1,401 matches
-
dincoace, în pădure, și aici la hochstand, adică la observator, era alta. Când să pășească peste rovină, la Parmac, văzuse pe muchea de deal din dreapta semnele mari și îndesate ale labelor ursului. Le urmărise un timp; după ce înțelesese că ocoleau îndărăt, le lăsase, hotărând în sine să le caute a doua zi, căci acuma avea a cerceta locul anumit al pătulului. După ce ieșise iar în potecă și călcase cu luare-aminte neclintită jumătate de ceas, se mai opri un răstimp ca să numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
coada peste bocanci. —Sărut mâna, maică, zice încet și cu bucurie Culi Ursake; de data asta bine mi-ai priit. Trage din geantă curelușa cățelei și i-o anină în zgardă. — Haide acasă, Vidra, îndeamnă el. Vidra trage de curelușă îndărăt - în partea de unde a venit Culi. Lui Culi i se pare că trebuie să se miște tocmai în partea din potrivă; însă Vidra cunoaște mai bine socoteala drumului. I-a luat urma, a ajuns până la el și acuma îl tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii cu apă și-și clăti gura amară. Trase de mânici haina cea groasă, căptușită cu blană de miel, și ieși hotărât, tropăind. Cățelușa de vânătoare îl urma. Din camara de alături, alese sarica ce era de trebuință bătrânei; veni îndărăt și o lepădă lângă vatră. Cățelușa i se încurcă iarăși printre picioare. —Tu vrei să te duci și Vidra se împotrivește, râse într-un dinte nana Floarea. Paznicul nu catadicsi să răspundă la asemenea observație. Încă se amestecau în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au intrat în odaie stăpânii și doctorul, Culi a încercat să se ridice de la marginea patului. Era îmbrăcat în ziua aceea; își legase și cravată. Doctorul Aurel Micu a venit asupra lui și l-a cuprins de mână, dându-l îndărăt. Paznicul rezistă, clipind pripit; apoi se supuse și se așeză. — Ha-ha! a strigat Ieronim Dragu, cine spune că-i bolnav Culi? De ce poate să fie bolnav Culi? Am fost greu bolnav, domnule doctor, a răspuns cu voce ostenită Ursake. Micu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zic să te aduni numaidecât cu ei, dar, dacă nu ne înapoiem, dumnealor or crede că te-ai rătăcit ș-or fi cu grijă. Așa că, din trei, trebuie să alegem una. Dacă scutim înapoierea, ne mai rămân două. Ducându-mă îndărăt, îi vestesc pe dumnealor unde te afli dumneata și dânșii or rămânea la leasa lui Crăciunete. Dacă poftesc, îi aduc și pe dumnealor unde te duci acum dumneata. Am întrebat zâmbind: Unde m-oi fi ducând eu, Ștefan Gâdea? —Dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cred că trebuie să-i vestești. Și să-i las să doarmă la leasa lui Crăciunete? — Fie; lasă-i acolo, ca să nu se mai ostenească. —Altfel nici nu-i chip, a scuturat din cap Gâdea. Am și eu destulă cale îndărăt; și trebuie să mă abat și pe la tovarășii mei. Mâni, când se ridică soarele la două suliți, mă aflu iarăși la dumneata: eu sunt om strict. —Văd, Ștefan Gâdea, am zâmbit eu iar; fă cum binevoiești. Gâdea s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
știu eu; și de spus pot spune, dar mai întâi îmi trebuie ceva. S-a sculat de la foc: — Mă duc s-aduc paharul. S-a dus în colibă și a cotrobăit pe o poliță. —Unde ești? Acilea ești! A bocănit îndărăt, cu cizmele: — Iaca, am adus paharul. Îmi arătă un pahar verde, de o litră. —Ăsta îmi trebuie mie cu vin, și pe urmă spun. —Bine, moș Mitre, paharul se va umple cu vin, precum poftești. Începui a-mi desface panerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Au căzut câțiva în juru-i încolăcindu-se ca viermii. Nu te îndura, stăpâne și tată! a strigat el. Întăi judecă-mă. Sultan Soliman a desfăcut un colț de perdea, aruncând o privire groaznică asupra gâzilor. Mustafa a făcut un pas îndărăt spre ieșire, ca să-și cheme credincioșii. Atunci muții s-au izbit din nou asupra osânditului, l-au doborât și l-au țintuit la pământ, zugrumându-l. În acel minut a intrat de-afară, alergând cu bucurie spre Dumnezeul său, Gingir mezinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
umbra Porții? Mișelnică e făptura omenească și mânia fără frâu îndeamnă în anume ceasuri pe domnii lumii să dea drumul izvoarelor de sânge, ca să nu mai rămâie neam omenesc trăitor sub soare! Icioglanii se retrăseseră. Sultanul se cumpănea înainte și îndărăt în locul său, clătinat de spaima singurătății. Murmura versete sfinte. O Allah! Ila Allah! singur mă aflu în valea mâhnirii... Chiamă pe rob sub lumina ta; contenește-i osânda. A lovit cu inelul gongul din dreapta sa. A poruncit negrului care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și a cădea la o pace durabilă cu castilienii, înainte ca Granada însăși să fie încercuită. Cei care voiau războiul ziceau: dușmanul a hotărât o dată pentru totdeauna să ne nimicească și nu supunându-ne noi îl vom face să dea-ndărăt. Uitați-vă cum au fost aduși la sclavie locuitorii Málagăi după ce s-au predat! Uitați-vă cum înalță Inchiziția ruguri pentru evrei la Sevilla, la Saragosa, la Valencia, la Teruel, la Toledo! Mâine, rugurile se vor înălța chiar aici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui Dumnezeu, aveam să pot intra la colegiu, unde se învață diversele științe. — Îl voi mai învăța și câteva principii de ortografie, de gramatică și de caligrafie, preciză dascălul. Când a fost întrebat ce retribuție dorește, a făcut un pas îndărăt: — Retribuția mi-o aștept doar de la Cel-de-Sus. Adăugă totuși că fiecare părinte de elev dădea ce putea la școală în momentul sărbătorilor, aducând un dar mai serios la sfârșitul ultimului an, cu prilejul Marii Recitări. Făgăduindu-mi să țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Plângea cu sughițuri, dar mintea ei rămânea limpede. Așteaptă să se îndepărteze, apoi du-te să vorbești cu unchiul tău. Are relații la palat. El va putea s-o aducă înapoi. M-a prins de mânecă și m-a tras îndărăt. — Liniștește-te, ai mâinile julite. Brațele mele căzură greoi peste umerii Wardei, pe care am strâns-o cu furie, fără să-mi descleștez pumnii, de parcă aș fi continuat să izbesc în pereți. S-a lăsat moale în brațele mele. Lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o crăpătură a zidului exterior, se afla încă, uscat și înnegrit, firul de iarbă înnodat de Mariam în ziua când fusese luată captivă. L-am apucat între degete și l-am dus pe furiș la buze. Apoi l-am pus îndărăt la locul lui. Mă dusesem iarăși cu gândul la firul acela când Khâli a deschis ochii. L-am întrebat dacă se simte mai bine; a dat din cap că da, dar a adormit din nou. Avea să șadă astfel, atârnând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
i-am expus problema asta tatălui tău, fără a o lua pe ocolite. Mi-a răspuns că se gândea necontenit la acest lucru de la împăcarea noastră. Ceruse chiar părerea unui imam, care i-a explicat că nu putea să ia îndărăt o femeie de care divorțase dacă aceasta nu se remăritase între timp. Am sugerat așadar ca Salma să facă o căsătorie de formă cu unul dintre apropiații noștri, care să se angajeze că nu va consuma căsătoria și că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prieteniei, eram dator să-i vorbesc. — Cum îți poți abandona așa, de bună voie, orașul, familia, breasla, ca să te duci să trăiești ca un proscris, ca un răufăcător, fugind de la un munte la altul de teamă să nu fii adus îndărăt în fiare, și totul pentru o fată căreia nu i-ai adresat cuvântul decât o singură dată în viață? Iscoditorul își puse palma mâinii drepte pe creștetul capului meu, așa cum făcea când eram mai tineri, înainte de a-mi dezvălui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mână, ștergându-și lacrimile cu cealaltă. Rochia căzu. — Uită-te la corpul ăsta! Vezi vreo urmă de lepră? Du-te s-o cercetezi mai de aproape! Harun începu să-l zgâlțâie pe Zeruali, împingându-l spre Mariam, trăgându-l apoi îndărăt, ca să-l împingă apoi iarăși, violent, dându-i drumul. Bătrânul se prăbuși la picioarele surorii mele, care scoase un țipăt. — Ajunge, Harun, te implor! Se uita la zdreanța răufăcătoare de la picioarele ei cu tot atâta milă pe câtă groază. Zeruali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pline de chin din pricina asta. Am început să croiesc planuri de fugă. Însă singura mea încercare s-a isprăvit jalnic. N-am alergat niciodată prea repede, mai ales în rasă de călugăriță. Grădinarul m-a prins și m-a adus îndărăt la mânăstire, răsucindu-mi brațul ca unei hoațe de găini. Am fost azvârlită atunci într-o temniță și biciuită la sânge. Mai păstrase încă ceva urme, care nu-i răpeau totuși nimic din frumusețe, nici din blânda perfecțiune a trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care aveau să se decupeze în lumina de afară. A intrat un bărbat. Când l-am recunoscut pe Guicciardini, am făcut un pas spre el, gata să-i sar de gât, dar m-am oprit scurt. M-am dat chiar îndărăt, împins parcă de o forță nevăzută. Poate că de vină era fața lui ca de gheață, sau poate tăcerea, prelungită câteva secunde, sau rigiditatea neobișnuită a înfățișării sale. În penumbră mi s-a părut că deslușesc pe buzele lui ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din privirea ei cenușie, fără să știe cine era și de ce Îi zîmbea. CÎnd ieșiră În grădină, se lăsă purtat de Jorge pînă la garaje și la terenurile de tenis care se Întindeau mai departe. Abia atunci Își Întoarse privirea Îndărăt și o văzu, la fereastra ei de la etajul al doilea. Abia Îi distingea silueta, Însă știu că Îi zîmbea și că, Într-un fel sau altul, Îl recunoscuse la rîndul ei. Acea Întrezărire efemeră a Penélopei Aldaya În capul scării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
umplu boilerul cu bucăți de cărbune și de lemn și să le stropesc cu un duș sănătos de petrol. Între timp, mi se păru că deslușesc un scîrțîit de lemn vechi și m-am Întors o clipă să mă uit Îndărăt. Mă năpădi viziunea unor spini Însîngerați desprinzîndu-se din bușteni și, Înfruntînd Întunericul, m-am temut că văd ridicîndu-se, la doar cîțiva pași, figura acelui Crist care-mi ieșea În Întîmpinare arborînd un zîmbet lupesc. La atingerea lumînării, boilerul se aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Fumero Îmi Întoarse spatele și se apropie de cei doi agenți care, la semnalul său, Îl sloboziră pe tata. — O să vă aduceți aminte de toate astea, scuipă tata. Ochii lui Fumero se abătură asupra lui. Instinctiv, tata făcu un pas Îndărăt. M-am temut că vizita inspectorului abia Începuse, Însă, dintr-o dată, Fumero scutură din cap, rîzÎnd În sinea lui, și părăsi apartamentul fără alte ceremonii. Lerma Îl urmă. Al treilea polițist, eterna mea santinelă, se opri o clipă În prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să mă uit la semafor. CÎnd am simțit vîntul izbindu-mă În față, m-am Întors spre un perete din metal și lumină care se repezea către mine cu toată viteza. În ultima clipă, un trecător din spatele meu mă trase Îndărăt și mă smulse din calea autobuzului. Am contemplat fuzelajul scînteind la cîțiva centimetri de fața mea, o moarte sigură defilînd la o zecime de secundă. CÎnd mi-am dat seama de cele petrecute, trecătorul care Îmi salvase viața se Îndepărta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care supraveghează librăria nu-și mai ia ochii de la noi. Am aruncat o privire În pungă. Conținea o cărticică legată În piele. Un liturghier. Liturghierul pe care Fermín Îl avea În mînă ultima oară cînd Îl văzusem. Don Federico, Împingîndu-mă Îndărăt În stradă, Îmi pecetlui buzele cu o Încuviințare gravă. Odată ajunși pe trotuar, Își redobîndi Înfățișarea surîzătoare și ridică glasul. — Și adu-ți aminte să nu forțezi butonul cînd Îl Întorci, că iarăși o să sară, ne-am Înțeles? — Nici o grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a oprit brusc. Miquel a auzit ciobul căzînd pe pietriș. Chipul lui Julián s-a desprins din Întuneric. O barbă de două săptămîni Îi acoperea trăsăturile, acum mai ascuțite. — Miquel? Incapabil să sară de partea cealaltă sau măcar să facă drumul Îndărăt spre stradă, Miquel a Întins mîna. Julián s-a ridicat pe lîngă zid și, strîngînd cu putere pumnul prietenului, i-a atins fața cu palma. S-au privit În tăcere Îndelung, intuind fiecare rănile pe care viața i le pricinuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Frumos, pe unde totuși pașii săi călcau arareori. Unul din aceste două adevăruri, ce exprimau În aparență același lucru, fiind totuși atât de diferite În esența lor, Îl transforma pe pictor În piatra kilometrică, tocmai pentru a putea reface drumul Îndărăt ce duce de la universul viu la cel cu desăvârșire mort. Piatra kilometrică, pentru a putea călca mai ușor pe asfalt, primise drept dar de la adevărul ultim, pentru efortul depus fiecare zi, o pereche de adidași Nike uzați de-atâta umblat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]