888 matches
-
ființele dragi (La prima oră a dimineții) care deja aparțin trecutului, conservă trăiri duioase, uneori, prin formulări specifice unei epistole, monolog adresat de dincolo de timp și de spațiu (Nostalgia CFR), durerea mocnind, abstractizându-se (Până la capătul liniei). și cum viața încrustează în faldurile memoriei reflexe și treziri emoționale, revărsări de dor, regret și iubire, schițele Vai, Vărmanul tată! și Roșu-aprins devin poeme de un lirism nefardat, imnuri întru neuitare pentru părinți, pentru cele mai dragi ființe. Ar trebui să ne-ntrebăm
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
îmi erau atrași în zare de frumoasa lamă de aur a Loarei, unde, printre valuri, pînzele desenau figuri fantastice, care fugeau, duse de vînt. Urcând o muchie de deal, am admirat pentru prima oară castelul Azay, diamant tăiat în fațete, încrustat în apele Indrului urcat pe piloți mascați de flori. Apoi am văzut într-o adîncitură silueta romantică a castelului Saché, așezare melancolică, plină de armonie, prea gravă pentru oamenii superficiali, scumpă poeților cu sufletul îndurerat. Așa că mai tîrziu i-am
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
spectacol a cărui regie nu le aparținea, și încearcă să descâlcească ițele. Sentimentul difuz al unei (unor) realități paralele, între care cele vizibile sunt factice și cele reale sunt invizibile, contrastul dintre confuzia realității și ordinea artificială a spectacolului se încrustează durabil în mintea segmentelor active ale societății intelectuali, studenți, medii urbane în genere care aveau încă din perioada anterioară reflexul de a căuta adevărul îndărătul discursului încifrat al puterii politice. Alimentat masiv de o presă necenzurată, produsă și citită de
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
bănuială nedusă până la sută la sută. Înalt și subțire ca un plop canadian, călca puțin săltat și plin de importanță, de parcă își uitase opincile pe undeva, pe la bariera orașului acum vreo două săptămâni. Dacă te uitai la fruntea lui îngustă, încrustată cu vreo cinci riduri absolut paralele și la fața lui puțin scofâlcită din cauza efortului de a exista, nu-i dădeai mai mult de șapte clase, dar, de fapt, terminase de curând facultatea de drept la fără frecvență. Era un șef
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de la albastrul închis până la deschis, aproape alb. Dădu capul pe spate, închise ochii și, când reveni, spuse către negustori hotărât: — Alegeți-mi opt rubine, să fie toate la fel și mici cât... Privi spre bastonaș, arătă o pietricică din cele încrustate pe mâner și adăugă: cât asta. — Un moment, serenissime, se auzi prima oară glasul evreului tânăr, care scotoci printre punguțele din boccea, alese două și, făcânduși loc pe pupitru, le deșertă separat în două grămăjoare de pietricele, unele șlefuite în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sprinten să-l ajute să coboare. De ce v-ați abătut din drum, țipă aproape pițigăiat Mihai Cantacuzino, mânați direct spre casă! Feciorul făcu o temenea, ferindu-se de frică să nu fie lovit de bețișorul de abanos cu măciulie rotundă încrustată cu lucrătură de argint și pietre prețioase al stăpânului său. Spătarului îi fu rușine de enervarea sa și reluă calm. — Mă simt cam obosit, nu cobor. Să mergem acasă. Aș dori să intre cineva la doftor să-i spună să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o să-l vadă, dacă întâlnește pe cineva, o să-l bănuie și o să-l recunoască, deci hai să ne ținem ca și cum nu ne-ar păsa. Culoarele văruite erau pustii, deschidea uși după uși spre odăi care altădată păreau neîncăpătoare pentru jilțurile încrustate cu pietre scumpe, sidef și fildeș, pentru scoarțele oltenești sau orientale topind în țesătura lor cele mai minunate culori, dar acum păreau imense în pustiul ce se căsca în ele. Iatacul doamnei, cu tot ce putuse să aducă zestre o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în plus primat al României și Ungariei! La deschiderea sesiunilor, prelatul vine să cheme binecuvântările cerului asupra lucrărilor deputaților. Această ceremonie e impunătoare; tămâia ce fumegă, lumânările care ard, bogatele odăjdii ale arhiepiscopului, mitra sa papală, cârja sa de aur încrustată cu pietre prețioase, totul comandă reculegerea. Fondul religiei se află mult mai mult în practicile exterioare decât în convingeri. Ceremoniile cultului se adresează mai mult simțurilor decât spiritului; acest cult ne pare mai puțin epurat decât în Occident și mult
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
să-i dăm morții pe conspiratori. -Să-i dăm morții? păcatul ar fi mai mare. Eu am altă menire în acestă lume. Să-i lăsăm să-și puie în aplicare planul. Seth puse să se construiască un impunător sarcofag de lemn încrustat cu aur și argint, după măsura fratelui său, dar trâmbița că este pentru el când va muri. După care îl invită la palatul său pe Osiris, sub pretextul unui ospăț. După câtva timp Seth și curtenii înferbântați de vin glumeau
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
viață anterioară, a trăit și murit la Palermo în sudul Italiei. Când a fost născută? -30 august 1970. -Am ajuns la Palermo-spuse mesagerul, aterizând împreună cu mine în cimitirul orașului, în fața unui mauzoleu impunător. Pe ușa de aramă a acestuia era încrustat cu litere de aur numele: RODOLFO SANTINELLI 1300+1390 DUCE și PREOT Actuala ta fică în ultima viață anterioară a fost ducele Rodolfo Santinelli. S-a născut într-o familie de vechi nobili. A fost o persoană cu simț practic
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
lumina și soarele s-a înălțat semeț. Fața popei Cucoș era apă. A păstrat visul în inima sa. știa ce avea să facă Dumnezeu, cunoștea hotărârea Sa și era gata pentru ea. Cuvântul lui, mereu la inima norodului, a rămas încrustat în sufletele lor. Toate predicile sale erau de acolo, dintre ei, și date înapoi spre a le folosi, iar ei au priceput. Căzuse întunericul peste pleoapele popei Cucoș, iar cuvântul fusese plăcut satului. Ploua. Fața popei Cucoș era apă. - Cer
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
doar tu îmi ești un vajnic erou și trubadur. Te-am așteptat ca Penelopa, nevăzută, de un Ulise ursuz. Cât vrei să mai îndur? Conspirație Eu știu că toamna vrea să mă invite la balul simfoniilor de frunze, Să-i încrustez pe file-ngălbenite un poem scurt și un desen pe pânze! (Mi-a șoptit vântul ștrengar vestea la ureche pe note de Vivaldi. A insistat ș’- un nor să mi-o picure discret, fără de pereche; dar, vai, amândoi aveau niște voci
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și ia-ți și o seringă. Injectează-l cu patimă și aplomb, intră și tu În rândul oamenilor civilizați. Am vrut În Europa, nu trebuie să ne mai comportăm ca sălbaticii. Soarbe câteva guri de vin din cana de lut, Încrustată cu floricele vesele, și-i dă lui Sandu o palmă peste umeri... Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul... Băi, Sandule, zi-i tu că nu e toamna frumoasă atunci când vorbește Gicu despre tradiții cu așa patos... Anu’ trecut mă dusei la
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
din pene de struț, legate de câte o coadă lungă din nuiele tinere împletite în patru. Tefnaht se uită la Auta fără să-și arate mirarea. Lăsă din mâini o tăbliță și un stil de aramă, cu mâner de aur încrustat cu oricalc. - Stăpâne... începu Auta, înclinîndu-și trupul în fața lui. - Știu: iar ai venit să ceri îndurare pentru robi. Nu ți se pare, Auta, că rostul venirii noastre aici nu este de a ierta pe cei de care are nevoie pentru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe preot pe sub sprâncene, spuse fără să clipească: - Îi mulțumesc stăpânului meu pentru bunătatea și înțelepciunea sa. Tefnaht își luă tăblița cu ceară moale întinsă pe ea și începu să scrie, îngîndurat, ca și când întîlnirea cu Auta nu se petrecuse. Oricalcul încrustat în mânerul de aur al stilului revărsa flăcări. Dar ochii preotului Zeului Puterii urmăreau printre gene îndepărtarea ciudat de înțeleptului sclav, care de la jumătatea drumului începu să facă semne unor bărbați negri sprijiniți de gardul țarcului lor. În clipa când
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în spate drept, arătând de sus asemenea unei jumătăți de cerc. Îl țineau temelii mari de granit care, cât ieșeau de aproape cinci colți deasupra pământului, erau învelite în foi mari de aramă bătută, având la depărtări egale semnul soarelui încrustat din argint și oricalc. Zidurile palatului erau de marmură albă. Aici nu mai erau podoabe, luciul marmurei albe se înfățișa curat, și numai streașina se sprijinea pe un șir de statui cât omul de înalte turnate unele în aur, altele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tăblii de aramă și pe dinăuntru cu plăci de cositor. Zidul palatului regesc, despărțind palatul de tot restul orașului, era clădit pe buza colinei rotunde și în foile de aramă care aruncau spre uliți lumina soarelui sau a lunii erau încrustate stele și sori de oricalc cu sclipiri de flăcări vii și semnul Zeului Apelor: o amforă din care curgeau apele în valuri, tăiată cu meșteșug dintr-o piatră sticloasă și albastră ca apele mării liniștite. Iahuben se uita cu încîntare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ar fi crezut-o cu putință. Iahuben stătea ca de obicei pe zid și privea poarta. Doi robi negri, după înfățișarea lor, cât putea să-și dea seama, aduși de undeva de la miazăzi de Ta Kemet, lucrau cu îndemînare să încrusteze în stâlpii porții flori de argint. Erau foarte negri acești oameni, cu capul lunguieț și așezat pieziș, cu buze foarte groase și nasuri turtite. Robii lucrau în tăcere, în timp ce un sulițaș îi păzea. Mâinile lor se mișcau cu mai multă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un fiu și o fiică. Să fi fost chiar fiul lui Tefnaht, sau numai i se părea? Preotul nu-l vedea, căci nu se uita în sus, așa că Iahuben îl putea urmări nestingherit. Preotul se uita la robii negri care încrustau florile de argint. Când scaunul său purtat de robii galbeni fu aproape de poartă, soldatul țăcăni cu lancea în lespedea de sub el. Robii lăsară lucrul și îngenuncheară, lipindu-și frunțile de genunchi. Dar unul din ei, nu se știe din ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că orice vizibil este sculptat în tangibil, că orice ființare tactilă este promisă într-un fel vizibilității și că există o extensie, o întrepătrundere nu numai între ceea ce este palpat și cel care palpează, ci și între tangibilul și vizibilul încrustat în el"123. Înscriindu-ne în același registru al discursului am putea să afirmăm că, în cele din urmă, am încercat o împletire a demersului preponderent calitativ cu cel cantitativ pentru a surprinde reprezentările contemporane ale practicilor divinatorii în sensul
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ale căror capete bifurcate formează un romb, în interiorul căruia a fost realizată o altă mică incizie transversală. Registrul inferior este decorat cu forme ovoidale realizate oarecum neglijent, în interiorul cărora se găsește câte o scurtă linie. Inciziile par să fi fost încrustate cu alb. A doua piesă (Pl. 51/3) păstrează doar torsul statuetei, a cărui arcuire accentuată spre spate pare, totuși, a indica o poziție șezândă. Capul și gâtul lipsesc, brațele fiind realizate sub forma unor amorse. Sânii sunt redați prin
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
în formă de V cu deschiderea foarte largă, cu vârful în jos și laturile ușor arcuite în sus. Nu putem afirma cu precizie, dar această piesă pare să fi fost acoperită cu o culoare roșie, sau inciziile să fi fost încrustate cu roșu. O a treia subgrupă o constituie statuetele în poziție șezândă, modelate din trei bucăți și decorate cu incizii, piesele cu aceste caracteristici fiind în număr de șapte. Dintre acestea, cinci sunt fragmente de picioare, restul de două păstrând
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
propriu-zis istorice despre care s-a păstrat o documentație scrisă: Imperiul Vechi egiptean și primele dinastii mesopotamiene. Mediologul nu are aceleași criterii ca istoricul. Ca valoare ontologică, el nu vede o cezură fundamentală între Luxor, Parthenon și catedrale. Statuile romane încrustate cu aur și pietre prețioase ca aceea a Sfintei Foy străluceau ca și statuile criselefantine (aur și fildeș) ale Greciei antice. Ochiul unui vizitator în vârstă de câteva mii de ani s-ar fi putut perinda, fără prea multă surprindere
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vieții politice dintr-o țară se desfășoară pe micul ecran, "agora electronică" nu mai este cea a Atenei, ci a Cartaginei. Scrisul a fondat în fapt și în drept democrația greacă. El a permis egalitatea tuturor în fața legii sau isonomia. Încrustat pe table, pe o stelă, arătat în plină zi, el poate fi controlat sau interpretat de toți cetățenii. Precum nordul și sudul, ieri, ca și azi, alfabetizarea și democratizarea sunt inseparabile. Se va spune că imaginea-sunet este și mai democratică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ulterioare aduse acestuia de către astronomul Ptolemeu) era alcătuit din planete care se mișcau în globuri cristaline. Dar, deoarece nu exista infinitate, numărul de sfere nu putea fi nelimitat; trebuie să existe o ultimă sferă. Sfera cea mai îndepărtată era albastră, încrustată cu punctulețe strălucitoare de lumină - stelele. Nu exista noțiunea de „dincolo de“ această sferă îndepărtată; universul se sfârșea brusc, în dreptul stratului marginal. Universul era conținut într-o coajă de nucă, instalat confortabil în sfera stelelor fixe; cosmosul avea dimensiunile finite și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]