1,441 matches
-
în afara carosabilului și a alergat spre zona de unde a văzut că Maserati-ul a părăsit șoseaua lovindu-se de parapet plonjând în necunoscut. Se vedea printre copacii rupți corpul contorsionat al autoturismului. Farurile încă îi erau aprinse. Nimeni nu se încumetase să coboare pentru a afla dacă șoferul mai era în viață. Se repezi să ajungă cât mai repede lângă mașină. Nu se gândea că aceasta putea să facă explozie. Se simțea puternic miros de benzină în aer. Doar o scânteie
ROMAN (FRAGMENT) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360071_a_361400]
-
și cele mai sceptice firi. Până și cei mai neastâmpărați copii rămân înmărmuriți, atinși parcă de o nevăzută, blândă mână divină. Care e secretul sentimentului înălțător? Poate el fi fixat în cuvinte? Probabil că e aproape imposibil, dar eu mă încumet măcar să încerc. O particularitate evidentă a bisercilor spaniole este prezența nișelor laterale cu altare împodobite fastuos, în care veghează statuile în mărime naturală ale sfinților locali, ale Fecioarei Maria sau Isus răstignit pe cruce. Renumită peste tot în lume datorită
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
o altă doză de rațiune. Privești altfel viața. - Nu vrei să înotăm? - Unde? În mare sau în vâltorile vieții? - Unde vrei, dar deocamdată s-o facem în mare. Pornim la întrecere? - Până unde? - Până la capătul digului, mai departe nu mă încumet. Nu am mai înotat de mult și nu mai am antrenament, obosesc repede. - Te ajut eu, dacă obosești. - Mulțumesc, ești foarte amabil. O faci gratis? - De ce nu? Dar dacă vrei să mă recompensezi cu ceva, nu refuz... - Și cam la
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359902_a_361231]
-
deschidă gura. Formația cântă un vals. Lucas o invită la dans ca un adevarat gentlemen. Făcu o reverență și spuse zâmbind: „îmi acordați un dans, domnișoară”?! Diana îi dădu mâna și acesta o conduse în mijlocul ringului. Erau primii care se încumetaseră să danseze vals. După care, au mai prins curaj și alții astfel, că, pe ring se aflau câteva perechi care se armonizau în acord cu muzica. După acest vals, Lucas nu i-a mai dat drumul. Au dansat în continuare
UN CONCEDIU RATAT de VASILICA ILIE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359576_a_360905]
-
să zicem că scapi de ăștia, zise altul, și că ajungi în creierul munților cum zise bătrânul, dar poți să treci prin Cetatea Vulturilor? Cum te descurci prin Țara Norilor? E treabă grea, dacă nu imposibilă. Eu unul nu mă încumet. - Și-apoi, mai zise altul, ce-o să-ți spună Moș Vreme? Ce să vă fac, fraților? Asta vă e soarta! Așa s-a tors firul vostru! Orice ați face, oriunde vă ascundeți, tot veți muri de foame și de frig
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
mai întoarce pe altul! - Măi, Norocule, nu știam că ești și mintos și curajos! Dacă zici așa, hai înainte! Și ajunseră la porțile Palatului unde lupul Colț Fioros urla în cele patru zări, mușcând și înfulecând orice vietate ce se încumeta să treacă pe acolo. Iar când nu avea pe cine, se repezea în pădure, reteza câțiva copaci cu colții și-i înfuleca pe nemestecate. Când îi văzu pe cei doi, Colț Fioros rânji: - Ia veniți la neica, puișorilor, să înfig
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
îl compun cu râvna inspirație și dragoste. Poemul a devenit un bun de-al lor, cu care se mândresc. Ei toți, sunt proprietari pe întinderea numită POEZIE. „Rugiștii” - cum de curând am aflat că se numesc cei care s-au încumetat să-și posteze creațiile stau unul lângă celălalt, mână-n mâna, umăr lângă umăr și tâmpla lângă tâmpla, ca într-o uriașă bibliotecă adunând, strâns aliniate și lipite una de alta, cărțile în care se află înțelepciunea lumii. Autorii au
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359174_a_360503]
-
că aceste cuvinte să adune cât mai mulți aspiranți la marea Poezie a Lumii, fără încrâncenări de prisos, fără ierarhizări, fără limite de nici un fel. Un zbor spre înalt într-un Crug nesfârșit în azurul unde, doar păsările stâncilor se încumeta. Un galop al căilor liberi în nesfârșirea câmpiei. Un vis frumos din care, atunci când te trezesti, ai dori să-l mai prelungești ori să-l reiei, pentru că ți-a dăruit o stare de bine aici pe pământ, pentru viața care
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359174_a_360503]
-
îl compun cu râvnă inspirație și dragoste. Poemul a devenit un bun de-al lor, cu care se mândresc. Ei toți, sunt proprietari pe întinderea numită POEZIE. „Rugiștii” - cum de curând am aflat că se numesc cei care s-au încumetat să-și posteze creațiile stau unul lângă celălalt, mână-n mână, umăr lângă umăr și tâmplă lângă tâmplă, ca într-o uriașă bibliotecă adunând, strâns aliniate și lipite una de alta, cărțile în care se află înțelepciunea lumii. Autorii au
CONTINUITATE DE SPIRIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359173_a_360502]
-
ca aceste cuvinte să adune cât mai mulți aspiranți la marea Poezie a Lumii, fără încrâncenări de prisos, fără ierarhizări, fără limite de nici un fel. Un zbor spre înalt într-un Crug nesfârșit în azurul unde, doar păsările stâncilor se încumetă. Un galop al cailor liberi în nesfârșirea câmpiei. Un vis frumos din care, atunci când te trezești, ai dori să-l mai prelungești ori să-l reiei, pentru că ți-a dăruit o stare de bine aici pe pământ, pentru viața care
CONTINUITATE DE SPIRIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 475 din 19 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359173_a_360502]
-
frânturi de crengi, frunze sfoiegite, ambalaje de tot felul și resturi culinare sau de îmbrăcăminte aruncate de către locatari lipsiți de bun simț. Nu departe de acea zonă, Domnul Costache bătea nervos caldarâmul între biserică și ”Carul cu bere”. Nu se încumeta să intre. La biserică nu se mai uita. Doar în fața restaurantului ridica privirea. Părea că așteaptă pe cineva. - Ce onoare, coane Costache! Și ce bucurie să te întâlnesc chiar pe aici! auzi el o voce, dar nu era sigur că
LA SPOVEDIT... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340446_a_341775]
-
schimbat direcția la o sută optzeci de grade cu puțin înainte de pensie, aș vrea să rămân în conul de umbră al realiștilor ușor pesimiști, care speră timid, dar consecvent: această mare masă amorfă de oameni care suntem și nu ne încumetăm să nu mai fim. De dragul stabilității mai mult sau mai puțin închipuite, susținută mai degrabă de o sarabandă de chitanțe și polițe de asigurare, rămânem cu un surplus de potențial care, din umbră, ne obligă: pune-mă-n act, plătește
Joburile mele: Am 23 de ani și m-am lovit toată viața mea de următorul cuvânt () [Corola-blog/BlogPost/338338_a_339667]
-
oscioarelor mâinii”, vor sista sponsorizarea pentru ridicarea sălii de sport, mămicile și tăticii aceștia ar trebui să își înfrâneze, măcar aici, nelimitata încredere în posibilitățile proprii. Pentru că școala nu este a părinților, ci a copiilor. Câți dintre părinți s-ar încumeta să conducă mâna chirurgului în timpul unei operații? Sigur, e teribil de greu să îți schimbi apucăturile și să-ți pui frâu pornirilor de moment, dar din această asceză vor avea de beneficiat mult mai mult cei pe care îi iubești
Apel pentru restaurarea demnității profesorilor () [Corola-blog/BlogPost/338414_a_339743]
-
că una e să-ți scrie pe diploma „siglă firma de training renumită” și una un „consultant independent”...Din nou diploma părea a fi destul de importantă. În anumite orașe ale țării, doctoratul este ultima redută pe care foarte mulți se încumetă să o cucerească și am toată admirația pentru efortul lor, însă și aici știm că uneori efortul nu e veritabil și că sistemul a creat căi nepermise prin care titlul se acordă din alte motive și nu academice. Dar titlul
M-am dus să țin un curs de „public speaking” unui grup de profesori. La ora 12, o parte dintre ei mi-au cerut să le dau diploma () [Corola-blog/BlogPost/338820_a_340149]
-
de înger. Umerii prin crângul serii au un șal de nor albind, Mâinile-s ca două raze peste marea înspumată, Ea străpunge imensitatea, curcubeu viu înflorind, Viața cea nocturnă, mută,în străfunduri lin înoată. Cu lungi haine de lumină se încumetă să umble Prin dumbrăvi întunecate arse-n vară de mult soare, Deșteptate de-a ta rază, adormite-n pale umbre, Frunze-n toamnă, ruginii, unduiesc de-a ta onoare. Una-i Luna, sus prin suflet fericită-n veșnicie, Trai iubit
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
repeta experiență? MB: Nu țin foarte tare la calitatea această de regizor. Dar pentru că am fost profesor, si pentru că era un proiect de televiziune, unde te mai uiți, mai poți repara, am făcut și regia. La teatru nu m-aș încumeta, pe scena dacă greșești, nu mai poți repara. Rep: Ce mai plănuiți acum pe scena? MB: Am avut o premieră la Teatrul Național București cu „Terorism”, în regia lui Felix Alexa, și una la Teatrelli, cu un spectacol foarte bun
Aniversare MARIUS BODOCHI cu Teatru TV _ Femeia perfecta la TVR2 () [Corola-blog/BlogPost/339377_a_340706]
-
cea mult adorata, prin a cărei grație regale Asvapati va putea avea o fiică numită tot Savitri, asemenea zeiței sale tutelare. Ajunsă la vârsta măritișului, fiica de rege este “plină de splendoare” (tejasvini), dar, tocmai de aceea nimeni ne se încumeta s-o ceară de nevastă. Tatăl o trimite în lume să-și gâseascaă singură soțul. Alesul lui Savitri este prințul Satyavant, fiul regelui Dyumatsena; orbind și pierzându-și tronul, acesta viețuiește împreună cu familia sa într-o sihăstrie din pădure. Prințul
Mirela Teodorescu: SAVITRI – Povestire din Mahabharata. Recenzie () [Corola-blog/BlogPost/339526_a_340855]
-
Jean Băileșteanu: Jurnal de caractere și stiluri existențiale de Ștefan Vlăduțescu Remarcabila înzestrare de povestitor a prozatorului Jean Băileșteanu se face vizibilă și în încercările la care este supus oricine se încumetă să-și înscrie mesajul într-un format literar ambiguu precum jurnalul. „Viața ca o ... paradă” (Craiova, Editura Autograf MJM, 2010, vol. II), scriere ce pe drept cuvânt se autodefinește ca „Jurnal de scriitor sub dictatură”, aduce în convergență două convenții
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
-n trup, Veșmintele de-argint le rup. Toamna Fără vrere, fără vină, mă aflai în miez de toamnă. Dulce ești, cumplită doamnă! Bruma grea, diamantină a tăiat cu mii de seceri frunzele de pe cărare, poticnindu-le de zare. Să mă-ncumet în petreceri? Ori să scot, din foi de jale, vremea care-mi fură anii, cum scot peștii atamanii de sub apele domoale?! Alergai pe-un drum de sită după-un dram de primăvară, ce cu viața se măsoară și cu clipa
O privire spre cer… () [Corola-blog/BlogPost/339665_a_340994]
-
bine să nu uite să facă și o vizită la muzeu.” Muzeul de etnografie și folclor a rezistat până în 1990. După revoluție obiectele au fost depuse în Casa de Cultură pentru că se deteriorase clădirea și nimeni nu se va mai încumeta a o restaura. Abia anul trecut, o fiică a Domneștiului, om de afaceri, av. Catia Rădulescu a investit bani și suflet reabilitând clădirea de la Cimitir, dorind să se refacă muzeul ce reprezenta odată fala satului, fiind renumit în toată țara
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
rând, studenții se întorceau la catedră pentru a reașeza lumânărelele în cercul care se refăcea cu precizie matematică. -Aș vrea să stingem cumva aparte focul acesta, care ne-a atras în jurul lui și ne-a ajutat să comunicăm... Cine se încumetă să vină acum și să stingă focul? îi întrebă Corina în finalul lecției. Se ridică un student înalt, cu spatele lat, un băiat zdravăn, Sebastian Cucov, care semăna nefiresc de mult cu Tudor. Tânărul se apropie de catedră, se aplecă
DE LUMINAŢIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342015_a_343344]
-
ale cercetării și istoriei literare contemporane, dar și al memorialisticii locale, cu alonjă directă în spațiul național și internațional, prin bagajul consistent de informații având caracter de referință despre publicațiile culturale postdecembriste, dar și despre Oamenii Dunării care s-au încumetat să se afirme în acest areal, prin creații proprii din cele mai diverse, acoperind toate genurile literare și toate categoriile de beneficiari. Analiză minuțioasă și pertinentă, concretizată și într-un Dicționar al scriitorilor gălățeni , pe același segment geografic. Ceea ce reușește
ED. CONVORBIRI LITERARE, IAŞI, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342001_a_343330]
-
ca noaptea să fie la locul potrivit să-i salveze fiica. Se închină și se rugă la Dumnezeu mulțumindu-i pentru fapta Sa. Doamna Trifan, îi transmise lui Ștefan mulțumirile soțului și în numele fiicei sale, pentru faptul că s-a încumetat s-o salveze riscându-și viața. Îi era recunoscător și bucuros că în această vară sunt colaboratori, poate și în verile viitoare dacă afacerile vor merge bine în continuare. Familia Trifan deținea un mare abator și o fabrică de mezeluri
ROMAN 2 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342153_a_343482]
-
Sticla apei s-a spart dintr-o mișcare bruscă. Valurile concentrice se înmulțeau și anulau unul pe altul, venind din centru altele și altele. O sprânceană spânzurată întrebător. Se întâmpla ceva neobișnuit. O arătare în apă. O femeie s-a încumetat să înoate în șiragul albastru și limpede. Nu a văzut o asemenea expunere de câțiva ani buni. Era dezorientat, nu știa ce se întâmplă. Nici dacă se întâmplă ceva. Nu avea reprezentări pentru asemenea momente. Nu avea nici cunoștințe. În
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
să mergi, nepoților mei le place să petreacă vacanțele în România” - îmi răpunde cu sinceritate prietenul meu. Probabil că dacă ar fi acea Românie de care-și amintea nea Mitică, aceea Românie în care era bine, poate s-ar fi încumetat să locuiască în mijlocul celor cărora le-a învățat limba, obiceiurile, romanțele și doinele, poeziile... Desfătare sufletească: între „Historia” franțuzească și „Luceafărul” lui Eminescu Dacă Dumitru Sinu este un împătimit iubitor al tainelor cărților, nici soția sa nu s-a lăsat
NICOLE SINU – CEA MAI ROMÂNCĂ DINTRE CANADIENCE! (CAPITOLUL XXVII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341767_a_343096]