1,396 matches
-
dintr-o școală aspră și probabil că nu i-am prea observat. Am fost interesat mai degrabă de situația în care misterul e rezolvat prin expunerea și înțelegerea unui singur personaj, aflat mereu la vedere, decât de lenta și adeseori încurcata înlănțuire a împrejurărilor. Dar probabil că acest aspect nu-i interesează pe recenzenții romanelor de debut, deși pe mine m-a interesat foarte mult. Există, totuși, un articol foarte bun în Los Angeles Times de astăzi și nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
insecte ale nopții atrase de lumina strălucitoare a becului. Eddie Mars, patronul cazinoului Cypress, de care se leagă, într-un fel sau altul, majoritatea întâmplărilor descrise, se relevă a fi axa în jurul căreia se învârt multe dintre ițele mult prea încurcate ale familiei Sternwood. Fie direct, fie ca proprietar al casei în care locuiește șantajistul Geiger, Eddie Mars își binemerită numele: numai că, spre deosebire de zeul antic al războiului, noul său avatar luptă și ucide prin interpuși. Canino, veritabil câine de luptă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
față complice al regimului comunist poate părea o figură imaculată, iar o victimă a regimului, În toate sensurile cuvântului, care a făcut pușcărie și care a fost mereu de partea bună a lucrurilor, poate să fie călău, lucrurile sunt chiar Încurcate. Vladimir Tismăneanu: Nu călău, colaborator! Mircea Mihăieș: Vreau să spun, unealtă a călăilor. Din acele dosare rezultă că cel puțin doi oameni au intrat În pușcărie pe baza declarațiilor lui Ștefan Augustin Doinaș: Ion Caraion și Ion Negoițescu. Îngrozitor! Vladimir
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
nu au mai acceptat să rămână în țara lui Ceaușescu. Unii au puterea să facă haz de necazurile prin care au trecut” (Jurnalul Național, 4 septembrie, 2005, p. 12) Cu adresare directă: „În caz că v-ați săturat de zecile de fire încurcate inestetic pe sub birou, există o soluție - undele radio”. De actualizare: în cazul (mai rar) al unui text publicat în serial, este necesar pentru cititor să dispună de actualizarea temei și a mizei propuse în articolele anterioare. Recomandabil articolelor medii și
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Aceeași logică stă la baza tablourilor cu natură moartă. Aglomerarea, prezența și poziția anume a unor obiecte spun multe despre casa și omul care locuiește acolo: situație materială, temperament, tabieturi, pregătire intelectuală etc. În portret, un element fragil (un surâs încurcat) se poate dovedi extrem de puternic și invers, pentru că noi nu judecăm personajul; îl evocăm, încercând să-l înțelegem. Henri Montant (1995, p. 71) plasează portretul în cadrul interviului, deși portretul poate fi la fel de bine reportaj sau anchetă despre o persoană. Motivele
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
reputație, Gala Galaction. Întreprinderea grupului ar fi fost cu adevărat de excepție dacă s-ar fi adoptat și o metodă consecventă, asupra căreia voi insista pe parcursul și mai ales În finalul acestui text. Așa Însă totul s-a Încurcat și Încurcat a rămas până astăzi. Septuaginta și textul masoretic Analiza mea va fi susținută de exemple. Voi Începe cu un excurs istoric, al cărui scop nu este de a furniza cititorului nespecialist o serie de informații brute, ci de a scoate
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
o luptă crâncenă cu Zmeul, a trebuit să plece în pribegie iar în castel au rămas Zmeul și mama lui apărați de balauri. Gigel: - Dar Făt-Frumos n-a avut buzduganul când s-a luptat cu zmeul ? ,,Zâna cea bună’’( ușor încurcată ): - Lupta a fost strânsă pe viață și pe moarte, când unul era în pământ până la genunchi, când celălalt până la brâu. Paul: - Și unde-i buzduganul lui Făt-Frumos? ,,Zâna cea bună’’: - Buzduganul a rămas la castel... Gigel: - L-a luat zmeul
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Oameni ?! Și cum ați ajuns până aici ? ( se aud iar urletele balaurilor). Cum ați trecut de balauri ? Paul: - Păi... dormeau când am intrat noi în castel... Mama Zmeului: - Dormeau ?! Doar fluierul fermecat îi poate adormi. De unde îl aveți ? Paul ( vizibil încurcat ): - De la o zână. Mama Zmeului: - De la o Zână ? Pot să-l văd ? Paul ( se codește apoi îl dă): - Poftiți dar pentru câteva clipe... Mama Zmeului: îl ia , îl privește și începe să cânte la fluier o muzică stranie. Deodată începe
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
la Curtea Soarelui. Se aude sfârșitul cântecului cerut de Gigel pentru Soare. Gigel stă pe genunchii Soarelui și-i mângâie razele. Gigel: Soare, acum vezi cât de mult te iubim pe tine și Pământul? Acum care îți este hotărârea? Soarele: (încurcat) Gigele, n-am știut aceste lucruri (către planete) Voi ați știut? Gigel: Soare, nu te supăra. Graba strică treaba, zice mereu ML. Soarele: Gigele, îmi placi. Gigel: Și tu mie. Deși mă grăbesc că mama nu știe unde am plecat
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
să coboare mai iute. Vameș drept, Costandin nu răbda să rămână cineva în pagubă. Banii de băutură și-i scotea vânzând grăunțe. Când rămânea singur în moară, Costandin începea să fluiere, împărțind vesel prin saci boabele în așa fel încât, încurcat, de ce mai multe ori bunicul renunța să-i mai dezlege șiretlicurile. Știa doar că, dacă fluieră, Costandin fură. Prins asupra faptului, olteanul se descurca isteț : „Păi le vândui că fură rele !”... Atunci bunicul îi trăgea îndesat o naștere și un
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
camera noastră iar noi o să dormim în bucătărie, zise soacra. Camera de la drum nu o folosim peste iarnă, deoarece nu avem lemne suficiente. Hai, instalați-vă, că acu’ vine și Ilie de la SMT. Frosa ținând copilașul mic în brațe privea încurcată odaia modestă. - Tăiai o puicuță și făcui din ea ciorbiță și saramură. E cam mică, dar mie și lui Ilie ne ajungea. Deh, nu știam că o să cădeți și voi pe capul meu, se descărcă ciudoasă femeia, apoi continuă: Dar
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
care să nu înțeleg nimic. Am văzut pe monitoare că ceilalți membri dădeau din cap, încuviințând spusele lui Marius, dar nu ziceau nimic. Cei nou-veniți se uitau speriați la fețele noastre și nu îndrăzneau nimic. Hm... da... să continuăm, zise încurcat Dragoș. Măsurile luate în această seară de către Ministru sunt total necorespunzătoare și în afara limitelor decenței! Dragoș începea să se aprindă. Era clar că nici lui nu-i plăceau schimbările impuse de Ministru. Cui îi plăcea să stea mai bine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
comportarea ta, te facem vinovat de crimă! Moarte criminalului! Sentința fusese preluată de buzele fiecăruia și toți îl numeau ucigaș pe cel care stătea în centrul nostru. Rândurile au început să se strângă și cercul se făcea din ce în ce mai mic. Vizibil încurcat, profesorul a încercat să dibuie niște scuze, dar de acum era prea târziu. A avut inspirația de a-și croi drum spre ușă cu ajutorul imensei sale staturi. Dacă ar fi fost puțin mai slab sau mai scund, nu mai ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai mulți. Îi punem pe cei înarmați cu bastoanele luate de la Gardienii căzuți să intre primii, ca o lovitură surpriză, iar din urma lor vom veni noi, grosul mulțimii, numerele. Nimeni nu se poate împotrivi numerelor. E bine, zise el încurcat, dar pe unde intrăm? Nu ai văzut că ușile nu pot fi clintite, iar geamurile nu prea pot fi sparte? Nici măcar gloanțele nu cred că pot trece de geamuri. Cum vrei să intrăm noi în școală? Prin pereți? Prin pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am ridicat și l-am așteptat și pe el să se ridice înainte de a ne îndrepta spre ușă. Se opri înainte de a pune mâna pe clanță. Apropo, zise el, știi că pielea ta are o tentă albastră, nu? Nu, spusei încurcat. Nu eram conștient de asta... Și eu care credeam că Magrun își bătuse joc de mine... așa se explică de ce s-au uitat, și se uitau, toți ciudat la mine. Trebuie să mă uit într-o oglindă cândva! Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ucid copii nevinovați pentru a chema în ajutor puterile demonice, îl întrerupe Livia cu acreală în glas. Augustus îi mătură argumentul cu o fluturare a mâinii: — Ori de câte ori am avut ocazia am condamnat atare înșe lăciuni vrăjitorești venite de la... Se bâlbâie încurcat: — ...ăla al persanilor, cum naiba îl cheamă? ...Zoroastru. Da, repetă satisfăcut: Zoroastru. În timp ce amenință cu degetul acest dușman nevăzut, își în cetinește mersul în dreptul ei. — Împotriva celor care se dedau la practici ilicite de magie există legi. Se răstește: Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu latul palmei în tăblia patului: — Eu de ce nu mă pot prezenta în fața împăratului ca orice alt cetățean...? Lasă fraza neterminată, străpuns de o iluminare: — Sunt senator, atunci să mă judece egalii mei! Scâncește către Gallus: — Tribunalul senatorial...? Celălalt tace încurcat. Își freacă bărbia ca să câștige timp. Tri bunalul imperial are același profil și merge mână în mână cu cel al consulilor și al Senatului. Conform principiului diarhiei, cu care Augustus își maschează tirania, la nivelul superior justiția este exercitată integral
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru pro-mo-va-rea ca va-le-ri-lor în Se-nat. — Tu te vezi deja în statul-major al principelui, râde Rufus. — S ar putea să ajung, spune celălalt, cu ton de fanfaron. — Da!? Dacă misiunea asta reușește... — Ce misiune? se încruntă Rufus. Tânărul tace încurcat. Dar tot nu se poate abține să nu se dea mare: — La întoarcere, mi s-a promis că am să fiu numit decurion, fără să mai ocup un post inferior... — Oho! face instructorul ochii mari. — Iar dacă am să mă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să răspundă. Ți-au schimbat numele când te-ai înrolat? Pusio mârâie ceva înfundat. — Probabil că li se răsucea limba în gură când încercau să te strige... Jignit, tânărul o ia ostentativ înainte. Ajuns în dreptul unor scări, rămâne pe loc încurcat. Nu știe în ce parte să o apuce. Rufus îl ajunge din urmă, urcă treptele și cotește spre dreapta. Pusio îl urmează, pleoștit. Cum îl cheamă pe taică-tău? Se miră că-l aude oftând. Întoarce capul și-l întreabă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
urmă, urcă treptele și cotește spre dreapta. Pusio îl urmează, pleoștit. Cum îl cheamă pe taică-tău? Se miră că-l aude oftând. Întoarce capul și-l întreabă părintește: — Ce e? Poate s-a supărat. — Glumeam și eu..., se scuză încurcat. Uriașul coboară pudic pleoapele. Peste o durere adâncă? se înmoaie Rufus. M-a adus aici fratele mamei, șoptește călărețul. Vocea îi tremură ușurel: — Așa e obiceiul pe la noi... — Cum adică? se minunează evreul. Legea primită de Moise pe Muntele Sinai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nudita tea războinică. Abia după voce îl recunoaște Pusio pe Publius Vittelius, procuratorul imperial. Luptătorul căzut se răsucește pe spate și, instinctiv, ridică palma stângă, pentru a i se cruța viața. Ar fi trebuit să arunce plasa peste mine, murmură încurcat primul. — N-am crezut că mânuiești un gladius adevărat, spune acuzator cel de la pământ. Fără să se ridice, sărută cu evlavie mâna de bronz ce-i atârnă legată cu un șnur în jurul gâtului. — Panthea mi-a salvat încă o dată viața
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și să iei în primire un post aici, la Roma, sau în armată. Încântat și încurcat în același timp, tânărul i se adresează lui Tiberius Nero: — Pentru asta am și venit la tine... ăăă... Murmură intimidat: — Și-apoi... Se oprește încurcat. — Da? întoarce curios Tiberius capul spre el. — M-am apucat să scriu o istorie a Romei... Plautius Silvanus scoate un hohot de râs. Încă unul pe care-l chinuie talentul. — Și de partea cui ești, Pompeian, Ceasarian... sau a Libera
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cască neîncrezător ochii la el. Își face repede so co teala. Tânărul Agrippa și mama lui, prințesa Berenice, frecventează cea mai aleasă societate din Cetate. De cine să fie vorba? — Trebuia să mă întâlnesc aseară cu el la sinagogă, mormăie încurcat Iulius Herodes. Trage aer în piept: — Și n-a venit... Termină cu un oftat: — De atunci îl caut întruna, dar parcă s-a evaporat... Germanicus își răsfrânge ușor disprețuitor buza de sus. Ah! Un evreu deci. Pe Iovis! Gălăgioasă și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe unul de braț și-i poruncește scurt: Adu-l aici pe ăl’ de colo! Bărbatul se execută imediat. Când Paterculus ajunge lângă el, îl ia iritat la rost: — Ce te-ai împiedicat de țâncii ăia? Velleius se înroșește. Răspunde încurcat: — Nu i-ai recunoscut? Sunt copiii celor mai mari familii din Roma... — Ei și? ridică Tiberius din umeri plictisit. Îl doare-n cot de toți Lentulii, Metelii, Valerii și Fabii de pe lumea asta. Încep amândoi să-și croiască drum prin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vreau să stau lângă el. Când Ben ajunge la noi eu mă dau jos, încercând să fiu drăguță, delicată și feminină. ― ’ Neața, fetelor, spune el, amândouă arătați foarte bine azi. Nu se referă la mine, e doar politicos, așa că rămân încurcată pe trotuar, iar Ben se uită la mine răbdător, așteptând să mă urc în spate. ― Ben, strigă Geraldine de pe locul șoferului. Nu te superi să stai în spate, nu-i așa? ― A, face Ben. După o pauză, în care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]