8,533 matches
-
că se murdărește de praf. Se poate însă face abstracție de ultimele 5 minute - care pot ucide nu numai personajul dar și filmul cu distribuție cu tot - astupîndu-ți urechile sau spunînd in sotto voce ce tîmpenie îți trece prin minte. Înclin să cred că filmul lui Scorsese a luat un Oscar pentru duritatea scenei din final, cînd pedeapsa este administrată fără rețetă și în overdoze, fără ca statul, legea să aibă ultimul cuvînt. Altfel, cele 88 de minute nu te fac să
88 de minute trecute fix... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9843_a_11168]
-
silit să admiți și sfîrșitul lui. Nu se poate concepe un lucru care, începînd la un moment dat, să nu mai înceteze niciodată. Unde există un început, acolo sfîrșitul e prefigurat din capul locului. Către care din aceste două variante înclină spontan intuiția noastră? Dacă sîntem structuri religioase și îmbrățișăm o viziune teologică, respingem imediat prima variantă și o acceptăm pe cea de-a doua. Dacă în schimb sîntem structuri raționaliste de tip laic, atunci vom proceda invers: vom considera mult
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
unui avion deturnat de către teroriști palestinieni pentru a se îmbarca icognito și a se reîntoarce în patrie. Regizorul construiește în președintele Idi Amin un personaj complex, excelent manipulator, mobil și în același timp extrem de labil. Dacă în prima parte ești înclinat să crezi alături de Garrigan că tot ceea ce se spune negativ despre președinte face parte dintr-o strategie de discreditare a sa, din considerente politice, în cea de-a doua parte, dimpotrivă, ești edificat asupra naturii regimului de teroare construit de
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
cotație excelentă în clasament și, deloc suprinzător, pelicula lui Guillermo del Toro reușește să realizeze un echilibru întotdeauna dificil de atins între conținut și formă, între părți și întreg, fără a se transforma pe deplin în document liric, fără a înclina balanța în favoarea fabulosului. În ciuda unei evidente agende ideologice, (ne putem întreba cum ar fi arătat o Spanie comunistă, cît de vertebrată ar fi fost ea), regizorul nu alunecă în patetism și datorită unei echilibrări reușite a planurilor, a unui ritm
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
că Raicu era un ins redutabil care nu putea fi dus de nas, apoi ascultăm o sonată foarte lentă. Micul cioclu declară după aceea că, dacă dorim, ne putem apropia de sicriu ca să ne arătăm atașamentul față de cel dispărut. Mă înclin în fața coșciugului gândindu-mă că fac gestul întru gloria mai mare a literaturii. Micul cioclu împinge apoi sicriul așezat pe rotile în încăperea de-alături, de unde va fi, fără îndoială, expediat fără întârziere în flăcări. Își împinge mașinăria încet, recules
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
degajînd o anume bonomie. Sicriul plutește ca o pasăre, două schelete cîntă la flaut, carnea cadavrului e de piatră și de miere, înmormîntarea unei actrițe se transformă într-un spectacol al femeii care sare din dric, trimite săruturi și se-nclină în fața publicului. Ritualul funebru se îneacă într-o etalare de prețiozități: "în coșciug pe drumul spre bizanțuri/ Perne moi și mîinile subțiri/ Crizanteme roz și trandafiri/ Fumul de tămîie legănat sub lanțuri.// Preoții-ngînau cîntări de morți/ Căutînd prin cărți să
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
un guvern pe măsură. Astfel că, potrivit acestui scenariu, chiar dacă nu va fi demis, Băsescu va fi flancat de un guvern din care va face parte și PSD-ul. Dacă dăm puțin timpul înapoi, către un asemenea guvern de coabitare înclina, imediat după alegeri, și premierul Tăriceanu. Dinu Patriciu, care îl credea inevitabil, i-a arătat atunci pisica lui Băsescu. I-a transmis, într-un interviu, că îi mai dă două săptămîni, fără să precizeze ce înțelegea prin asta. Atunci a
Băsescu,planul de rezervă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9930_a_11255]
-
deschise de pescari în faleză se revărsau în cascade de noroi și nămol. Tata înainta cu grijă pas cu pas, oprindu-se pe-alocuri ca să studieze cel mai bun mod de a ajunge la povârnișurile mai uscate și mai puțin înclinate deasupra Plajei. Râul inundase șoseaua lângă vale, săpând un estuar în nisipul de unde mareea se retrăgea deja. Nisipul nu lipsea pentru isprăvile fantastice ale acelui cavaler care avea să devină crainicul meu. Atât descrierile tatei cât și ale cavalerului tauromahic
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
e greu de înțeles. E ceva care sperie în patetismul debordant al ideilor fixe, probabil o lipsă de măsură care face ca dozajul dintre fondul afectiv cu care îți hrănești convingerile și expresia pe care ajung ele să le capete înclină balanța spre elocința dură a misionarilor politici. Impresia aceasta o au toți, mai puțin purtătorul tonului excesiv. El trăiește cu iluzia că ardoarea patimei sale se va transmite spontan în sufletul cititorului la simpla lectură a cuvintelor sale, printr-un
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
coaforului Ionică, pentru coafură nereușită, care fusese clasată, a urmat calea acțiunii directe." Mențiunea cenzorului are cel puțin meritul de a fi clară, așa cum se vor dovedi și destule alte indicații: prea s-a făcut tapaj pe acest subiect. Personal, înclin să-i dau - măcar din perspectiva formulării tranșante și de un bun simț cam pedestru - dreptate. Și nici nu s-ar putea altminteri, de vreme ce argumentele (exact așa!) nu sunt - oricât interes politic ar fi la mijloc - corupte de nebuloasele ideologice
Romanul cenzurii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8956_a_10281]
-
dureroase, sunt două calități esențiale. Fără de care hotărârea - singulară între cei ce s-au pronunțat pe această temă - de a nu-i acorda eruditului Edgar Papu prezumția de nevinovăție ar fi sunat nepotrivit. Seriozitatea și temeritatea Alexandrei Tomiță mă conving. Înclin să-i dau dreptate ei și să felicit orice juriu care ar avea-o în vizor.
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
nordului se abătu/ fără durere, cum ceruseși tu:/ în brazi ea coborî că o povară/ dorită și-aș-tep-tată de cu vară,/ tot ce mișcă încetini treptat.// în nevedere munții s-au mutat,/ de parca doar în vise umbră lor/ s-ar fi-nclinat spre noi ocrotitor" (Navală nordului). Dicția glacial-clasicizantă e răzbunata de glaciațiunea firii: " Oprită-i teamă că un obrăzar/ pe arborii înstrăinați,/ stă ghiața-n fluviu pînă la prașele./ Sufletul tău învie anevoie" (Ruine cu aripi). Ninsorile devin tot mai frecvente, indicii
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
de multe din experiențele de exil pe care le reconstruiește excelent în romanele sale Milan Kundera se regăsesc în acest film tratate cu un fel de înțelegere blîndă și ironică deopotrivă. Și este un fapt de apreciat că regizoarea-desenatoare nu înclină niciodată balanța către vreun militantism sau către utopismele unei gauche caviar, discursul nu devine niciodată sarcastic, emfatic, didascalic. Experiența vieneză se termină dramatic cu o iubire eșuată, Marjan se întoarce acasă. Dacă pentru Marjan cariera de profet se sfîrșește destul de
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
a dimensiunii fiecăruia, preeminența lui Heliade în defavoarea mai vîrstnicului său coleg se justifică din ce în ce mai puțin. între autorul introvertit al unei opere poetice de reduse dimensiuni, cum a fost Asachi, și bulimicul Heliade, preferința unui cititor din secolul XXI nu mai înclină automat spre acesta din urmă. De numele lui Asachi, numele Italiei se asociază spontan. Scriitorul Gheorghe Asachi este o creație italică, deoarece, fără experiența trăită în Italia, Asachi n-ar fi devenit niciodată poet. Născut în 1788, la sfîrșitul unui
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
spirit", iar din coliziunea lor se poate isca dezastrul vieții sale sau, dimpotrivă, apoteoza ei. Așadar, din balansul mai mult sau mai puțin echilibrat între cele două părți iau naștere formele pe care le poate lua seducția umană. Cînd cumpăna înclină de partea cărnii, vom avea de-a face cu formele triviale de seducție obișnuită, cele în cursul cărora spiritul moare înăbușit de patima cărnii. Cînd în schimb, balanța înclină de partea spiritului, vom avea de-a face cu formele culturale
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
naștere formele pe care le poate lua seducția umană. Cînd cumpăna înclină de partea cărnii, vom avea de-a face cu formele triviale de seducție obișnuită, cele în cursul cărora spiritul moare înăbușit de patima cărnii. Cînd în schimb, balanța înclină de partea spiritului, vom avea de-a face cu formele culturale ale seducției umane. Carnea este transfigurată și dorința ei capătă sensul sublimat al unui ideal cultural. În fond, orice formă de creație și de performanță culturală poate fi înțeleasă
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
o constantă a psihologiei contemporane. Din nefericire, această eschivă psihică nu poate să desființeze intimitatea neiertătoare ce mă leagă de moarte. Poate în schimb să-mi păstreze echilibrul interior și calmul. Așa se face că, în viața cotidiană, omul este înclinat să se gîndească la moarte ca la un eveniment care va veni într-o zi nedefinită, plasată cît mai departe în viitor. Aruncarea într-un viitor foarte îndepărat îi fură morții caracterul atroce și desființător, și îi dă omului entuziasmul
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
și savuroasă. Câtă vreme memorialistul nu și-a datat reflecțiile, datele de viață, e de crezut că a lăsat Jurnalul propriu-zis pentru mai târziu în zona virtualului, cu mult mai interesat de clarificările pe care i le putea aduce Fișierul. înclinăm să-i dăm dreptate, fiindcă astfel Fișierul e cu mult mai bogat, mai cuprinzător, cu acel grăunte de nefinisare bine cunoscut, ca efecte, scriitorului. Iar ca gen, Fișierul funcționează ca un perpetuum mobile. Așijderi, nicăieri nu se pune mai acut
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
degrabă un autor de factură neoexpresionistă, anchilozat în misteriile tulburi ale genealogiei maramureșene, strecurându-se printre creaturi de atlas zoologic de uz individual, proaspătul op numit Întâmplări la marginea lumii orbitează indecis în jurul genului fantasy. Îi reușește sau nu - personal, înclin spre a doua variantă - e deja o altă discuție. Privite la rece, așa stau lucrurile cu Întâmplările la marginea lumii. Cel puțin în prima sa parte: un război fără prea multe victime, purtat între vrăjitori insinuați printre oameni, dar altminteri
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
capitolul închinat lui Ștefan Aug. Doinaș. Dacă în anii ^60, critica noastră, încă nu îndeajuns de emancipată de sub povara ideologică pe care a suportat-o preț de două decenii (nu unul singur, "obsedant", cum a pretins un cunoscut romancier!), era înclinată a aplica unei poezii mai elaborate "unele calificative riscante, precum: "o lirică uscată, conceptuală, lipsită de inefabil etc.", autorul Omului cu compasul își precizează poziția în formule peste care nu s-ar putea trece lesnicios: "în 1966, Ștefan Augustin Doinaș
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
două atitudini. Pe de o parte pătimirea mai de mult cunoscută a barzilor, în speță ardeleni, ai dezrădăcinării, care deplîng plecarea lor din sat, pe de alta dezolarea omului modern, neîmpăcat din varii motive cu mediul epocal. Incriminările poetului nostru înclină în ultima vreme către ipostaza ultimă: "Ne socot neghiobii terminați și sluți,/ Ne lovesc la gleznă, plînge chinga dură;/ Numai tu, iubito, știi să mă asculți,/ Veacu-i de otravă și de zgură" (Răvaș nocturn). Ori: Semn ivit anume pentru tine
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
buzuki, începu să îngâne un cântec: Fost-am șmecher cu vână de aristocrat iar acu devenii dascăl ca înțeleptul Socrat... Voiam să fie Heracle când întâi te văzui ca Hydrei din Lerna capul să-ți retez. Cum termină și se-nclină, urmară un ropot de aplauze și ovații. "Bravo!Bravo!" Doar Elytis era încruntat. O privi pe Maria Bonaparte și exclamă indignat: Que c'est horrible! Oh, non! Ușor amărât că prințesa nu-i împărtășea scârba, Elytis îi spuse că mai
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
presimțirii că, dacă îi accepți adevărul, de lumea ta se va alege praful? Și cum să privești cu ochi buni un om ale cărui gînduri, dacă le încuviințezi valabilitatea, vor echivala cu prăbușirea reperelor tale? Se înțelege, nimeni nu e înclinat spre astfel de concesii, și asta fiindcă nimeni nu ar accepta ca etosul în care a trăit și s-a format o viață întreagă să se risipească dintr-o dată și, în locul lui, să se înfiripe un alt etos, dar unul
Tribul electric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9266_a_10591]
-
temeri. Așadar, cînd e vorba de Islam, europenii scriu exclusiv pentru europeni, pentru a-și risipi spaima și pentru ca, auzindu-se unii pe alții într-un cor al încurajării reciproce, să creadă că ceilalți, ascultîndu-i și dîndu-le dreptate, se vor înclina cu reverență în fața opiniei lor. În realitate, nu-i aude nimeni și toți scriu pentru propriul lor uz. Potrivit lui Enzensberger, fanaticul musulman, căruia eseistul german îi spune "perdantul radical", se definește prin cîteva trăsături clasice: "aceeași disperare față de propriul eșec
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
mea de călătorie să citească, înainte să scriem. Și n-am mai scris, am luat notițe... In cuprinsul caietului velin, acoperit cu scrisuri de toate culorile și de toate stilurile, românii nu sînt nici pe departe singuri - așa cum ai fi înclinat să crezi, văzînd publicul sur le vif, nici măcar preponderenți. Ies, în schimb, în evidență cu asupră de măsură. Dintr-un studiu fugar, într-o după-masă de sîmbătă, ies, deja, cîteva grupuri. Unul e-al supăraților: pe statul francez, că nu
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]