1,615 matches
-
La granița de Nord a Uniunii se vedeau taberele nesfârșite ale mercenarilor. Printre ele erau și trupele de elită, ce au fost de la început alături de Felix și l-au urmat în orice luptă, remarcându-se în fiecare bătălie. Așteptarea a încordat la maxim nervii unioniștilor și, după trei zile de suspans, în mintea fiecărui om de pe continent a început să încolțească gândul că poate nu avea să fie nici o invazie. Și fiecare zi ce trecea părea să le întărească convingerile. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care erau supuse. Pașii începeau să se apropie, iar noi începeam să ne așezăm pe poziții. Stăteam ca vânătorii și așteptam ca prada să ne cadă în capcană. Secundele treceau încet și pașii se apropiau ușor, ușor. Mușchii ni se încordau, anticipând momentul decisiv. Încă un pas, încă o secundă. Oamenii ăștia se mișcau lent. Foarte lent. După un timp ce ni s-a părut ca o eternitate, erau îndeajuns de aproape. Am sărit asupra lor și i-am luat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
singurul care are mereu dreptate și de care lumea trebuie să asculte. Am avut o dorință imensă de a-l vedea pe tatăl său, de a ști ce îl făcuse atât de crud și de neîndurător. Vreau să știu! Mă încordasem și simțeam că îmi va plesni capul. Închisesem ochii și nu se mai auzeau nici înjurăturile lui Sergiu, nici oftările celor care smulgeau plantele din pământ, nici sunetul surd făcut de metalul care se înfigea în pământul pe jumătate înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
drept de lunetă. I-am luat capul în vizor. Își fixase poziția și se pregătea să își armeze pușca. Am coborât spre inimă. Habar nu avea ce-l va lovi! Își duse ochiul spre lunetă. Nenorocitul! Degetul mi s-a încordat ușor, apoi încremenire... timpul se oprise ca și cum ar fi devenit un spectator și nu mai curgea în lume. "În numele Tatălui!". Un clic, un altul... apoi un poc sec și un scurt recul. Aerul mirosea a praf de pușcă. Eram tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
deschise pentru a lăsa lumina să intre. Geamurile erau deja baricadate și în dreptul fiecăruia stătea câte un elev care avea la picior o pușcă armată. O fantă era locul prin care se putea ținti în afară. În încăperi, atmosfera era încordată... știau că suntem în război. La fel erau lucrurile și la etajul trei. În acoperiș, stătea câte un elev cu o pușcă cu lunetă la fiecare zece, cincisprezece metri ce privea pe geamul din dreptul lui să vadă vreo mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dar ea nu fusese prea afectată de știrea asta, ci mai degrabă ușurată și reuși să bâiguie: Mulțumesc, Corvium! La aceste cuvinte, Ministrul, care auzise ce mi-a șoptit Ana, se opri brusc din mers, murmură "Corvium!" și atmosfera se încordă din nou, degetele albiră iarăși pe trăgaciul armelor. Se întoarse plin de furie și mă săgetă cumplit, dar eu rămăsesem impasibil. S-a întâmplat ceva? îl întrebai senin, încercând inutil să intru din nou în mintea lui. Absolut nimic, scrâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
puteau auzi plăcile metalice ale acoperișului cum se rupeau una de alta și apoi cum înghețau instantaneu. Cărămizile și betonul colegiului crăpau pe alocuri, iar sunetul pe care-l auzea toată lumea nu făcea decât să adauge suspans la o atmosferă încordată la maxim. Când acoperișul părea să nu se mai fărâmițeze, ferestrele de la etajul trei începură parcă să se spargă, iar ecoul lor răsuna clar pe coridoarele încremenite, făcând inimile tuturor să se micșoreze și mai mult în strânsoarea de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
iar înăuntru păși nimeni altul decât Gregory Allston însoțit de doi paznici imperiali. Avea părul încărunțit, care începea să se și rărească. Ochii îi erau adânciți de oboseală și avea cearcăne negre în jurul lor. Fruntea îi era încrețită și își încorda din când în când pumnul stâng. Purta un costum bleu închis pe care nu l-a mai dat jos de mult timp, șifonat și pătat în două locuri. Mergea cu capul în pământ, târșâindu-și ușor picioarele și uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la temelia imperiului. Să o stârpești înseamnă să asiguri supremația ordinii împotriva haosului. Pe asta se bizuie Livia ca să-i forțeze mâna. Nu e totuși dispus să-i dea apă la moară în vendetele ei personale. Deschide ochii. Fața ei, încordată de neliniște, îl face să zâmbească binevoitor. — Nu te mai speria și tu așa, din nimica toată... ca calul de bășină, cum se zice. — Sănătatea ta..., începe ea indignată. O liniștește agitând ușor din palme. — Mă refeream la șarlatanii ăia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stă întotdeauna între Pontifex și dialul lui Iupiter, nu-i este niciodată îngăduit să ia primul cuvântul, ci al doilea, căci se află și el cu totul sub autoritatea Marelui Pontif. Nu se aude nici un răspuns din partea fetiței. Oarba își încordează auzul, cu urechea îndreptată spre altar. Nimic. O cuprinde mila. E speriată, mititica. Ar trebui să-i șoptească cineva să dea măcar din cap că nu. Zâmbește apoi, amuzată. În trecut, eliberarea unui copil de sub puterea tatălui era considerată un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ceres. Vesta a fost a treia. Ce să spun! se strâmbă Occia. Ai lămurit-o mai mult de-o groază. Oftează. Toanta asta nu-i în stare să se exprime pe înțelesul unui copil de șase ani. Trăsăturile i se încordează. De fapt, adevărul e ascuns de ochii muritorilor. Își umple plămânii cu aer până la refuz, ca să reziste tentației de a vorbi. Nici ea n-ar ști ce să spună. Pământul este atât de complex, încât imaginația omului nu-l poate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-i pună în cârcă vreo acuzație clară. Scrâșnește din dinți. Cât de mult i-ar plăcea să-l calce în picioare, și prin el să-i umilească pe toți, mai ales pe Tiberius Nero. Repetă îndârjit: — Pe Nero. Se încordează din toate fibrele ființei lui. Blestemat să fie acest om! De mii de ori blestemat. Dacă n-ar fi fost el, Vipsania l-ar fi acceptat până la urmă, că doar nu e de lepădat. Dar cum să se lupte cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fiu, nu doar pentru că Augustus l-a silit să-l adopte, ci pentru că seamănă atât de mult cu tatăl său și ori de câte ori îl vede are impresia că o fărâmă din mult iubitul său frate mai trăiește încă. Trăsăturile i se încordează din nou. Drusus iar nu s-a putut stăpâni și a arătat în fața tuturor cât de multă desfătare simte când vede sânge vărsat, oricât de umili ar fi cei uciși. Încruntă mânios din sprâncene. Ar fi fost mai bine dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să fie ușor. Și nici plăcut. Noaptea cu siguranță, când se strecoară în pat lângă ea, o aude șoptindu-i: „Hai să ne facem datoria față de imperiu și de bunicu’!“ Imaginea plăsmuită îl înveselește peste măsură, pentru ca imediat să se încordeze din tot trupul, străfulgerat de o bănuială. Copila de lângă Agrippina n-are cum să fie a ei. Este fetița cea mică a Vipsaniei! Timpul se oprește în loc. Se află deci aici! Își rotește descumpănit ochii căutând să pătrundă cu privirea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
despre sală. ― Nici o grijă, mă încurajează ea cu un zâmbet cald. Mulți dintre cei de-aici au fost în aceeași situație. Trebuie să-ți facem o apreciere pentru programul de antrenament, și o să ai și un regim. Corpul mi se încordează, și mă aștept să mă măsoare din cap până în picioare cu o privire distrugătoare. Dar n-o face, zâmbește doar, după care deschide condica de pe masă și-o răsfoiește. ― În mod normal, trebuie să aștepți cam trei săptămâni pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din Wine Cellar. E puțin după ora șase. Geraldine stă chiar lângă redactorul-șef, și Geraldine zâmbește cu încântare când mă vede, ca să nu mai zic de cât de uimit e redactorul-șef. ― Ce ți-ai făcut, tânără doamnă? Mă încordez îngrozită când o mână se apropie de fața mea. Să mă fi mânjit de ruj? Oare îmi curge rimelul pe obraji? Am spanac între dinți? Redactorul-șef continuă: ― Jemima Jones, ești doar o umbră a femeii care erai înainte. Slavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lor, pentru samurai era un adevărat chin să-și plece capul în fața oamenilor cu greutate și să-și exprime mulțumirea în cuvântări nesfârșite. Mai ales când erau invitați la prânz sau la cină, cei trei soli erau nevoiți să stea încordați tot timpul și să-și păstreze demnitatea în mijlocul acelui tir de cuvinte necunoscute. Lăsând la o parte îngrijorarea pe care le-o stârneau vizitele și încordarea de la masă, cel mai greu le era să suporte întrebările prostești despre Japonia venite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îmi venea să zic „fie ce-o fi!” Până să primim hotărârea cardinalului Borghese am fost nevoiți să așteptăm încă două-trei zile. În cea de-a cincea zi, am fost chemat la vila cardinalului din Palidoro. Era firesc să fiu încordat la gândul că aveam să răspund la întrebările acestui faimos cardinal, nepotul Papei Paul al V-lea și cel mai puternic om din Vatican, dar în adâncul inimii a început să-mi înflorească o speranță firavă că se putea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sobă, și cât se-ncălzea vorbi cu Nick: — Doamna o să aibă un copil, Nick. Știu. — Nu știi. Ascultă-mă. Acum ea trece prin ceea ce se numește travaliu. Copilul vrea să se nască; și ea vrea asta. Toți mușchii i se Încordează pentru lucrul ăsta. Din cauza asta țipă. — Am Înțeles, zise Nick. Tocmai atunci femeia țipă din nou. — Oh, tati, nu poți să-i dai ceva ca să nu mai țipe? spuse Nick. — Nu, n-am nici un fel de anestezic. Dar nu țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și San Siro, având câte o cursă pe zi, și o noapte din două o petrecea În tren. Și mie-mi plăceau caii la nbunie. Era o minune să-i vezi când ieșeau și mergeau spre linia de pornire. Erau Încordați și Își jucau picioarele, iar jocheii Îi țineau strâns de căpăstru și uneori slăbeau strânsoarea lăsându-i să fugă puțin. Cel mai mult Îmi plăcea când ajungeau la start. Mai ales la San Siro, unde era terenul mare și verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Para era bine. Hai să mergem la batalion. De când ieșise Nick din oraș, trei șrapnele explodaseră sus, spre dreapta, deasupra unei case distruse, și de atunci bombardamentul Încetase. Dar ofițerul ăsta arăta ca și cum ar fi fost bombardat. Atât era de Încordat și vocea nu-i suna deloc firesc. Nick era agitat din cauza pistolului. — Bagă ăla la loc. E ditamai râul Între tine și ei. Dacă mi s-ar părea că ești spion te-aș Împușca pe loc. — Hai. Să mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se ducă în camera părinților și să le spună că broscuța de la lift a venit în camera lor și că... Dacă, însă, de la primele mișcări, vietatea o să-l prindă și o să-l muște... Unde-o fi, oare, ea acum ?! Își încordă auzul, dar nu desluși nici cel mai mic zgomot. Să fi plecat broscuța din cameră? Cum? Când? E, poate, o ființă năzdrăvană. Cum o fi arătând? Cu siguranță, trebuie să fie mare, mare de tot și cu niște colți uriași
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
un copac cu rădăcina înfiptă în Marea Neagră, un copac rotund ținând între ramurile sale un cuib de munți (...)” (George.Vâlsan -Munții, Descălecatului Moldovei) Râuri și lacuri și marea cea mare „Oltul, tulbure, lat și mânios de la Călimănești, după ce și-a încordat puterile ca să taie-n curmeziș Carpații, își începe aici drumul cu o șuviță de apă, limpede ca lacrima. Izvorul lui e numai la doi pași de al Mureșului...” (Ion Simionescu, Pitorescul României) Cerințe: 1. Explicați sensul expresiilor și cuvintelor scrise
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
latrina pentru bărbați, Moff a emis un jet atât de puternic că ar fi putut dezlipi o gumă de mestecat lipită de trotuar, În timp ce Harry, de la celălalt capăt al jgheabului, s-a concentrat cât de tare a putut, și-a Încordat toți mușchii - dorsali, abdominali, fesieri - și tot ce a putut produce a fost un firișor. Deși nu reușise să se ușureze, și-a tras repede fermoarul ca să nu mai prelungească umilința. Aș vrea să adaug aici că În nici un caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-mi explici, spuse Harry vesel. Era Încă foarte entuziasmat, amețit de adrenalină. Reușise! Își folosise experiența și reflexele rapide pentru a-și salva pielea. Era uimitor, gândind retrospectiv. El și polițiștii față-n față, ei gata să tragă, cu degetul Încordat pe trăgaci, iar el analizase situația cu rapiditate, transmisese semnale menite să-i liniștească, interpretase corect când părul acestora nu mai era zburlit. Funcționase. Incredibil, dar funcționase. Nu mai fusese așa de entuziasmat din primii ani ai carierei lui. Pac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]