2,268 matches
-
pe care îl văzuse și Baraba și în care el intrase cu puțin timp înainte. Negustorul intră cu ceata lui înăuntru și nu mică îi fu mirarea când îl văzu pe fugar la ultima masă împreună cu un alt om. Privirea încruntată sub o frunte îngustă, nasul acvilin și linia buzelor oblică precum și partea de jos a feței oarecum pătrată îl trădaseră pe vestitul tâlhar care nici nu bănuia că cel mai bun spion al procuratorului Ponțiu Pilat îl și mirosise deja
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
de ce, că nu am ore grele azi. Cred că am uitat să le scot pe cele de ieri. Ne oprim și el deschide ghiozdanul iar abia atunci vedem că jumătate era plin cu pietre. Eu încep să râd. Gioni se încruntă enervându-se și-mi zice: - Ia uite! Astea mi le-a pus hiena aia de Haralmb! Sigur! Și nu-mi trecea mie prin minte de ce e ghiozdanul așa greu! Îl termin când ajung acasă pe bestia aia, fir-ar al
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
scoțându-te din minți. Te joci cu adevărul deși de-abia se ține ca țâncu-n libertate când mama nu-l susține. Ar vrea să se descurce cu propria putere dar în picior se-ncurcă răpus de nevedere și cade se încruntă aruncă două lacrimi tu îți înfrângi tristețea scăldându-te în patimi. Greu te urnești din ele. Ești slab. Nimicnicia cu forța-i te orbește și îți dezvolți mânia. Trec zile însorite tu n-ai timp să le vezi ești prins
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
ploaia te apleacă scoțându-te din minți.Te joci cu adevărul deși de-abia se țineca țâncu-n libertate când mama nu-l susține.Ar vrea să se descurce cu propria puteredar în picior se-ncurcă răpus de nevedereși cade se încruntă aruncă două lacrimitu îți înfrângi tristețea scăldându-te în patimi.Greu te urnești din ele. Ești slab. Nimicniciacu forța-i te orbește și îți dezvolți mânia.Trec zile însorite tu n-ai timp să le veziești prins în roata vieții
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
acum vara. Atunci ne vedem mâine? Da? - Da, doamnă. Vă aștept, doamna Gloria, cu cea mai mare plăcere, încercă Ștefan să fie cât mai convingător. Auzi click-ul de închiderea telefonului la celălalt capăt al firului. - “Asta îmi mai lipsea”, se încruntă pe moment, când auzi că trebuie să mai găsească o cameră în plus. Bine că nu trebuie să le pun apartamentul de protocol la dispoziție. Dracul știe cine mai apare de pe la minister și nu am unde să-l cazez. S-
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376625_a_377954]
-
în goana de sărbători prin magazine. Un băiat ducea mândru în brațe un urs de pluș de înălțimea lui, două fetițe își plimbau păpușile elegante în cărucioare dantelate și sidefate, alt băiat, cu o pușcă de plastic pe umăr se încruntă la ea, făcând-o să își aplece privirea. Oamenii erau plini de pachete, veseli și gălăgioși. Cristina cântări din ochi sacoșele de la picioarele lor. Prin pânza învechită și decolorată se puteau distinge formele vaselor în care mama aduna mâncarea de la
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
și mai puțin plăcute, imaginându-mi că nu a existat. Din nefericire, nu am reușit. Parcă aveam mâncărici! M-am foit până dimineața și cu greu am dormit vreo două ceasuri. Am mâncat ceva, m-am îmbrăcat și am plecat încruntat la prietena mea. Zâmbitoare, radioasă, mă examina și râdea pe înfundate... - Ce-i cu tine de ești atât de mohorât? a întrebat ea observând că așteaptă în zadar să vorbesc eu. - Mă mai și întrebi?! Ce-ați făcut până la urmă
MUTULICĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376734_a_378063]
-
care-i însoțise și care intrase cu sacoșele pline... - Haideți toți la masă! Uite, Ioana! Tu ai scaunul lângă mine și... - Da, de unde până unde, întâmplarea asta cu...?! a întrerupt-o, supărat și destul de lipsit de maniere, nea Petrică, privind încruntat la Lucica și arătând cu bărbia în direcția Ioanei, soția lui, care părăsise domiciliul conjugal cu aproape un an în urmă. - Nu! Nu este chiar o simplă întâmplare, domnul meu! îl întrerupse Ioana, ridicându-se hotărâtă de pe scaun, țintuindu-l
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
că nu a trecut decât o clipă s-a oprit ploaia “să facem o fotografie pe această stradă” ridic mâinile a rugăciune și sărbătoare ei da, aici va fi turnul nostru cineva înaltă privirea să-l privească de aproape se încrunta își încrețește buzele zâmbește pleacă mai departe lumea e mai mult decat știm noi strig a fericire în căușul palmei strâng o scoică micuța. acesta e locul nostru până când......până când uite așa se leaga toate visele noastre când adormim doi
STRADA... de ANGELA BACIU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372643_a_373972]
-
lina și fireasca îndumnezeire mi se leagă Cu rocade de frunze, jucând o cosmogonie-ntreagă. CLIPA DIN ARHEU Curajul îl trăiesc, de parcă aș muri, Și moartea o domin, de parcă aș trăi, Desferecată, inima -mi se urcă în Cer, Apoteoza melcului încruntă orice fier. Zideam un vânt și risipeam furtuna, Ademenind Erasmul, iubind întruna, Purtată pe aripa grea a păsării lovite, Căderea sorilor o rețineam în minte. Apoi din soare, cu el însuși, cucerind Lungi zile, impunătoare nopți, crescând Și nu mă
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372128_a_373457]
-
focul, așa că hotărî ca treptat să nu-i mai acorde atenție. Peste câteva zile se trezi într-o dimineață cu doamna de la agenție ca să-și încaseze banii. - Ar trebui să nu-ți dau nici un euro! - se revoltă Florica. - Poftim? - se încruntă doamna - Italienii se poartă urât cu mine! Astea nu-s condiții de trai! Mimo a vrut să mă violeze, iar baba e o nebună! - Proastă mai ești! Profită și tu cât poți de el! - Asta s-o faci tu! Eu
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
Clara coborî în parcare, adăpostindu-se sub umbrela uriașă. Se instală la volan cu un suspin de ușurare, recunoscătoare că nu trebuia să înfrunte vremea rea și neplăcerile transportului în comun, în fiecare zi, pentru a ajunge la serviciu. Se încruntă contrariată când motorul nu porni la prima cheie. ,, Ei, să nu-mi spui că te-ai găsit tocmai acum să faci pe nebuna! se burzului ea, dar nici la a doua încercare motorul nu dădu semne de viață. Ah, bateria
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
e, fir-ar să fie? Lucia se aplecă asupra ei, ca și cum ar fi vrut să asculte muțenia acelor buze strânse într-o tăcere eternă. Urmări cu multă atenție mișcările imperceptibile ale globilor oculari ce tindeau să indice ceva anume. Se încruntă de încordare și scormoni febril printre ideile din mintea ei, încercând să identifice acel ceva care tot încerca să se contureze, dar se dezintegra apoi ca într-o explozie de particule de gânduri. Străfulgerată, se îndreptă brusc de mijloc și
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
mărturie versurile ce urmează, versuri izvorâte dintr-o trăire candidă și o dragoste nesfârșită: Să nu te superi, mamă, ce-ades m-ai legănat;/ Cu mângâierea-ți caldă mereu m-ai alinat./ Și-atunci când am greșit tu nu te-ai încruntat,/M-ai sărutat cu drag să nu văd c-ai oftat. Să nu te superi, mamă, că m-ai adus sub soare/ În zorii unei zile de mare sărbătoare / Și m-ai lăsat să-ți fiu acum de ajutor,/ Să
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
dar în timp ce-ai noștri-asupritori exultă. Din zi în zi durerea e mai multă, răbdăm umili și lași orice insultă și resemnați bem fluvii de amar. Din zi în zi durerea e mai multă dar nu-ndrăznim să ne-ncruntăm măcar. -------------------- Anatol COVALI București August 2016 Referință Bibliografică: TRIOLETE / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2059, Anul VI, 20 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
TRIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379279_a_380608]
-
defect incorigibil de altfel, nu prea departe aflându-se și explicația. Sunt și rămân un visător, un suflet rătăcit pe alei întunecate și nesigure, un sentimental nevindecabil, din păcate. Am privit-o lung și apăsat în ochii verzi. M-am încruntat puțin pentru a da chipului meu o expresie facială de om dur. Am întrebat-o: - Și cum se împacă munca pe care o prestați cu un fizic atât de... mirific, spre exemplu ? - Minunat, răspunse cu un zâmbet ușor ironic pe
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
precizeze Mădălina. Nu am fost, de altfel, niciodată. Nici nu știu dacă aș putea să mă acomodez la o viață în doi. Îți poți închipui că am împlinit treizeci și cinci de ani ? A vrut parcă să mai adauge ceva. S-a încruntat nițel și a întors privirile către mare. Un timp păstră acea tăcere apăsătoare care te poate strivi - la figurat firește - psihologic la un moment dat, după care schimbă brusc subiectul discuției. Spuse: - Deseară se ține o discotecă în aer liber
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
convins că vei face față, o linișteam eu. Chiar mai mult de atât, ai să vezi că toți te vor aprecia și vei rămâne mai departe în centrul atenției. Totul este să ai încredere în tine. Nu-i așa ? Se încrunta puțin, după care mă îmbrățișa tandru. Moment în care eu uitam de toate, de problemele de la mină, de Mariana, de viață în general. Mă aruncam orbește, cu capul înainte, în orice joc provocator care pornea de la ea. Îmi și făcea
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
nevoit să plece fruntea la trecerea lui. Numai Primăvara putea să-l privească și să-i zâmbească. De astă dată prințesa se zăpăcise cu totul și nu-și dădu seama că tot mai ținea de mână pe Mărțișor. Soare-Împărat se încruntă când o văzu de mână cu flăcăul, care zâmbea și el. Atitudinea lui Mărțișor l-a înfuriat cumplit și vru să-l trăsnească cu paloșul, dar își dădu seama că nu se cuvine să facă el asta. Slujitorii așteptau porunca
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
era Poșta Română și din fața ei traversară două doamne în vârstă, îmbrăcate pestriț și coafate Permanent. Deși le văzuse, Simonică le ignoră până în momentul în care se apropiară de el. Una din ele se opri și îl scrută cu privirea, încruntându-se spre el, ceea ce lui îi atrase atenția. Cealaltă doamnă nu părea să-l fi observat, pentru că îi povestea prietenei sale despre fata ei care făcuse ceva ce o supărase. După ce trecură vreo doi pași de locul unde stătea el
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
tu, mă mâncau câinii ăștia. - Pen ... pentru puțin, doamnă. Aveți grijă altădată, doamnă. - Doamneee! Da’ ce noroc am avut cu tine, dragul meu, continuă mieros doamna. Atunci Simonică simți că i se urcă sângele la cap. De data asta se încruntă el spre ea și privind-o în ochi, îi spuse cu răceală: - Nu zău, vorbiți serios doamnă? Ieri, când m-ați văzut în fața Liceului de Marină îi spuneați prietenei dumneavoastră că vă port ghinion, fiindcă v-am ieșit în cale
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
subiectul, o domnișoară mai trecută, are la activ zeci de amanți, spre deosebire de tine, care nu ți-ai înșelat soțul decât de patru ori. Două doamne rubiconde vor bârfi totdeauna pe vecina lor mai uscățivă. Și invers, evident. Bârfa invidioasă e încruntată și plină de ranchiună. Dar adevărata bârfă e rareori indignată, de cele mai multe ori se face cu zâmbetul pe buze. Pentru că te simți bine văzând pe cineva de la extrema cealaltă. Exagerarea - este, conform definiției, tot o minciună, dar una cantitativă și
DESPRE MINCIUNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362238_a_363567]
-
strivitoare a actelor lor cât și prin tăria argumentelor adversarilor, confrații noștri liberali-naționali, cum își zic de la războiul franco-german încoace, maimuțărind când pe franceji, când pe nemți, și atribuindu-și numirea unor partizi cu un succes oarecare politic, s-au încruntat și s-au oțerit înlăuntrul sufletului lor, încît caută nod în papură, cum zice românul, și, fiindcă nu pot răspunde la argumente cu argumente, se agață de pretexte pe care singuri le inventează, singuri le combat. Caută adecă pricina cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Străvechi. 80 Și se luptară peste Trupul în care Vala era-nchisă Și-ntunecatul Trup al Albionului fost-a lăsat cu fața la pămînt pe pardoseala de cleștar, Acoperit de bube din cap pînă-n picioare, năprasnicele lovituri ale lui Lúvah. Atunci se-ncruntă Omul cel Căzut, si pe Luváh îl alunga de lîngă el (L-am auzit: nu te-ncrunta, Urizen, ci-ascultă-mi Viziunea) 85 Zicînd, "Mergeți și muriți de Moartea Omului pentru Vala, dulcea rătăcitoare. Volutele Urechilor vi le întoarce-voi spre în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fost-a lăsat cu fața la pămînt pe pardoseala de cleștar, Acoperit de bube din cap pînă-n picioare, năprasnicele lovituri ale lui Lúvah. Atunci se-ncruntă Omul cel Căzut, si pe Luváh îl alunga de lîngă el (L-am auzit: nu te-ncrunta, Urizen, ci-ascultă-mi Viziunea) 85 Zicînd, "Mergeți și muriți de Moartea Omului pentru Vala, dulcea rătăcitoare. Volutele Urechilor vi le întoarce-voi spre în afară, si Nările în jos Vi le-apleca-voi, si Ochii-nlăcrimați, cuprinși în globuri, înfricoșați vi s-or
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]