1,069 matches
-
aruncau mai departe tributul umplând pălăria cu monede care acum zornăiau de fiecare dată când cineva le sporea numărul. Îmblânzitorul rămânea așa ceasuri întregi, de parcă murise. Plictisită, cobra renunța să se mai legene și se culca pe grămada de monede, încolăcindu-se peste ea. După un timp, îmblînzitorul tresărea brusc, ca trezit din somn. Mătura cu dosul palmei cobra de pe grămada de monede, vărsa monedele într-un sac, punea cobra la loc în batistă sau în sân, se ridica și pleca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
el. La un moment dat îmblînzitorii s-au oprit din strania lor ocupație. Au rămas privind în gol, absenți, ascultând parcă vântul care suna printre trestii. Tăcerea lor semăna cu un ritual. Sau poate dormeau în picioare în timp ce cobrele se încolăciseră pe butuci. Nu îndrăzneam să fac nici un gest. Mă temeam că, mișcând trestiile, îi voi trezi pe îmblînzitori și voi atrage atenția asupra mea. Am stat de aceea neclintit multă vreme ascultând și eu vântul. Amorțisem când, de undeva din spatele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
spus... Îmi place așa de mult! Nu știu ce i-am șoptit și câtă vreme a ținut dezghețul nostru. Încetul cu încetul, fața ei s-a luminat, cum se înseninează cerul după o furtună de vară. O mână moale și gingașă se încolăci ușor, pe după gâtul meu și-mi trase capul spre ea. Sărutarea aceea nu mai avu sfârșit. Plângeam amândoi și ne sărutam, dar acum plânsul era de fericire! ― Dor, dragul meu, cât te-am dorit!... Când auzii cum mă chema ea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
din humă, însuflețindu-i cu ajutorul focului. S-ar zice că undeva, în umbră, Nemesis veghează, mereu, ca orice încălcare a limitelor să aducă o nenorocire. Numai monștrii sunt excesivi. Typhon are o sută de capete. Gorgonele au zeci de șerpi încolăciți în păr. În rest, și astrele trebuie să asculte de o ordine. Dar amintiți-vă, domnilor, descrierile uneia dintre statuile pierdute ale lui Fidias. Înaltă de peste zece metri, celebra Athena Parthenos era un adevărat colos. Statuia o înfățișa pe zeița
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
O luă sub braț și plecă furioasă sunînd din clopoțel. În fiecare an se zvonea că o s-o schimbe pe Roșcova, dar ea Îi primea la școală la fiecare Întîi aprilie, cu clopoțelul În mînă, cu uriașul șirag de mătănii Încolăcit În jurul gîtului și gata În orice clipă să se Înfurie. Ca În după-amiaza aceea Del Castillo Îl sfătui pe Arzubiaga să-i spună maică-sii, de ce să le ia mingea, nici măcar nu se atinseseră de trandafirii maicii starețe. Bine, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lucrată cu mare finețe. Stăteau de vorbă fericiți, ocrotiți de casa de cristal și zidurile ei transparente; vorbele lor se pierdeau În acordurile muzicii, În noaptea elegantă de deasupra capului, cu stelele care clipeau În depărtare, fumau și fumul se Încolăcea În jurul lor, formînd arabescuri printre razele misterioase ale reflectoarelor ascunse, beau whisky și simțeau și chiar era adevărat, că pluteau pe o insulă deasupra lumii, Înaintau Dumnezeu știe Încotro și erau fericiți, Învăluiți Într-o culoare portocalie. Ultima turnantă Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o seară se regăsi în cartierul copilăriei sale. Recunoscu imediat vila străveche și pătrunse în umbra ei de cavou. Ce glacial era aerul înăuntru! Ce umbră deasă și ce lumină tulbure se reflecta în pereți! Victor urcă încet scara interioară, încolăcită în jurul marelui hol. Dezolarea și spaima de-atunci îl învăluiră. Pri mul etaj îi păru din nou capătul lumii. Cu o sfor țare de care nu s-ar fi simțit în stare urcă totuși mai departe, iar acum stătea pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
bombați, pântecele plat, ajungând grăbit la triunghiul cu păr des. Mi-ar fi trebuit mai multe mâini cu care s-o supun orbește, s-o fac să fie total a mea. Mi-a tras de pe mine cămașa, apoi și-a încolăcit brațele în jurul gâtului meu, asa cum făcea ea de obicei. Avea un parfum ciudat cu miros de portocale care se potrivea perfect cu senzualitatea ei. Îi plăcea mult să o excit, își abandona pieptul în dezmierdarea buzelor și a mâinilor
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
aici sau să-l ridice și să-l ducă în altă parte. Burtă turtită întinsă pe toată lungimea drumului. Calcani înfipți în garduri, străpunși de vârfuri ascuțite de copaci. Zăcând alături de cutii albe de lemn cu acoperișuri țuguiate, cu fum încolăcindu-se din coșuri desenate cu creionul - casa mâzgălită a unui copil. Balena asta e durere și frig pârjolitor. Rafale de informații vin din pielea lui. Plantată în preria asta plată, aruncată de un val prea grăbit. Fălci grozave, mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu pe mine. Pe el. Știi și tu cum era viața lui înainte. Uită-te la prietenii lui, pentru numele lui Dumnezeu. Barbara Gillespie e singura ființă neratată de care s-a apropiat de la... Se răsuci cu fața spre el, încolăcindu-i trupul cu brațul. De la tine, da? Nefericitul compliment îl făcu să tresară. Legătura din copilărie, ruptă la pubertate. Danny Riegel, cel pe care Mark îl iubise odinioară, nu era bărbatul acesta care stătea întins la câțiva centimetri de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și se îmbină- o țesătură destrămată care se țese la loc. Din toate punctele cardinale apar fire, iar cerul purpuriu e săgetat de vinișoare negre. Aripile se îngrămădesc și se împletesc, alunecă sau patinează iar în sus, înainte să se încolăcească din nou într-un ciclon lent. În curând, cerul se umple de afluenți, un râu de păsări, un Platte în oglindă șerpuind prin paradis. Și strigând cu fiecare părticică a sa. Păsările sunt uriașe, mult mai mari decât își imaginase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fixau deja stîlpii cortului În care avea să fie expoziția. Un elefant Înainta gînditor pe teren și, la semnalul omului cocoțat pe grumazul său, Își lăsa capul În jos, Își legăna de cîteva ori trompa cenușie, brăzdată, iar apoi o Încolăcea grav În jurul unui stîlp de cort, mare cît catargul unei goelete de curse. Apoi elefantul se retrăgea Încet, tîrÎnd stîlpul uriaș ca pe un băț de chibrit. În acest moment fratele meu izbucnea În hohote exuberante, „ha, ha, ha“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
parte, se auzi mai întâi zgomotul unor pași apoi un țipăt de copil peste măsură de fericit. Spre norocul lui, se răsuci la timp. Pentru că imediat se trezi în brațe cu un băiat de doisprezece ani, ale cărui brațe se încolăciseră în jurul gâtului. Urmă o avalanșă de cuvinte: - Domnule Goseyn, domnule Gosseyn, unde ai fost? Oh, mamă, mamă, el e domnul Gosseyn. Gosseyn privi cu drag spre băiatul emoționat. - Ai ceva probleme, întrebă el, cu, oh, fraierii? - Nț. Au convocat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mîna lui Lanark. Un radio făcu pling-plong. Ozenfant luă aparatul din buzunarul vestei și apăsă pe buton. O voce anunța că pacientul doisprezece se transforma în salamandră. — Repede! zise Ozenfant. Camera doisprezece. Camera doisprezece era încețoșată din cauza vaporilor care se încolăceau ieșind din ciocul dragonului, care se închise brusc. Din calotele ochilor izvorau raze strălucitoare, iar silueta părea cuprinsă de convulsii. Ozenfant strigă: — Fără lumină, vă rog! Vom examina doar căldura. Imediat se lăsă un întuneric pătrunzător, iar ochii amețiți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că ai prefera să frunzărești revista aia de benzi desenate decît să citești critică de artă. Coulter arătă cu degetul la coperta revistei colegului de bancă. Pe ea era o blondă într-un costum de baie, și pe ea se-ncolăcea un șarpe. Thaw deschise gura să nege, apoi se încruntă și tăcu. — Haide, zise Coulter, nu-ți tresaltă pula cînd vezi poza? Recunoaște că ești la fel ca noi. Thaw se duse în clasa următoare într-o stare de neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Pămîntul a devenit o simplă stîncă sub o crustă umflată de păduchi de toate dimensiunile, de la cîțiva centimetri la un metru și jumătate. Apoi au început să se devoreze unii pe alții. La sfîrșit a rămas unul singur, un titan încolăcit în jurul ecuatorului ca o rîmă în jurul unei pietricele. Corpul ultimului Puripăduche conținea carnea a tot ce a trăit vreodată pe pămînt. Era mulțumit. în timp ce-și construia fantezia, a adormit de cîteva ori și a continuat-o în vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l păzea de curent. Adăugă stînjenit: — Spuneți-i lui Robert că regret că i-am ratat nunta. Amvonul era izolat contra curentului printr-un dispozitiv electric pentru încălzirea picioarelor. în zilele foarte friguroase, găsea că-i mai intim să doarmă încolăcit pe podeaua lui octogonală decît să întindă salteaua, și se obișnui într-atît cu asta, încît nu părăsi locul la venirea primăverii. Palmele îi erau scobite de mici bătături de la suișul pe schelele tubulare. Tavanul fu gata și schelele scoase înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îmbrăcate în două tipuri de uniforme zăceau pe podea, într-un maldăr de arme de jucărie din plastic. Pe o masă era întins un joc de monopoly, alături de cîteva desene. Alexander stătea pe brațul fotoliului din mijloc, mîngîind o pisică încolăcită în fotoliu și uitîndu-se la televizor. Fără să se întoarcă, zise: — Salut, Rima, apoi se uită în jur și spuse: Salut. Lanark se duse la masă și se uită la desene. — Ce reprezintă asta? — O floare tîrîtoare, o macara ridicînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
obiect în laboratorul de fizică. Ce credeți că ar putea fi? Grosvenor se pomeni lângă masă, odată cu ceilalți șefi de secții, care se înghesuiau să privească obiectul. Acesta părea să fie un aparat fragil, cu o rețea complicată de sârme încolăcite în jurul a trei țevi care traversau trei sfere mici ce răspândeau o lumină argintie, bizară. Această lumină pătrundea prin masă, făcând-o transparentă ca sticla. Dar și mai straniu era faptul ca sferele acelea absorbeau căldură ca niște bureți termici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
din dreapta. Am întors capul fără să-l ridic și nu mi-a venit să cred. Nu încăpea nici o îndoială: lângă mine era un cal care dăduse drumul unui jet teribil de puternic de urină, ca o coloană. În jurul coloanei se încolăceau aburi. Părea că nu se mai oprește, iar jos, în zăpadă, se făcuse o adâncitură rotundă. Calul era înhămat la o sanie încărcată cu bucăți mari de gheață și câțiva butuci. Totul era liniștit, încremenit chiar, albul din jur, soarele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
auzi nimic. Privi spre pendulă, era 11 și câteva minute. Se hotărî să intre, cu riscul de a-și trezi musafirul, dar nu, îl găsi așezat în pat, cu ochii pierduți la tapetul de mătase, ale cărui modele aurii se încolăceau pe fondul albastru. Odată cu Alexandru intră un fecior care trase cele două rânduri de draperii deoparte și întrebă dacă să i aducă bolnavului micul dejun în cameră. Da, adu-l, spuse Alexandru, fiindcă Dan nu părea să se simtă vizat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
centrul atenției tuturora". Era uluit. Se trezise din uitarea pe care mizase pentru a-și asigura securitatea personală. Gândi: " Cred că n-ar fi rău s-o șterg pe neobservate". Părăsi brusc masa de joc, dar o fată drăguță îl încolăci cu brațele, se lipi de el și-l sărută: - Vai, te rog, te rog frumos, împrumută-mi puțin din norocul dumitale. Te rog mult! Se eliberă din strânsoare, cu un gol în creier, uitând de impulsul inițial. "Mă pregăteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
vine. Căruntul se aplecă greu recuperând pistolul fără să-și ia privirea de la bătrâni. Profesorul se lăsă moale pe scaun, sfârșit de puteri. I se păru că distinge un licăr de dispreț în ochii doamnei Miga și durerea i se încolăci ca un șarpe în jurul inimii. * Raul Ionescu se răsuci fulgerător. Dascălu, pe vine, se zguduia de râs. ― Ți-a plăcut? Pe buzele inginerului se înghesuiră vorbe groase. Femeia din ramă zâmbea în spatele evantaiului. Un zâmbet ciudat. CAPITOLUL VIII ȘANTAJ "Zece
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe Florence. Și lui Șerbănică îi e extrem de devotat. Nu va suporta niciodată să-i piardă. Bietul băiat... Când a împlinit 10 ani, i-ai făcut cadou un cal de lemn. S-a ridicat pe vârful picioarelor și ți-a încolăcit brațele după gît: "Mulțumesc, tanti Melania... " În realitate, ideea domnului Ionescu nu e rea. Ajunși toți în străinătate... Desigur, nu i-ai lăsa de izbeliște. Ar fi contrar principiilor tale." ― Dacă problemele de conștiință îți tulbură somnul, spuse încet Ionescu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
știi să-l prepari ca nimeni altul! O linguriță de frunzulițe verzi și negre ― Liptonul e preferabil ― fierte timp de 2 minute. Împreună cu o felie de cozonac cu stafide... Nu cunoști nimic mai bun! Se uită înduioșată la motan. Dormea încolăcit pe canapea. Sforăitul lui împreună cu susurul ploii împleteau o melodie de toamnă cu aduceri aminte și regrete molcome. Nările delicate ale bătrânei aspirau arome vechi din casa bunicii. Mosc și Patchuli, vanilie și mere ionatane adăstând lucioase și roșii peste
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]