2,617 matches
-
legat de-o amintire, Și să-l cobor ușor pe-o undă de iubire. Din lumea mea ce-acuma ma-nconjoara, Și din a mele gânduri să ies acum aș vrea, S-alerg din nou prin timp ce mai odinioară, Încremenea în loc aflând iubirea mea ... Citește mai mult Voi veniIntr-un târziu, când lumea va renaște,Voi apărea și eu, atunci, în primul ceas,Dintr-un măreț regat eternizat în noapte,În care numai eu am mai rămas.Ma simt uitat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
legat de-o amintire,Și să-l cobor ușor pe-o undă de iubire. Din lumea mea ce-acuma ma-nconjoara,Și din a mele gânduri să ies acum aș vrea,S-alerg din nou prin timp ce mai odinioară,Încremenea în loc aflând iubirea mea... XIII. POVESTEA UNUI COPAC, de Remus Strugar, publicat în Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016. Povestea unui copac În anii cei dintâi copacul nu era decât o tulpină firava cu câteva crenguțe și o duzină
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/342704_a_344033]
-
conduce spre esența trăirilor lirice, ridicând la suprafață trăsătura personală, definitorie, a meditației sale artistice. Melancolia liniștită, egală cu sine, domină atmosfera, schițată, constant, în tonuri calme. Privirea poetului, de asemenea calmă, detașată, caută amănuntul discret, în care vremea a încremenit și din care “ochiul postum” poate recupera “raze și umbre, siluete și imagini”. În ceața aburoasă ce desparte faliile realității, conturul, urma, imaginea vagă stabilesc înțelesul unui cadru. De aceea multe secvențe au aparența unor tablouri șterse, sau a unor
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
Memoria, asemenea unui ”crepuscul/ în care s-au petrificat personaje/ și întâmplări”, cumulează toate aceste semne, imprimând burgului prestigiul trist al unui tablou de epocă (“Flori de cais/ își trâmbițează puritatea/ ușor dulceagă în vechiul aer/ de burg”). Aceste segmente, încremenite în pasta enunțului, au, de cele mai multe ori, rolul important de a exprima, cu mijloace împrumutate din arta vizuală, înțelesurile inefabile, “memorabile” ale frazei poetice (“Ai vrea să găsești un cuvânt-două, ceva memorabil/ dintr-o încremenire de stampă”). Discursul rămâne, în
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
cele sfinte, sunt soțul decedat și copiii bătrânei. Un timp, după ce au plecat, copiii au ținut legătura cu părinții lor. De 11 ani, însă, nu au mai dat nici un semn de viață. Cu cinci ani în urmă, viața bătrânei a încremenit odată cu stingerea soțului, care a închis ochii rostind cu ultima suflare: „Doamne, copiii mei...!” Bătrâna își duce acum traiul izolată de restul lumii. De trei ani încoace nu a mai ieșit din casă, suferind de o boală de picioare ce
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
șoaptele amestecate care-l îndemnau, să arunce pandantul. Îi era greu, gândurile erau amestecate. Se dădea o lupta acerbă între umbrele și lumina din jurul său. Dintr-o dată, lucrurile s-au limpezit, timpul a stat în loc și totul în jurul său a încremenit. Fără să conștientizeze, codul i-a venit în minte, ca o soluție a unei ecuații matematice. A rostit-o, hotărât, cu glas tare. S-a trezit prins în vârtejul unei furtuni, pierzându-și cunoștința. Pe un vârf de munte, omul
ABIS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384879_a_386208]
-
Acasa > Poezie > Delectare > NU-I NIMIC Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1960 din 13 mai 2016 Toate Articolele Autorului NU-I NIMIC Nu-i nimic. Atât a fost: o clipă fugară încremenită în tăcere, un bulgăre rostogolit în iluzii și mistere. Nu-i nimic. Dacă sufletul se stinge în urma veșniciei, deopotrivă toate pier și viața va fi ca un ecou istovit pe degetul mic. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: NU-I NIMIC / Florica
NU-I NIMIC de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384931_a_386260]
-
Și-l vei vedea cum va regăsi iubirea-n tine. Trezește scânteie-albastră, de iriși păzită, Și lacrimile ei îți vor cânta-n mici cristale, Ascultă-le cântul ce în lumini de cascadă Îmi vor scălda obrajii, iubirea lor va curge... Încremenesc geamătul durerii în tine, dor, Văd lumea poeziei tale cu claritate, Suferința mi s-a supus unei flori de bujor Și a înflorit pe chipul meu...eternitate! Referință Bibliografică: Dor regăsit / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2248
DOR REGĂSIT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385062_a_386391]
-
s-o veghez ... Fă-mă nor și fă-mă ploaie să curg din ceruri șiroaie Să-i sărut picioarele și să-i spăl cositele . Aș vrea roua dimineață să-i sărut mândruței față Seară să fiu asfințit s-o privesc încremenit ... Fă-mă Doamne vis de noapte ca să-i fiu mereu aproape Dacă plânge s-o alin să-i promit c-am să mai vin . Fă-mă floare de sulfina măndra-n brațe să mă țină Să mă miroasă mereu și să
FA-MA DOAMNE ! de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/385076_a_386405]
-
cu dramele sale existențiale, cel care angrenează întreg spectrul de forțe, sentimente, comportamente și acțiuni este supranaturalul, manifestat prin intermediul oniricului și al crimelor spiritelor ce bântuie zona podului de cale ferată: „Un zgomot de vreascuri rupte răsună din apropiere și încremeni, căutând cu ochii mari, alertată, în întunericul de nepătruns. Abia atunci știu că mai era cineva acolo. Aceeași prezență. « Dumnezeule! E la fel ca...în vis » gândi ea înghețată de frică. Inconștient, căută să se ridice în picioare, sprijinindu-se
DE MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384526_a_385855]
-
cutremure. Numai ei știau că erau faliți. Mascaseră temerile destul de bine, credeau. Dar mai tânărul lor partener sesiză starea, zâmbind din nou, cu emfază. Se mișcau cu eleganță studiată, filând îndelung. O altă lege a gravitației acționa asupra lor. Timpul încremenise. El ceru două cărți, dublând și potul. I se plăti. A doua rundă urmă identic. Era în mână! Se bucură în sine. Jocul continua. Tensiunea devenise apăsătoare. Cei trei perdanți asudau abundent. Joc după joc, tânărul câștiga. La un moment
CARTOFORII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384621_a_385950]
-
mărimea lor. S-a abandonat pe marginea fotoliului și, instinctiv, a ridicat piciorul pe spetează, în timp ce, cu mâna stângă mă strângea de gât, iar cu dreapta, pe sub cămașă, îmi mângâia spatele. Mâinile mele își continuau febril căutările, în timp ce buzele noastre încremeniseră în același sărut prelungit. Cu un gest de felină tandră, s-a ridicat în picioare și m-a întors cu spatele la fotoliu, așezându-mă pe mine în locul ei. Apoi s-a lăsat în jos, în genunchi, între picioarele mele și a
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
unui melc care își poartă casa în spinare, atunci secundele deveneau minute, iar minutele ore, mă uitam prea des la ceas, timpul se oprise, păsărele de la streașina casei înțepeniseră, iarba nu mai creștea, soarele nu se mai mișca, funzele pomilor încremeniseră, vântul rămăsese cu rafala în gură, gata să fie suflată. Voiam să vină ora cinci, atunci, numai atunci mă aștepta Mari. Universul lucra împotriva iubirii mele, nu-i nimic, mă voi lupta cu el pentru iubirea mea. Îl voi bate
IUBIREA PENTRU...III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382355_a_383684]
-
2016 Toate Articolele Autorului Unde să uit tot ce mi-ai zis Plutind în îmbrățișarea cerului albastru ... Mă sorb tăcerile care le mai am , Cănd traversez deșertul că un astru Cu gândul meu dincolo de geam . Iubirea ascunsă între amintiri a încremenit , Cu legături secrete doar în trecut ne-a zidit ... Că doi străini în timp ne-am pironit Când uitarea și resemnarea au revenit . Rămân la marginea drumului Ca martor al trecerii tale , Cu mâinile cazute-n aerul gândului Ai devenit
UNDE SA UIT TOT CE MI-AI ZIS de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382463_a_383792]
-
neliniștea ochilor nu-mi tulbură privirea, Fără să mă supăr , să-ți iert tăcerea Și să te-alung din amintiri după ce-ai plecat... Vreau să te pierd în amurgul vieții... Că o întâmplare ce nu are urmare , Să nu încremenești în umbrele ceții Că un etern semn de întrebare... Cu fiecare așteptare m-am îndepărtat... Dar vreau să zbor așa în neștire , Să mă înalt uitată , fără să cad Cu aripile capturate-n veșnicie ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Vreau , când nu
VREAU , CAND NU TE MAI VREAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382491_a_383820]
-
alb, de dragoste perlat Și-l vei vedea cum se-nroșește în mine. Trezește scânteie albastră, de iriși păzită Și lacrimi vii vor cânta, mici cristale, Ascultă-le cântul și lumini de cascadă Îți vor scălda obrajii, iubirea lor curge. Încremenește tăcerea durerii tale, de dor, Acum lumea poeziei mele e claritate, Suferința i s-a supus unei flori de bujor Și-a înflorit pe chipul meu, eternitate. Referință Bibliografică: Dorința unui dor / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DORINȚA UNUI DOR de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382479_a_383808]
-
învins. Tabloul nouă Ei ocolesc lacul-groapă de tăceri dezbrăcat, și cu nuditatea lor sapă printre zile și nopți, divizat. Tabloul zece Dau ocol lacului într-o frenetică vervă facându-și nod capului în goană scrâșnită, acerbă. Tabloul unsprezece Surprinși de verde încremenesc unde sunt, pentru a nu pierde din lut un cuvânt. Tabloul doisprezece Se preling orbește cei trei șerpuit, în șir indian, omule iubește și-admiră de vrei ăst tablou înglodat în profan! Tabloul treisprezece Și recunoște că-ți place demnitatea
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
vorbă bună. Omul frumos, nu-și pierde firea rămâne vertical, integru dar își dă seama cam târziu, ca sufletu-ajutat, e negru. El merge drept, tot pe cărare, si chiar în fața lui zărește un moș cu barbă și toiag, si cum-necum, încremenește. Ce-o fi și asta, am vedenii, gândește omul nostru bun, ca n-oi fi rătăcit cărarea și nu m-oi fi pierdut pe drum. Nu, nu te-ai rătăcit copile, de tine-am vrut să fiu văzut și vreau
VA INVIT LA O PLIMBARE... de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383859_a_385188]
-
moment diavolul îl izbi cu putere de stâlpul porții. - Termină cu prostiile, creatură obraznică! Acuși apar zorile și nesuferitul de cocoș îmi ia puterile cu cântecul său. Să fi pregătit de plimbare că mâine noapte vin să te iau! Omul încremeni. - Ce rămăseși cu gura căscată ca la dentist? În împărăția iadului nu sunt facultăți de stomatologie! Sunt numai întreprinderi de prelucrarea smoalei! Ha, ha, ha! - Nu merg cu tine pe același drum! - Am o sarcină de la împăratul nostru, din adâncul
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
nu ne-am putut da seama că sunase deja de 10 minute și că pauză era pe sfârșite. Noi, care îi dădeam afară pe profesori înainte ca să se facă măcar auzit clinchetul zglobiu al clopoțelului, am stat o recreație întreagă, încremeniți pe locurile noatre, țintuiți pe loc de cuvintele istoricului nostru și niciunul dintre noi nu se îndura să se ridice și să părăsească clasă. Deodată, ca prin vis, am auzit frază clasică, care apărea în romanele foileton, în josul unui episod
PROFESORUL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384114_a_385443]
-
Nebuni,pe răstigniri florale, Cu ploaia ce bătea în geam, Sfințeam plăcerile carnale, În miez de noapte,dezgoliți, Trântiți pe canapeaua moale, Păream de soartă păcăliți Pierduți prin trupurile goale, Eram doar goi,prin timp trecut, Pierduți,râzând de bătrânețe, Încremeniți că ne-am pierdut, Doar soarelui dădeam binețe, Pierduți în azi,pierduți în timp, Pierduți în tot ce n-am să fiu, Schimbându-ne prin anotimp Ne transformăm în verde viu! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Târziu în noapte / Valer
TÂRZIU ÎN NOAPTE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383499_a_384828]
-
întreb pe Roaa care ma privea cu tristețe adâncă , ce mi se cuibări dureros în suflet:' 'Spune-mi, Roaa, mai ai pe cineva la Bagdad?'' Fața mea îmi răspunde. Am avut senzația că Timpul s-a oprit, că totul a încremenit. Mă văzui printre dărâmăturile din Alep, cu mirosul acut al morții în aerul uscat. A țuguiat buzele, apoi a dus palmele la tâmple. ''Nuuu...!'' Florica Patan, Roua și Roaa. Referință Bibliografica: ROUA ȘI ROAA / Florica Patan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
Nebuni,pe răstigniri florale, Cu ploaia ce bătea în geam, Sfințeam plăcerile carnale, În miez de noapte,dezgoliți, Trântiți pe canapeaua moale, Păream de soarta păcăliți Pierduți prin trupurile goale, Eram doar goi,prin timp trecut, Pierduți,râzând de bătrânețe, Încremeniți că ne-am pierdut, Doar soarelui dădeam binețe, Pierduți în azi,pierduți în timp, Pierduți în tot ce n-am să fiu, Schimbându-ne prin anotimp Ne transformăm în verde viu! Valer Popean,Târnăveni ... Citește mai mult Târziu în noapteTârziu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de sânge ale veacului S-au vărsat în ocean amurgind. Pe pământ au rămas însingurate, Încremenite în rugăciunea De seara doar oasele fragile Ale sfinților mărturisitori Să se albească precum varul Precum fosforul înțelepciunii Divine, felinare aprinse Să ne lumineze calea, Pe colinele pe care vom înnopta Până când se va crăpa iarăși ziuă. Tot așa și
PASĂREA PHOENIX de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382898_a_384227]
-
s-a transformat într-o maree de lavă, scursă în sufletele mulțimii... Sub această dureroasă curgere, sufletele cetățenilor țării au căpătat culoarea de tăcere a lumânărilor și rugăciunilor stropite cu lacrimi...Implorau readucerea la viață a nefericitelor victime...Dar sufletele încremenite în tăcere și rugăciuni s-au învinețit de mânie, revărsându-se în acel tradițional izvor de regenerare spirituală românească, numit „Piața Universității”. Acolo s-a transformat în fluviul de furie care a curs pe bulevardele și străzile capitalei, devenind miraculosul
XARTOFUL FIERBINTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383058_a_384387]