1,521 matches
-
acuzat de delapidare. Louis de Culant a fost însarcinat cu comandamentul secund al armatei regelui în timpul asediului orașului Orleans și a participat la mai multe bătălii contra englezilor. El a fost unul din cei 4 „ostateci ai Sfintei Bule” în timpul încoronării de la Reims. Patru seniori trebuiau să escorteze „Sfânta Bulă” între mânăstirea de Saint-Rémi unde era păstrată încă din sec. IV, până la catedrala din Reims, locul încoronării regelui Franței. Seniorii trebuiau să apere până la moarte — de unde și numele de „ostateci” — unt-de-lemn-ul
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
contra englezilor. El a fost unul din cei 4 „ostateci ai Sfintei Bule” în timpul încoronării de la Reims. Patru seniori trebuiau să escorteze „Sfânta Bulă” între mânăstirea de Saint-Rémi unde era păstrată încă din sec. IV, până la catedrala din Reims, locul încoronării regelui Franței. Seniorii trebuiau să apere până la moarte — de unde și numele de „ostateci” — unt-de-lemn-ul sfințit conținut într-o bulă de cristal care servise deja pentru încoronarea lui Clovis de către Sfântul Rémi. A fi „ostatecul Sfintei Bule” era deci o onoare
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
de Saint-Rémi unde era păstrată încă din sec. IV, până la catedrala din Reims, locul încoronării regelui Franței. Seniorii trebuiau să apere până la moarte — de unde și numele de „ostateci” — unt-de-lemn-ul sfințit conținut într-o bulă de cristal care servise deja pentru încoronarea lui Clovis de către Sfântul Rémi. A fi „ostatecul Sfintei Bule” era deci o onoare considerabilă care permitea în ziua încoronării să intri călare în catedrală pentru a remite arhiepiscopului această Bulă de cristal în formă de porumbel. Alături de Louis de
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
apere până la moarte — de unde și numele de „ostateci” — unt-de-lemn-ul sfințit conținut într-o bulă de cristal care servise deja pentru încoronarea lui Clovis de către Sfântul Rémi. A fi „ostatecul Sfintei Bule” era deci o onoare considerabilă care permitea în ziua încoronării să intri călare în catedrală pentru a remite arhiepiscopului această Bulă de cristal în formă de porumbel. Alături de Louis de Culant, erau „ostateci” pentru încoronarea lui Charles VII: mareșalul Jean de Brosse; seniorul de Boussac și de Sainte-Sévère; Gilles de
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
Rémi. A fi „ostatecul Sfintei Bule” era deci o onoare considerabilă care permitea în ziua încoronării să intri călare în catedrală pentru a remite arhiepiscopului această Bulă de cristal în formă de porumbel. Alături de Louis de Culant, erau „ostateci” pentru încoronarea lui Charles VII: mareșalul Jean de Brosse; seniorul de Boussac și de Sainte-Sévère; Gilles de Laval, baron de Rais; Jean Malet, senior de Graville, Maurice Estève (1904 - 2001), artist pictor autodidact. Om discret, el își împărțea timpul între Paris și
Culan () [Corola-website/Science/302198_a_303527]
-
catolică. Au urmat lupte îndelungate cu trupele catolice franceze, sprijinite de habsburgii spanioli, însă, în cele din urmă, Henric de Navara trece la religia catolică (25 iulie 1593), în bazilica Saint Denis, fiind încoronat la 27 februarie 1594. În anul încoronării, respinge armata spaniolă care încearcă să invadeze Franța. Urmează o perioadă de tratative și împăcarea lui cu conducătorii Ligii Catolice, mai târziu și cu Filip al II-lea al Spaniei. După o lungă perioadă de timp, Franța este din nou
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
ușoară și, în general, nivelul de trai a crescut. În anul 1610, la vârsta de 57 de ani, Henric se pregătește pentru o intervenție militară în Țările de Jos de sud, în ajutorul prinților reformați în Sfântul Imperiu Roman. După încoronarea Mariei de Medici ca regină a Franței, în timpul unei călătorii la Saint-Denis, este asasinat de Francois Ravaillac. Urmașul său, delfinul Ludovic devine rege al Franței la vârsta de 9 ani, sub numele Ludovic XIII și sub regența mamei lui, Maria
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
porecă a Valeriei a fost "copilul maghiar", pentru că nașterea ei a fost o concesie a Elisabetei, căreia îi displăcea intimitatea fizică și sarcina, în schimbul concilierii lui Franz Joseph cu Ungaria, partea ei favorită din Imperiu. Acest proces a culminat cu încoronarea lor comună, la Budapesta, la 8 iunie 1867, ca rege și regină a Ungariei. Valerie s-a născut nouă luni mai târziu. În mod deliberat a ales Elisabeta Ungaria ca loc de naștere al copilului; nici un copil regal nu se
Marie Valerie de Austria () [Corola-website/Science/323740_a_325069]
-
Cu toată dragostea ce unea cuplul, Iacob a avut diverse amante, după obiceiurile din acea vreme, de la care a avut numeroși copii ilegitimi. Cele mai faimoase au fost Arabella Churchill și Catherine Sedley. Anne Hyde a murit în 1671. După încoronarea lui Carol al II-lea, Iacob a fost confirmat în funcția de Lord Înalt Amiral, primind și funcțiile de guvernator de Portsmouth și Lord Warden of the Cinque Ports. În timpul celui de-al doilea război anglo-olandez (1665-1667) și al celui
Iacob al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310339_a_311668]
-
a sugerat ca tânăra prințesă să se alăture guvernării, după ce a împlinit vârsta de 16 ani, însă ea a cerut să aștepte până când va împlini 18 ani, așa cum a făcut și tatăl ei. În 1644 ea a preluat tronul deși încoronarea a fost amânată din cauza războiului cu Danemarca. Prima ei misiune majoră a fost să facă pace cu Danemarca, lucru pe care l-a făcut cu succes; Danemarca a predat insulele Gotland și Ösel Suediei, în timp ce Norvegia a poerdut districtele Jämtland
Casa de Vasa () [Corola-website/Science/319630_a_320959]
-
ca rege atunci când acesta a murit, în 899, pe când Ludovic avea doar șase ani. Pe parcursul domniei sale, țara a fost devastată de raidurile triburilor maghiare. Ludovic a fost încoronat la Forchheim în 4 februarie 900. Este vorba de cea mai timpurie încoronare regală din Germania medievală despre care există consemnări. Ludovic avea o constituție fizică slabă, fiind adeseori bolnav, fapt care, alături de vârsta sa fragedă, a făcut ca guvernarea "de facto" a regatului să revină altora, nobili și episcopi. Într-adevăr, se
Ludovic Copilul () [Corola-website/Science/325402_a_326731]
-
medievală despre care există consemnări. Ludovic avea o constituție fizică slabă, fiind adeseori bolnav, fapt care, alături de vârsta sa fragedă, a făcut ca guvernarea "de facto" a regatului să revină altora, nobili și episcopi. Într-adevăr, se poate spune că încoronarea sa a fost rezultatul faptului că Ludovic nu reprezenta o amenințare pentru privilegiile nobililor. Ludovic a mai moștenit Lotharingia, odată cu moartea fratelui său vitreg (și ilegitim) Zwentibold, din anul 900. Cei mai influenți dintre consilierii lui Ludovic au fost arhiepiscopul
Ludovic Copilul () [Corola-website/Science/325402_a_326731]
-
Mary, de variolă. În același timp, Anne Hyde, fiica Lordului Cancelar Edward Hyde, a declarat că este însărcinată cu fratele lui Carol, Iacob, cu care se căsătorise în secret. Parlamentul a fost dizolvat în decembrie 1660 și a avut loc încoronarea lui Carol la Westminster Abbey, la 23 aprilie 1661. Carol a fost ultimul suveran care a făcut procesiunea tradițională de la Turnul Londrei la Westminster Abbey cu o zi înainte de încoronare. Deși comportamentul regelui ar fi trebuit să-i scandalizeze pe
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
a fost dizolvat în decembrie 1660 și a avut loc încoronarea lui Carol la Westminster Abbey, la 23 aprilie 1661. Carol a fost ultimul suveran care a făcut procesiunea tradițională de la Turnul Londrei la Westminster Abbey cu o zi înainte de încoronare. Deși comportamentul regelui ar fi trebuit să-i scandalizeze pe supușii săi (odată cu bagajele, Carol și-a adus și metresa Barbara Villiers care avea să devină Lady Castlemaine), Londra i-a făcut o primire călduroasă regelui. Curând, Carol a fost
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
le-au imitat pe cele ale regelui. El a lăsat întreaga putere sfetnicului său din exil, Edward Hyde. Trupul lui Cromwell și a încă câțiva regicizi au fost dezgropate, spânzurate și apoi îngropate la piciorul spânzurătorii. La scurt timp după încoronare se formează al doilea parlament englez. Nevoia de libertate este atât de puternică încât chiar și acest parlament nu îngăduie regelui nici armată permanentă, nici resurse suficiente pentru a se putea lipsi de parlament, nici tribunale de prerogativă. Hyde s-
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
fost demolate în 1493, la ordinul lui Ivan al III-lea al Rusiei, deoarece constituiau un pericol de incendiu. Zona eliberată a devenit piața centrală a Moscovei, mai târziu fiind folosită pentru ceremonii publice, proclamații, uneori și ca loc de încoronare al țarilor ruși. Numele de „” provine de la cuvântul rusesc "красная" ("krasnaya"), care înseamnă deopotrivă "roșu" și "frumos", ultimul înțeles (un arhaism) fiind folosit pentru a desemna Catedrala sfântul Vasile de lângă, fiind apoi transferat numelui pieței. Alte câteva orașe din Rusia
Piața Roșie () [Corola-website/Science/311345_a_312674]
-
permitea să fie mărinimos; finanțele sale erau bine manageriate de Sir Dighton Probyn. Eduard VII și Alexandra au fost încoronați la Westminster Abbey la 9 august 1902 de arhiepiscopul de Canterbury Frederick Temple în vârstă de 80 de ani. Inițial, încoronarea lui Eduard a fost programată pentru 26 iunie, însă cu două zile mai devreme de această dată Eduard a fost diagnosticat cu apendicită. Operația a fost făcută de Sir Frederick Treves într-o vreme în care rata mortalității pentru apendicită
Eduard al VII-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312662_a_313991]
-
Biserica din Miroși, Biserica Domnească din Curtea de Argeș, icoane ale bisericii Sfântul Spiridon din Craiova, bisericile Sfântul Silvestru, Mihai Vodă și “Sfântul Dumitru - Colentina” din București și biserica “Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului, unele scene din Palatul Patriarhal precum și interiorul Catedralei Încoronării din Alba Iulia Costin Petrescu a conceput și mantia regală pe care Regele Ferdinand a purtat-o la 15 octombrie 1922, cu ocazia încoronării de la Alba Iulia. Mantia a fost inspirată din costumul de gală al domnitorilor români din Evul
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
București și biserica “Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului, unele scene din Palatul Patriarhal precum și interiorul Catedralei Încoronării din Alba Iulia Costin Petrescu a conceput și mantia regală pe care Regele Ferdinand a purtat-o la 15 octombrie 1922, cu ocazia încoronării de la Alba Iulia. Mantia a fost inspirată din costumul de gală al domnitorilor români din Evul Mediu și a fost realizată în ateliere vieneze. În prezent, este expusă la Castelul Peleș din Sinaia. A pictat și lucrări murale în clădiri
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
cea de locuință și de amplu atelier de creație și întâlniri colegiale. În prezent este casă memorială. În 1921, Direcția generală a Artelor din Ministerul Cultelor și Artelor, a înaintat tabele cu funcționari ai săi, propuși spre decorare cu ocazia încoronării proiectate pentru acel an. La poziția 109 era înscris Costin Petrescu, profesor la Școala de Arte București, cu propunerea „mare ofițer al Stelei”.
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
antipatice în mod „nativ” îi sunt Musa, Tecna și Layla. Dintre specialiști îi displace pe Riven și pe Nabu. Apare în sezonul 5. El este verișorul Laylei care deoarece nu este ales rege ci fratele său, își trădează poporul distrugând încoronarea cu tridentul. Este trimis la închisoare unde le întâlnește pe vrăjitoarele Trix și se îndrăgostește de Icy. Când se revarsă în ocean poluarea toxică de pe Pământ care a ajuns până la Andros printr-un portal care conectează oceanele planetelor, el o
Winx Club () [Corola-website/Science/312189_a_313518]
-
regelui și magnaților, eforturile sale de a consolida poziția monarhului politic, situația financiară și în special măsurile luate de ea pentru promovarea intereselor sale personale și dinastice, inclusiv alegerea regală forțată a minorului Sigismund August în 1529 și prematura lui încoronare din 1530, a crescut nemulțumirea în rândul activiștilor din șleahtă. Mișcarea șleahtei de mijloc a venit cu un program de reformă constructivă în timpul Seimlui din Cracovia în 1538-1539. Printre cererile acestei mișcări a fost sfârșitul practicii regilor de înstrăinare a
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
Robert a cedat suzeranitatea în favoarea ducelui de Apulia și, în anul următor (la 25 decembrie 1130) cronicarul Falco de Benevento considera că, din poziția de principal vasal al lui Roger, ar fi pus coroana regală pe capul acestuia cu ocazia încoronării. Este dificil a se crede că acest rol crucial ar fi fost jucat de către Robert, iar Roger al II-lea nu și-ar fi dorit ca Robert, ca vasal al său, să îndeplinească o sarcină atât de importantă. În 1132
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
niciodată nu a primit o diplomă. Cu toate că era moștenitor al Tronului Crizantemelor din momentul nașterii, investitura fomală de Prinț Moștenitor a avut loc la Palatul Imperial la 10 noiembrie 1952. În iunie 1953, Prințul Moștenitor Akihito a reprezentat Japonia la încoronarea reginei Elisabeta a II-a. La 10 aprilie 1959 s-a căsătorit cu Michiko Shōda, fiica cea mare a unui om de afaceri japonez, președintele companiei Nisshin. Împăratul și împărăteasa au împreună trei copii: La moartea împăratului Shōwa, la 7
Akihito al Japoniei () [Corola-website/Science/310891_a_312220]
-
Rolurile principale au fost interpretate de actorii Hervé Bellon, John Terry, Emanoil Petruț, Mircea Albulescu, Marga Barbu, Amza Pellea, Enikõ Szilágyi și Marina Procopie. Filmul prezintă domnia lui Wilhelm Cuceritorul, începând cu recunoașterea sa ca duce al Normandiei și până la încoronarea sa ca rege al Angliei, după cucerirea acestei țări (1066). El a fost realizat inițial ca un serial de televiziune în limba franceză în șase episoade, iar în 1989 a fost realizată și o versiune cinematografică românească în două serii
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]