608 matches
-
Comunismul este societatea care garantează prostia ca încremenire în proiect. Garanțiile sunt instituționale: există o instituție care veghează prostia și care sancționează orice abatere de la încremenirea în proiect: poliția politică. Există instituția propagandistului de partid care este agentul prostiei ca încremenire în proiect; prostia se învață, este predată, ea cuprinde masele. Învățământul politic, generalizat, este un antrenament permanent în spațiul prostiei ca încremenire în proiect. Toată lumea încremenește în Proiect, deci toată lumea este prostită. Scleroza societății comuniste este totală. Se poate înțelege
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
orice abatere de la încremenirea în proiect: poliția politică. Există instituția propagandistului de partid care este agentul prostiei ca încremenire în proiect; prostia se învață, este predată, ea cuprinde masele. Învățământul politic, generalizat, este un antrenament permanent în spațiul prostiei ca încremenire în proiect. Toată lumea încremenește în Proiect, deci toată lumea este prostită. Scleroza societății comuniste este totală. Se poate înțelege lesne că printr-un asemenea mod de a concepe prostia suntem foarte departe de biata prostie, inofensiva prostie, de care facem atâta
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sau altul, a rămas în el, a crezut în el sau nu l-a mai putut părăsi; și celălalt, pe care primul l-a vârât cu forța în proiect și l-a dresat în numele lui. Ambii sunt produsele prostiei ca încremenire în proiect; numai că unul este prostul activ, prostul care prostește, prostul care de dragul proiectului lui este în stare să condamne, să terorizeze, să omoare; celălalt este prostul pasiv, prostul care suportă proiectul celuilalt, prostul prostit. „Omul nou“ este rezultatul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
limita vieții lor, spre propriul lor destin. <contents> Umilitatea, orgoliul și umilința . Libertatea ca preluare în proiect . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA SA (A SE HOTĂRÎ) . Secvența „de depășit-de atins“ . . . . . . . . 72 Maladiile de destin. Lenea, ratarea și bovarismul . . . . . . 87 Prostia ca încremenire în proiect . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98 A HOTĂRÎ ÎN PRIVINȚA A CEVA. RAPORTUL CU LUCRUL . Raportul cu lucrul pe care nu eu (noi) l-am făcut. Numirea. Ocrotirea și distrugerea . Raportul cu lucrul făcut de mine (de noi). Fabricație și creație . Momentul paideic . . . . . . 115
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
se complică până la ermetism și manierism, tendință accentuată în volumele următoare. „Universul poetic”, „imaginea” sunt construite, livrești, circulare, închise. Ele comunică de fapt lipsa de comunicare, de fior liric, o absență. Țipătul „expresionist” este mai mult tăcere, ecoul unui sunet, încremenire. Natura se denaturalizează, peisajul se construiește din afară și rămâne exterior, legătura cu eul liric se estompează, sub presiunea unei imperioase nevoi de obiectivare, de distanțare - un „exod” al eului din propriul act al exprimării sale. Revelării „eului” i se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
nebulos, pare desprinsă din peisaj sau inserată în el într-un mod artificial. Această femeie de la țară insertul personajului într-o lume rurală este pur aleator -, are o noblețe tragică a trăsăturilor, o tristețe ineluctabilă. Tabloul degajă acest efect de încremenire în acest alb care gipsează personajul și îi conferă ceva statuar, culorile sunt vâscoase, dense. Chipul pare prins în rama acestei marame ca într-o mască. Și Loghi urmărește un spectru larg al stărilor sufletești circumscrise reveriei, de la exuberanța erotică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
predomină rima substantiv - substantiv sau adjectiv, ori adverb. Nu găsim acea bogație a rimelor ca la Mihai Eminescu. În schimb e bogată și evocatoare (strălucitoare picioare, scânteios - maiestos, argintiifăclii, etc.). Poemul degajă un sentiment luminos, chiar dacă peisajul stă sub semnul Încremenirii hibernale și asta pentru că predomină vocalele deschise. Elementele de versificație respectate cu rigoarea clasică oferă poeziei șansa memorizării. Muzicalitatea versurilor nu poate fi ignorată. In pastelurile lui V. Alecsandri găsim o ilustrare imagistică a tututror anotimpurilor, probabil că poetul și-
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
maladivă?). Coșbuc nu detestă iarna, dar pe V. Alecsandri Îl Înfioară. De aceea iarna pleacă În călătorie, În lumea soarelui. Pastelul „Iarna”, apărut În „Convorbiri literare” la 1 aprilie 1868, repetă În mare măsură tabloul hibernal stând sub semnul aceleiași Încremeniri, respingând parcă viața: ” Din văzduh, cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă; Fulgii zbor, plutesc În aer ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheață, pe ai țării umeri dalbi. ”25 Apariția
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]