624 matches
-
rupturii tragice între sarcasm și ideal, nu o dată sentimental, chiar clamoros, poetul forțează originalitatea printr-un stil provocator: imaginea crudă, bătaia de joc vor să denunțe „fără rostul” rizibil și amar al existenței. Revoltat în fața derizoriului, se izbește, cu o încrâncenare sinucigașă, de zidul unui firesc găunos (Revolta). Cuvintele nobile ale poeziei trec, la el, într-un regim al opresiei și deformării (Cuvinte vii). Rugăciunea este întoarsă când bunătatea lui Dumnezeu seamănă cu lama de pumnal (Rugă). Din perspectiva imposibilei comunicări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
se dezvăluie complex, dar nu complet, până la paroxism. Personajele lui Caragiale nu se menajează deloc, se lasă târăte cu putere de torentul necontrolat al ființei lor, de duritatea și dezordinea lumii din care fac parte. [...] Eroii se zbat într-o încrâncenare epuizantă în luptă cu gândurile și instinctele lor, stăpâniți de forțe ascunse pe care nu și le pot explica și care creează acea neclaritate a acțiunilor, alimentată permanent de orice nou incident apărut, devenit stimul notează regizorul în Cortina de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu poate zâmbi, iar atunci când, totuși, o face, zâmbetul este scrâșnit (vezi și memorabila montare cu O noapte furtunoasă). Credința sa pare a fi aceea că maxima expresivitate teatrală nu poate fi atinsă decât într-o stare de încordare, de încrâncenare, dusă până la violență. Alexa e, în chip particular, un regizor care îsi gândește "cu răutate" reprezentațiile , ideea fiind de a aduce spectatorul într-o stare de șoc, mai exact spus, de a-l provoca, de a-l irita chiar, de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
generale. Iată un caz concret. Imaginea lui Vivi Drăgan Vasile la Înghițitorul de săbii de Alexa Visarion e fără îndoială frumoasă, funcțională, adecvată și șocantă. Frumoasă prin compozițiile ei picturale, prin rafinamentul gamei cromatice, prin încadraturile ei clasice. Adecvată prin încrâncenarea conținută care rezultă din desenul liniilor și din alternanța culorilor și care rimează perfect cu tensiunea și cu duritatea acestui film, aflat permanent la limita suportabilității. Funcționată prin concretețea detaliilor (noroiul clisos, apa tulbure, pereții coșcoviți, câmpul băltit etc.) care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să fie doar a piesei. Odată plecați ofițerii, odată încheiată sărbătoare, putem asculta șuietul amenințător al subteranei. Încheiat Cehov, putem să-l ascultăm pe Dostoievski. Încetând sonurile fanfarelor, putem asculta acel ex nihilo pe care Shestov îl leagă cu atâta încrâncenare de numele lui Cehov... Larisa Stase Mureșean Mașa și Irine Flamann Catalina Olga [...] atât mai rămâne: "viața noastră nu s-a sfârșit încă și dacă am știi". Acestea sunt cuvintele care mai rămân. Care au rămas în urma dezastrului. Ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Bulandra, este o parabolă despre ideal și realitate, despre trezie politică într-un climat de apatie generală. Este piesa intelectualilor care nu fac nimic pentru "a însemna" epoca. Acest text vorbește, chiar urlă însingurarea unorființe traumatizate politic încercând cu hilară încrâncenare să fugă din banalitatea care i-a încoronat. Un spectacol pe acest text nu se face, nu se poate naște decât implicându-te și simțindu-te culpabil cu starea personajelor. Spectacolul meu ar trebui să fie un protest, un strigăt
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu natura cu pădurile, cu revărsările apelor, cu lupii ce întârziau în sat, flămânzi, în nopțile lungi de iarnă -, cu oamenii, a căror viață păstra valorile tradiției, m-a marcat. Mi-a rămas imaginea vitalității satului. Ritmul vieții, melancolia și încrâncenarea, contrastele provocate în oameni de schimbarea vremurilor. Am trăit alături de ai mei atât pe apa Moldovei, între Rădăuți și Dărmănești, la Milcov, lângă Focșani, în revărsările Șomuzului, la Arghira, aproape de locul unde Sadoveanu a plăsmuit Nada florilor sau în Botoșaniul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
persoana respectivă nu și-a formulat explicit atitudinea la acest capitol, familia, de regulă, trebuie să și asume decizia. Dilema implică inflexiuni hamletiene și nu este ușor de tranșat, întrucât, așa cum observam și cu altă ocazie (Munteanu, 2004), frontiera între încrâncenarea terapeutică și abuz este extrem de laxă. Mai apoi, prin cotropirea morții de către tehnologia medicală ultraperformantă, se poate degenera într-o „moarte furată”, când muribundul, aflat într-o stare pur vegetativă a decăzut deja din condiția de om. „Fiecare persoană”, meditează
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
la rîndul lor, sînt avizi, de ce nu? de bizarerii ce să-i mai scoată din marasmul zilnic. Trebuie să constat revenind la vecinul meu că omul nu practică gluma nici la paharul de vorbă, la care atît de sistematic ține, încrîncenarea de la masa libației transferîndu-se, cu aceeași hachiță, dincoace, în artă, unde, măcar ideal, confruntării i-ar sta bine în lumină azurie, de eden terestru. Dacă n-ar exista convingerea că pictura sa e una de indubitabilă calitate, atunci agresivitatea cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rîndul. Nu întîmplător raportată la celelalte state din cincantenara carantină sovietică România și-a rezolvat revoluția prin sînge. Iar ceea ce resimțim azi la nivelul vieții publice nu e decît consecința gravelor alterări ale fibrei profunde. De la confruntările politice la generalizata încrîncenare diurnă, ambitusul violenței e unul nemaiîntîlnit în viața românească. Lumea miticilor lui Caragiale ne pare o nostimadă pe lîngă dramaturgia postmodernă a cruzimii confruntărilor reale. Să nu ne păcălească surogatul de divertisment care ne intră pe cablul t.v. în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
este pluralitatea; corect ar fi să spunem "ideologii", nu "ideologie". Pluralitatea semnifică distribuirea prin împărțire a discursului către "locurile" semnificative ale orizontului ideologic de aplicație și prezența "activă" a regulilor "locale" ale acestuia; semnifică, în fond, natura judicativ-constitutivă a ideologiei. Încrâncenarea cu care ideologia își exercită sarcinile proprii poate constitui, totuși, un indiciu pentru o tematizare a non-judicativului: desigur, prin contrast cu ceea ce ea legitimează și susține. Ne-am putea înnoi sensibilitatea față de non-judicativ, gândind, rostind și făptuind într-o dezordine
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în rutină ale robotelii lui de funcționar, ce avînturi să-i mai ceri domnului Popescu? "Corect ca un principiu", înfundîndu-se în teancuri de hîrțoage, esgte oare numitul Ilie doar un slujbaș muncit, devorat de ambiții? Ce se ascunde îndărătul acestei încrîncenări? Terfeloage peste terfeloage, dar nu tu o tresărire de bucurie, nici măcar un palpit de suferință numai dezgust. Și o crescîndă amăgire de sine. Prins în roțile unui mecanism implacabil, uniformizator, amploaiatul de al asigurări sociale s-a birocratizat pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Lazăr, plin de bube își trăiește singurătatea în foame la poarta lui. Lazăr e dus după moarte în sânul iubitor a lui Avraam, în cea mai afectuoasă comuniune. Bogatul e dus în singurătatea și fierbințeala iadului. Trăind până la moarte în încrâncenarea lipsei de milă, bogatul nu poate merge în Împărăția celor ce și au înmuiat inima, prin milă, pentru comuniune.<footnote id="14">Ibidem, p.162<footnote> Criteriul judecății finale va fi iubirea lui Dumnezeu prin iubirea aproapelui: „Adevărat zic vouă
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
din Axă. Președintelui i-a plăcut ideea, considerând că această poziție "va stimula pe prietenii noștri din toate țările" [11, p. 143]. Expresia "capitulare necondiționată" a stârnit numeroase comentarii. S-a spus că aceasta a contribuit la prelungirea războiului, datorită încrâncenării unor țări beligerante de teama săvârșirii unor abuzuri din partea învingătorilor asupra lor. La conferința de presă din 24 ianuarie 1943, președintele a spus că "vom obliga toți inamicii noștri la capitulare necondiționată". Ulterior, protagoniștii expresiei au regretat că au făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
misterioasă sacoșă „adusă din străinătate” (O pungă de plastic cu mânere albe). Fie că mimează oralitatea, fie că efectuează „disecții” asupra personajelor, fie că se limitează la a expune jurnalul banalității existențelor, scriitorul află soluții care să îl salveze din încrâncenarea pe care temele frecventate o presupun. Acestea sunt ironia și aparenta detașare (tipic medicală) în fața gravității unor maladii sau chiar a morții. Formula narativă e definită totodată prin remarcabila știință de a mânui substanța epică și a întreține ritmul necesar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
cont de celebrarea eliberării din sclavie, vom elibera pe cineva, la alegerea voastră”. Tradiția iertării de Paște i-a dat lui Pilat oportunitatea de a pasa responsabilitatea destinului lui Isus, pe umerii acuzatorilor săi. Dacă îl vor mort cu atâta încrâncenare, atunci să-și asume responsabilitatea să-i dea sentința. Pilat nu este nici laș, și nici nu are principii. El este abil. Iertarea pascală este un adevăr istoric pentru că, dacă nu ar fi existat în realitate, nu ar fi fost
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie: „mi-am încrîncenat inima, mi-am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi-am pătat-o cu vicii, încrîncenare și crime - și m-am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul (?!) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cunoscute. Romanul distruge happy end-ul, romanțiozitatea, perceperea afectivă a istorisirii, chiar accesibilitatea. Textul e inconștient preocupat să radă orice procedeu deja folosit, deci tocit, de pe fața pământului. Povestirea sinucigașă îl aduce pe lector în pragul disperării, dar și al încrâncenării de a relua urcușul, de a descoperi din ce se trage și încotro merge această acțiune Desperado, această intrigă care, spun majoritatea interviurilor cu autori, nu vrea decât să amuze, când, de fapt, contrariază. Personajul După ce Fluxul conștiinței a pulverizat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru exasperant. Eroii aceștia resimt o nevoie acută de a se confesa, cu toate că le e interzisă confesiunea ca atare. Singurul lor refugiu este să-și ordoneze amintirile într-un fel sugestiv, ordinea memoriei lor sugerând ceea ce simt, ce vor cu încrâncenare să ascundă. Ei recreează continuu prezenturi trecute. Memoria e inundată de sentimentul prezentului permanent, trecutul e înfrânt de prezent. În final, acestor personaje li se interzice să ascundă: textul se dezvăluie ca o revelație silită. Eroii găsesc în cele din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bucurie din neînțeles, din complicații. Strategia autorului amână înțelegerea: autorul tachinează relaxarea cititorului la vederea clarității verbale, construind de fapt în subteranul limbajului limpede un suspans prelungit. În romanele lui Ishiguro nu știm exact ce anume așteptăm, dar așteptăm cu încrâncenare, chiar după ce am terminat de citit. Opera Desperado e un joc care se ascunde în lectura de după lectură. Citim ficțiunea Desperado ca și cum ar fi o limbă străină. Fiecare operă nouă e o limbă nouă. Limbile străine se învață, dar cât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Cats e o imagine inedită în peisajul interior al temătorului Eliot, o imagine a lumii văzute prin ochii adultului care privește tandru la un copil, care și el, la rândul lui, uluit și amuzat la culme, ascultă istorii cu pisici. Încrâncenarea cronică a lui Eliot e înlocuită de o înșiruire de propoziții cu sens îndoielnic, de gânduri pisicești extrem de inventive și încântătoare. Limba lui Eliot nu mai e, cum spunea el, "dislocată" pentru a crea sensuri noi. Nu se încalcă nicio
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a elucida obsesiile trecutului, rememorează evenimentele, se apără și se acuză reciproc. Câștig de cauză are - se înțelege - Ion. Schimbarea la față pe care o aduc scrierile lui L. publicate după 1989 este una de îngroșare până la violență a mesajului. Încrâncenarea de a spune apăsat adevărul despre anomaliile unui sistem politic opresiv crește, și romanele pot funcționa, în acest sens, ca niște documente epice. Maniera de construcție epică reflectă însă același calapod maniheist. În Umbra răsculatului (1996), bunăoară, este surprins momentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
muzicale. Etichetată drept contra-cultură, ea parazita În realitate cultura oficială, evocând imagini violente și un limbaj radical În scopuri adesea comerciale. Limbajul fățiș politizat al punk-ului, ca În hitul Anarchy in the UK (1976) al celor de la Sex Pistols, reflecta Încrâncenarea epocii. Dar politica trupelor punk era la fel de unidimensională ca și gama lor muzicală, redusă la trei acorduri și un ritm: efectul depindea de volumul sonor. Ca și Facțiunea Armata Roșie, Sex Pistols și celelalte grupuri voiau mai ales să șocheze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Acești „holerici” au istovit și secătuit trupul țării ca pe timpul năvălirii hoardelor asiatice. Azi nu se mai muncește. Nu mai avem nici țărani, nici muncitori de calitate, conștienți și demni. Totul este pospăială și goană după bani. Trăim într-o încrâncenare, între muncă și nemuncă, între moralitate și amoralitate. Unii trăiesc numai pentru a mânca. Suntem o țară binecuvântată de Dumnezeu și înzestrată cu toate bogățiile pământești, dar „Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă” așteptând. „De veacuri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]