664 matches
-
sus și am început să sar într-un picior spre fereastră. M-am prăbușit în fața ei, chinuindu-mă să deschid încuietoarea. M-am uitat în spate, pentru că dintr-o dată era prea multă de liniște. Dincolo de dâra de sânge ușa se încovoia spre mine. După care arătarea a început din nou să urle. Am deschis fereastra, balansându-mă pe piciorul stâng, și m-am târât pe pervaz, stropind peste tot cu sânge. Îmi amintesc că nu-mi păsa când m-am prăvălit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la dispoziția ei, fiind din ce în ce mai puțin disponibilă pentru așa ceva. Industrializarea simbolisticii, o trăsătură originală a secolului XX, a înzecit oferta vizuală de "resursare" pe măsură ce declinul școlii și apusul umanioarelor i-au epuizat cerința intimă. Sufletele noastre secătuiesc, iar noi ne încovoiem sub potopul de pliante ispititoare și de invitații multicolore la întoarcerea în locurile despre care suntem asigurați că reprezintă punctul nostru de plecare. Această criză de trezorerie a memoriilor colective cu cât mai puține încasări, cu atât mai mulți bani
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ia loc chiar în primul rând. Pe tronul său pontifical cu spătar nemăsurat de mare, purtând mitra sa de țar încoronat, crucea, pieptarul cu pietre prețioase și cârja patriarhală, el seamănă cu un idol păgân cu chip de Moș Crăciun încovoiat sub greutatea podoabelor de aur și a colierelor de argint, alături de care un faraon în mare ținută de ceremonie ar părea un tânăr sportiv. În Orientul Apropiat, aceste ținute de mare pompă ar fi deplasate. Acolo ierarhii primesc în audiență
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fi aflând și fereastra fecioarelor, pe unde s-au aruncat în mare patruzeci de fete creștine, când au cuprins Turcii cetatea. Pe trepte și cărări priporoase, în partea de sud, ajungi până jos. Etaje de peșteri. Stânci calcaroase. Țărmul se încovoaie, alcătuind un fel de golf liniștit. Taliane pescărești. Țărmul priporos împodobit de tufărișuri dese de smochini, care înfloresc de trei ori pe an. Nu coc. Se face din rod dulceț. Marea-i nespus de frumoasă. La nord, de-un verde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de catifea. Căciula de râs cu pene de cocor și piatră de olmaz Gugiumanul avea în frunte o floare de argint în care o piatră de olmaz, cât o lacrimă, scânteia cu fulgere mărunte. Și din legătura de argint se încovoia pană subțire de cocor. Cizme de marochin roș pinteni mari argint spată grea Calul, în piept la crucea hamului avea bold. Cingătoare de piele de pardos, paftale de argint dela Veneția pumnalul italienesc lucrat frumos... Voinic trist și fără hodină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
străinii se uimesc de inteligența copiilor noștri, noi ne minunăm de prostia conducătorilor noștri. * La români, cuvântul „demnitate” a devenit un arhaism. * Până și străinii au băgat de seamă că noi suferim de o gravă maladie la coloana vertebrală: ne încovoiem foarte ușor, dar nu ne mai putem îndrepta. * Trăind printre străini, ajungi un înstrăinat. * Deși suntem alături, nu ne simțim împreună. * Depărtarea de casă nu se măsoară în kilometri. * Peste tot, cerul e același; pe pământ se află diferențele. * Invazia
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
a executat rapid luând poziția clasică în vederea realizării în condiții optime a unuia dintre actele intime cele mai importante ale oricărei ființe vii. S-a crăcănat, distanțându-și organele locomotorii posterioare atât cât considera că e necesar, respirând profund și încovoindu-și nițel coloana vertebrală asemenea unei pisici în stare de iritație, a slobozit din organul specializat în acest scop un jet de lichid gălbui, cald și urât mirositor, care, descriind o curbă aeriană sub forma unui semicerc, și-a descărcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de munți Are întotdeauna nevoie De-o frunte înaltă. O țară scăldată de apele mării Are întotdeauna nevoie De priviri ce străpung depărtările. O țară scăldată de apele mării Are întotdeauna nevoie De-o șir-a spinării ce nu se încovoaie. România, vatra mea milenară. Inima tânără, Fruntea înaltă, Privirile tale pătrunzătoare Poartă numele simplu Moștenit din părinți, Din piatră, din râu, din câmpie, Nume de noi înșine-ales: Nicolae. [...]“ („Inscripție“ - extras din volumul Înalt onor sub flamuri de eroi, București, Editura
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mămica, venea de la birou încărcată cu plase de sfoară și sacoșe din doc; verișoara Lucri trambala mereu, nu înțelegea nimeni de ce, două valize grele între Timișoara și Beiuș; vecinele de pe Ion Vasi, Tantiarsici și Oberneni, se întorceau vinerea de la piață încovoiate de niște coșuri din pai împletit; doamna Türbach și fetele Klein cărau și ele plase de sfoară cu mânere rotunde de lemn, adică țechere sau nețuri, dar uneori le mai atârnau de ghidonul bicicletelor Diamant; Pipoștante, profesoara de pian de la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
numeroase familii de păsăret mic, dar acest sector faunistic iese în evidență prin existența în areal a acvilei de munte, varietatea acvilei de stâncă (Aquila chrisoatos), pasăre răpitoare de zi, mare, cu deschiderea aripilor de peste doi metri, cu cioc puternic încovoiat la vârf, care se hrănește cu păsări mai mici, gaițe, coțofene, sturzi, sticleți, vrăbii și cu animale mici șoareci, șobolani, iepuri, ba uneori atacă chiar turme de oi din care răpește câte un miel mai tânăr. Pădurea, hotarul și lunca
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
în bătaia curen tului. De- acum, în oglinda convexă a cabinei se putea zări o stradă agi tată, cu un furnicar de oameni și de mașini care treceau în viteză. Din cauza aerului rece, marginile acelea răsfrînte își reveniseră și se încovoiau în direcție opusă. Astfel, nava devenea și mai aerodinamică. Oricum, viteza atin sese valori incredibile, ceea ce o făcuse să intre puțin în trepidație. Se ținea însă bine. Ar fi putut să reziste și la viteze mai mari. O scamă intră
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mulțumită că ți-ai putut împlini gândul; devenise o obsesie la tine și dacă nu ai fi putut pleca poate te-ai fi îmbolnăvit, atât erai de întinsă, ca o coardă, la maximum de intensitate a unei dorințe. Eu - sunt încovoiată sub povara despărțirii și a singurătății. Ceasurile libere le petrec scriindu-ți. Uneori îmi vine să mă ridic de la biurou și să țip după tine... Geamurile ușii tale de la balcon s’au colorat cu albastru închis de umbră și iarnă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tot respectul, sobru, liniștit, ordonat, muncitor neobosit ; el nu dă prilejul la critică” <endnote id="(281)"/>. Cam În aceiași termeni gândea tot atunci Adolphe Stern, liderul comunității evreiești : „În toate orașele și târgurile [din România] se poate vedea meșteșugarul evreu, Încovoiat pe lucrul său, muncind din greu, din albul zilei și până noaptea târziu, spre a agonisi o pâine pentru el și cele 4-5 guri din casă”. În 1902, revoltat de prevederile discriminatorii față de evrei cuprinse În noua „Lege a meseriilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Întreag) aici, vei fi cu totul alt om. Îl cred. Un om de serviciu freac) podeaua cu o perie aspr). Probabil c) e soțul b)trânei odalisce. E voinic, scund, cu picioare strâmbe și adus de spate. E atat de Încovoiat, Încât, dac) ochii lui c)prui, că ai unei morse, ar trebui s)-i Întâlneasc) pe ai ț)i, ar fi nevoit s) se uite În sus. P)rul s)u alb, tuns scurt și culoarea fetei - obrajii rumeni ai
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
la cererea acestuia, lovea ager, iar acțiunea părea să aibă efectul unei treziri abrupte. În ziua aceea venise și rândul meu. S-a oprit În fața mea și mi-a făcut semn să mă prosternez. El văzuse că spatele Îmi era Încovoiat. Într-adevăr, concentrarea Îmi slăbise de un timp și capul Îmi era ocupat cu dialogurile mele fanteziste obișnuite. Nu mai respectam nimic din ce ni se ceruse la Începutul sitting-ului: atenția ca șira spinării să se mențină dreaptă și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
căpăta un luciu maroniu și liniile albe erau revopsite cu cretă lichidă, dintr-o găleată verde, de către Dmitri, cel mai scund și mai bătrân grădinar al nostru, un pitic blajin, cu cizme negre și rubașcă roșie, care se retrăgea Încet, Încovoiat de spate, În timp ce trasa linia cu pensula. Un gard viu din tufe de mazăre siberiană („acacia galbenă“ din nordul Rusiei), cu o deschidere În mijloc, care corespundea cu paravanul terenului, se desfășura paralel cu gardul de sârmă și ducea spre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
musculoasă În timp ce recita versurile: Era odată o tânără În Rusia Care (strânge) când o striveai. Și ea (strânge) și iar (strânge)... și În acel punct durerea devenea insuportabilă și n-ajungeam niciodată mai departe. 5 Gentlemanul liniștit și cu barbă, Încovoiat de spate, demodatul Mr. Cummings, care mi-a predat desenul În 1907 sau 1908, fusese și profesorul de desen al mamei. Venise din Rusia la Începutul anilor nouăzeci În calitate de corespondent străin și ilustrator al revistei londoneze Graphic. Se zvonea că
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
figurează În Spuler, Înainta ciugulind, lipită de lujerul unui clopoțel, croindu-și drum În jos cu mandibulele de-a lungul marginii celei mai apropiate frunze din care ronțăia agale un semicerc, apoi Întinzându-și din nou gâtul și din nou Încovoindu-l Încet-Încet, În timp ce adâncea tot mai mult meșteșugita scobitură. Cu un gest automat o strecuram, probabil Împreună cu o bucățică din mica plantă, Într-o cutie de chibrituri și o duceam acasă pentru a produce În anul următor o splendidă surpriză
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
elucida geneticienii occidentali, așa cum nu vor putea nici fizicienii profesioniști să distingă exteriorul de interior, să descopere punctul de tangență; căci fiecare dimensiune presupune un mediu În care se poate acționa și dacă, În desfășurarea spiralată a lucrurilor, spațiul se Încovoaie Înrudindu-se cu timpul, atunci precis urmează o altă dimensiune - poate un spațiu special, nu cel vechi, suntem Încredințați, cu excepția cazului În care spiralele ajung din nou cercuri vicioase. Dar oricare ar fi adevărul, tu și cu mine nu vom
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lemn astfel încât e aproape la fel de „înalt” ca mama lui, pe care o îmbrățișează cu mâna stângă (invizibilă în fotografie). Emoția momentului o trădează degetele mâinii drepte, care atârnă pe lângă corp; degetul mare încearcă să se ascundă, „rușinat”, următoarele două sunt încovoiate: se mișcau probabil cuprinse de o explicabilă nervozitate când fotograful a „înghețat” clipa. În centrul fotografiei, la propriu și la figurat, se află chipul băiatului, surprins într-o expresie de neobișnuită seriozitate, gravitate, concentrare: buzele subțiri, strânse, șănțulețul accentuat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de tonuri de culoare, sonorități și arome pe care, în ultimii ani, cred că începem să le uităm. În copilărie voiam să inventez un aparat de fotografiat trecutul; cu astfel de fotografii aș putea să răsfoiesc astăzi imagini delicate, liliacul încovoiat sub greutatea florilor, lalelele și crinii la timpul lor, personajele cu pardessus care au devenit inutile. Au devenit inutile, prin demodare, și comportamentele legate de o primăvară normală. Vara aceasta, brutală, generează și moravuri, speciale, începând cu indiscrețiile vestimentare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
interioare, armonizare a colorilor țipătoare). O galerie de "caractere" este alcătuită numai dintr-o combinație obiectivă de proverbe și zicători, plină de nuanțe invizibile, de o truculență genială. Iată tipul sintetic al indolentului: Când umblă prin poticele Umblarea-i e-ncovoiată Parcă e luat din iele. Ca la pisica plouată. Te uiți la dânsul și parcă La o treabă când se scoală Tot prin străchini goale calcă. Parcă are ouă-n poală. Umblă parcă treieră la mărăcini. Pîn-a se găti mireasa
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a valma toate- toate. Pluteau suflete printre pomi și suflete se desprindeau din iarbă și din vânt, și căderea frunzelor dezmierda mâhniri fără de frunte și sfâșieri fără de mâini. Monica se tupilase după trunchiul unui măr domnesc. Deasupra ei, merele pline încovoiau crenguțele, împovărându-le ca cerceii cu prea multe nestemate. ̋ (Ionel Teodoreanu, La Medeleni) Scrie răspunsuri pentru următoarele cerințe: A. Înțelegerea textului 1. Scrie câte un cuvânt cu înțeles opus (antonime) pentru termenii : amărui , deslușite, mâhniri. 2. Alcătuiește un enunț
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
și fugitivă, nu mai aprinde lumina însuflețită și simțirea ascultătorului. Nu mai aprinde tremurul de altădată din drama blândului Nazarinean, biciuit și țintuit pe cruce pentru eliberarea din moartea veșnică a omului. Banul, în zilele noastre, stăpânește interesul general. Românul, încovoiat de lipsuri, se bălăcește în propriile sale păcate și neputințe și nu percepe adâncul prăpastiei în care coboară și e târât, zi de zi, de cruzimea celor fără Dumnezeu și nu mai caută drum de întoarcere, care este unul singur
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
familie și experiența Iluminării În ciuda precauțiilor luate de regele Śuddhodana, zeii intervin și îl ajută pe tânărul prinț să-și îndeplinească destinul. Într-una din ieșirile sale, pe poarta de est, Siddhărtha a văzut un bătrân neputincios, fără dinți, chel, încovoiat de vârstă, tușind foarte rău și care abia mai putea să meargă sprijinindu-se într-o cârjă. Întrebat cine este acel om, vizitiul îi răspunde: „Omul acesta este un bătrân și toți vom ajunge ca el dacă vom trăi atât
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]