînd Jeshua, sărind sprinten, reuși să-i Înșface rotunjimea sînilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ar fi fost tatăl fetiței. (La ședințele de spiritism ținute de prietenii lui Nilus, fetița le slujea drept medium.) Îi vedeam deseori plimbîndu-se Împreună. Nilus era la mijloc, cu barba sa albă și lungă, Într-o rubașcă de culoare deschisă, Încins la brîu cu o funie, precum călugării. Cele două femei mergeau de o parte și de alta a lui, sorbindu-i vorbele. Fetița, Însoțită de mamă, se ținea mai de-o parte de ei. Ajungînd În pădure, se așezau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
atât vara cât și iarna, trupul îi era acoperit de o haină lungă, încheiată într-o parte, ca o rubașcă rusească, ițari strânși pe picior și în picioare opinci, legate cu „ațe” roșii. Părul îl purtau lung, și aveau barbă, încingeau un brâu roșu peste haina lungă, fără un motiv popular. Altă imagine ni-l înfățișează cu părul potrivit care iese de sub căciulă la spate, nu poartă barbă, doar mustață, haina gri, din stofă de lână are la guler și de-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
toți făcută în casă din cânepă, lână și bumbac, toarsă, țesută și cusută cu mâna, pe măsura fiecăruia; în cap căciulă de miel, în picioare purtau opinci din piele de porc, ațe negre, din păr de capră. La brâu erau încinși cu un brâu tot din lână, vopsit, în general, roșu; cămașa din cânepă, lung până la genunchi; ițari tot din cânepă. Cam acesta era porul luncașilor.” Costumul de sărbătoare, de la horă, cuprindea „cămașa înflorită, bete lucrate cu strămătură în casă; ițari
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tinerii, apoi și bătrânii, au renunțat la vechiul port. Am apucat s-o văd pe bunica mea, Domnica Ignătescu (1875-1953) purtând cămașă lungă din cânepă și in, acoperită de la brâu și josă de catrința maro cu roșu în dungi și încinsă cu bârnețe (bete) țesute din lână. Acum nu mai poartă nimeni, tineretul nici n-ar ști dacă nu ar vedea costumul popular purtat de echipele de dansuri populare. Prin lăzile de zestre, cei care le mai au, nu le-au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Îl Înveli Într-un prosop. Cerșetorul surîse de plăcere cînd simți țesătura curată pe piele. L-am ajutat să-și Îmbrace izmenele, care Îi erau cu zece numere mai mari. Tata Își desfăcu cureaua și mi-o Întinse ca să-l Încing pe cerșetor. — Acuma chiar că sînteți ferchezuit, zise tata. Nu-i așa, Daniel? Orișicine l-ar lua drept un artist de cinema. — Ca să nu mai vorbim că nu mai sînt ce-am fost cîndva. Mi-am pierdut musculatura herculeană În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
unei galerii cu pardoseală cadrilată și cu luz en polvo ce dădea către porticul dinspre sud. L-am găsit pe profesor În ușa unei aule, parcă ascultînd o elevă cu o figură spectaculoasă, Înveșmîntată Într-un costum grena care Îi Încingea talia În clin (a cuchilloă și lăsa să se Întrezărească niște pulpe lucioase În ciorapi de mătase fină. Profesorul Velázquez avea faimă de donjuan, iar unii spuneau că educația sentimentală a oricărei domnișoare de familie bună nu era completă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
luptele de tauri. — Altfel spus, te-a trimis la plimbare. — Pe Fermín Romero de Torrres nu-l trimite la plimbare nici Sfîntul Roque. Ceea ce se-ntîmplă e că bărbatul, Întorcîndu-ne la Freud și exprimîndu-ne metaforic, se Încălzește ca un bec: se Încinge cît ai zice pește și se răcește la loc pe dată. Muierea, Însă, iar asta e știință pură, se Încălzește ca un fier de călcat, mă-nțelegi dumneata? Încetul cu Încetul, la foc mic, ca o escudella bună. Dar, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să se usuce. Apoi tăiau coaja numită copra și o puneau în saci, iar femeile îi cărau pe la negustorii din satele de lângă lagună care le dădeau în schimb orez și săpun și conserve de carne și ceva bani. Uneori se încingea un ospăț în vecinătate și se tăia un porc pentru această ocazie. Atunci se duceau și mâncau până le venea rău și dansau și cântau imnuri religioase. Dar casa era departe de sat și tahitienii sunt leneși. Le place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fără să pățească nimic. Bernardo se Întrerupse. Lui Dante Îi păru că zărește o lacrimă sclipindu-i În privirea mioapă. - Mai apoi, când Împăratul zăcea În convulsiile agoniei, iar regatul Începea să se prăbușească, În agitația acelor ore, pe când se Încingeau rivalitățile și ura, Mainardino s-a hotărât să amâne acuzația pentru vremuri mai senine. - Și de cupa aceea ce s-a ales? - Nu știu. A dispărut În confuzia care a urmat după moartea suveranului. Mainardino era sigur că asasinul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să fie doar a lui Ceaușescu, dar ne așteptau prim-secretarii cu tot ce aveau și puteau, erau chefuri puternice și participa și Marcela cu dârzenie (îi plăceau whisky-ul și mâncarea bună), se retrăgea într-un târziu și se încingea apoi o caterincă de mai mare dragul. Nu a refuzat nici un turneu, juca oriunde, îi plăcea la nebunie să urce pe scenă, oricât de amărâtă ar fi fost ea; în sală oamenii se strângeau unii în alții și ascultau incredibila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
în chinuri și mai mari. Astfel i‑au fost distruse măruntaiele, iar povestitorul danez de basme a rămas posterității doar sub forma peliculei de celuloid. În felul ăsta, ceva din el i‑a supraviețuit. Frumoase, frumoase, frumoase vremuri erau. Nisip încins din deșert. # O lumină foarte blândă de primăvară se revarsă înăuntru prin ușile de sticlă Lalique, care au fost expuse încă în anii ’20 la Paris, la un târg internațional, după care au sosit la Viena. În închipuirea ei, Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vei purta tristețea, încet, pe Drumul Sacru. Nocturne bolți vor ninge, din slăvi, misterul lor. Ți s-o răsfrînge-n suflet tăria-ngîndurată Iar sfânta ta durere va trece legănată În ritmuri largi și grave, de corul sferelor. Pe Calichor, în templul încins de roci calcare, Acolo te așteaptă, cucernic, dorul meu; Acolo vei ajunge în Marea Noapte, greu De gânduri, de neliniști, de-adîncă-nduioșare. Mă vei urma... Cuvântul va depăna domol Povestea fără nume a Nunții Subterane Uimit, îți vei cuprinde supremele arcane
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fel de ceremonie de doctor Faustus modern, desins în Balcani, unde se luptă între luciditate carteziană și senzualitate las-civ-orientală. O strălucire de cristal străbate o trăire lumească păcătoasă, delirul poetic este al unui voluptuos dionisiac. Divinul și pă-gînul s-au încins în jocul și euritmia formelor și a ritmurilor existențiale. Poezia lui Ion Barbu se ridică dintr-o zonă lutoasă arsă până la regimul de cristalizare perfectă. Aventura poetului este a lui Nastratin Hogea la Isarlîk, drumul unui reîntrupat în mistica bogomilică
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]