36,508 matches
-
prea bine>. Să știi că am noroc, mi-am zis eu. Dacă cucoana nu se simte bine, are nevoie de Catrina și nu mai merg la piață să car papornițe pline... Dar asta a fost bucurie în mână străină, pentru că îndată am auzit glasul cucoanei: <Catrino! Vino încoace! Ce învârți acolo?> Catrina n-o mai așteptat o clipă. O luat-o la fugă, fiindcă cucoana era aprigă. Eu am rămas în așteptare, să aflu ce i se mai năzare și ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ei.” „Tu ce ai făcut după plecarea Catrinei? - o întrebat Ion Prispă crâșmarul.” „Ce să fac? M-am așezat pe un scaun și așteptam să se trezească cucoana. După un timp, aud mișcare în dormitor, semn că s-o sculat... Îndată în ușă, o apărut cucoana, îmbrăcată cam subțirel... Am sărit în picioare ca ars. <Vasilică!> <Poruncă!> <Fă un ceai și adu-mi-l aici! Da’ fuguța!> <Am înțeles!> Am făcut ceaiul cât de repede am putut și apoi - după regulele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și apoi - după regulele învățate - am așezat toate cele trebuitoare pe un talger și am pornit spre dormitor. M-am oprit însă la ușă, întrebându-mă: <Să bat în ușă sau să aștept, că doar cucoana mi-o auzit pașii.> Îndată s-o auzit glasul cucoanei din ceea parte a ușii: <Hai, intră, Vasilică! Ce aștepți?> Când am auzit acestea, unde au început să-mi tremure genunchii: <Cum să intru eu așa peste cucoană?> În timp ce eu tremuram ca varga, glasul ei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ceva, că Toader a scos țâpișca pe care tocmai i-a dat-o goarza. „Uite aici! M-ai scos dator în locul bunicului Vasile? Și încă ce datorie! Cum ți-a venit o idee ca asta, băiete?” „Stai că îți arăt îndată cum stau lucrurile”. Și nu i-a trebuit decât o clipită până să scoată catastiful... Îl ținea la îndemână pehlivanul, fiindcă știa că Toader va veni să-i ceară socoteală. „Uite aici! Vezi? Aista-i scrisul bunicului Ion... Ce scrie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
treabă, apoi cărăușii i-or veni de hac. Iar tu să nu crezi că dacă ai fost ajutorul meu o viață îi meritul tău. Nuuu! Nici pomeneală. Asta s-a întâmplat pentru că am vrut eu. Dacă mă supăram pe tine, îndată te vedeai în coada șirului de care. Dar ai avut noroc, Pâcule. Păi norocul îi cum și-l face omul. Și eu mi l-am făcut cu rost... Mai degrabă norocul tău ți l-o purtat gura... Gura ceea, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cuvânt? Mai bine nici că se poate. Ca la carte... Abia ce au sfârșit vorba, că au intrat și cărăușii. Ce ne dai de mâncare în seara asta? - a întrebat Hliboceanu. Îi taină mare. Duceți-vă la locurile voastre și îndată vine Măriuța... Până să se așeze fiecare pe scăunel, rachiul era pus dinaintea lor. Spre deosebire însă de celelalte seri, când țoiul cu rachiu al lui Pâcu nu avea de așteptat nici o clipită până să fie întrebat de sănătate, de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mama, care începuse să arunce - fără prea mare spor - omătul, pentru a face cât de cât o cărare spre portiță... Când a terminat, a intrat în casă fără să bage de seamă că eu ședeam îngropat în troianul de pe prispă...Îndată a ieșit afară, frăsuindu-se: Unde o fi copchilu’ ista? O ieșit în potopul de afară!... Mare neastâmpărat!... Știindu-i felul, am intrat în joc și ascultam în tăcere: Da’ cine o mai auzit de babă frumoasă și copchil cuminte
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dacă întârziem o să-l doară mai tare” - m-a trezit mama din groaza care mă cuprinsese. Când i-a pus căpăstrul cu zăbală, spre mirarea mea calul a stat cuminte. „Acum ține-l bine, până aduc eu ce îmi trebuie”. Îndată s-a întors din casă cu niște bucăți de pânză albă, cu un coltuc, cu un brâu și...cu un ac mare cu ață lungă pusă în el...În acea clipă, atâtea gânduri strașnice îmi treceau prin cap încât la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Vorba ceea „Ce-i în mână nu-i minciună”. Așa că - până-i liniște - la drum, feții mei! - a grăit Hliboceanu, fără a sta mult pe gânduri. Săniile lunecau ușor și nu după multă vreme se aflau deja în valea Coșcovei. „Îndată suntem la Crâșma din drum” - gândea Hliboceanu, în timp ce și-a întors privirea spre coada șirului de sănii... Întotdeauna îi plăcea să privească convoiul. Nimic nu i se părea mai frumos și mai viu decât curgerea carelor sub clar de lună
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
privit în jur. În clipa aceea, a văzut cum totul se mișca... Omătul moale, răscolit din locurile mai înalte se aduna în gârliciul drumului... Ninsoarea se prefăcea în fuioare răsucite în neștire, care păreau că se fugăresc unul pe altul. Îndată mersul săniilor a devenit mai anevoios. Unde nu te așteptai te întâmpina câte un mal de zăpadă... Cu mare trudă au zărit cumpăna fântânii de la Crâșma din drum. Ia te uită! Am ajuns și la jumătatea drumului, oameni buni! - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îi ca în Iad”. „Păi n-am venit singur, jupâne” - zic. „Sunt cu toată liota cărăușilor. Îs afară la poartă, cu săniile încărcate, și așteaptă dezlegare de la dumneata ca să descarce”. Ovreiul o rămas să pună cojocul pe el și vine îndată. Bine, Pavele! - l-a lăudat Hliboceanu zâmbind. După un timp, a ieșit și Aizic, zgribulit ca un pui de bogdaproste, dar cu chef de vorbă. Să vezi și să nu crezi. Tocmai mă gândeam să încui porțile și să mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
făgăduială. N-o luăm nici într-un fel, pentru că vorba ceea: „Deșteptul făgăduiește și prostul trage nădejde”. Să ne rugăm ca să încheiem anul bine și om mai vedea noi... Până atunci însă să vedem ce avem de luat săptămâna asta. Îndată aflăm. Numai să adăugăm și transportul de astăzi... Așa... Și Aizic, cu plaivasul în mână și abacul în față, a început să facă socotelile. Hliboceanu privea cum zboară bilele abacului dintr-o parte în alta, ca rândunelele pe sârma telegrafului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
loc, să-l aștepte pe Hliboceanu, ca să se dumirească. Dintre trâmbele de omăt răscolit au apărut ca prin vis întâi boii și apoi sania, dar fără Hliboceanu... „S-o fi oprit și el... ca omul, pentru vreo nevoie... Vine el îndată” - a gândit Iordache și a pornit să-și ajungă sania. Din când în când, privea în urmă însă, să vadă dacă nu cumva a apărut Hliboceanu... A făcut-o o dată... a făcut-o de două ori... de zece ori... însă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a început să-l frece cu omăt pe obraz... Un tremur al mâinilor rănitului l-a făcut să tresară: „Așa, băiete! Trezește-te. Hai, că altfel îngheți aici, omule! Deschide ochii, că acușica plecăm acasă! Nu mai dormi, băiete, că îndată se întorc flăcăii cu sania și îi mai mare rușinea să te găsească încă dormind” - a început să vorbească Cotman în neștire. Din când în când, își arunca privirea în direcția de unde ar fi trebuit să apară cei plecați după
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aduni, Măriuță? Vreau să le scutur de omăt și să le spăl pe cele pătate de sânge. Lasă asta și pune pe foc un ceaun cu apă, ca să-i spălăm rana. Pregătește și niște pânză curată, ca să-i legăm capul. Îndată, Ioane - a răspuns Măriuța, ieșind cu hainele lui Hliboceanu în brațe. Cotman l-a dezbracat până la jumătate, frecându-i mâinile și pieptul, cu gândul că își va reveni repede. În acest timp a intrat Măriuța, purtând ceaunul plin cu apă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
după cuviință. Când treaba a fost gata, au intrat în crâșmă. Până și-au scos cojoacele, Costache le-a așezat dinainte câte o ulcică din care adia miroaznă de rachiu fiert. Gustați acum cât îi fierbinte, ca să vă încălziți oleacă. Îndată sosește și mâncărica și... Vinul fiert, Costache - l-a completat Alecu Slobodă. Au început să mănânce, dar fără prea mult chef. Toți erau marcați de oboseală, de frig și de nenorocirea care a căzut asupra lui Hliboceanu. Când au terminat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mâinile și, împreunându-le, i le-a sărutat. Hliboceanu nici nu a clipit...Ea a rămas multă vreme în această stare. Pe neașteptate, s-a auzit glasul rănitului: Apăăă!... Măriuța a sărit ca și cum atunci s-ar fi trezit din somn. Îndată. Ți-am adus ceai. Uite aici... Cu gesturile unei mame grijulii față de odrasla sa, Măriuța a început să-i dea ceai cu lingurița... țuguindu-și buzele și rostind un „așaaa” după fiecare înghițitură. După ce au terminat de mâncat, cărăușii își
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
eu am să mă duc la treburile mele. Du-te, Măriuță, da’ nu uita ce te-am rugat. Nu uit. Multe am uitat eu și multe oi uita, dar ce m-ai rugat n-am să uit. Atunci aștept, Măriuță! Îndată crâșmărița s-a întors cu plapuma și perna promise. După plecarea ei, Cotman a cercetat bandajul de la capul rănitului. Frecându-i mâinile, vorbea mereu: „Mâine în zori vreau să te aud cum îmi spui bună dimineața, frate - așa ca altădată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Cotman a terminat de îmbrăcat, s-a întors către el. Mă duc să vorbesc cu Costache și cu Măriuța ca să aibă grijă de tine până luni, când venim cu un nou transport. Îi bine, Vasilică băiete? Răspunsul nu a venit îndată. După o scurtă veme însă s-a auzit un „Bineee” resemnat. Tristeța din privirea bolnavului oglindea părerea de rău pentru faptul că rămânea atâta vreme fără tovărășia cărăușilor. În cele din urmă, a închis ochii, semn că nu are încotro
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Pavel Puicuță, cel cu mâncărici la limbă. În capul lui Cotman a încolțit întâi gândul ca lui moș Dumitru să-i spună povestea lui Hliboceanu puțin mai îndulcită, pentru a nu-l alarma. Știa doar cât ținea bătrânul la el... Îndată însă un alt gând a învins: „Pe moș Dumitru nu pot să-l mint. El trebuie să știe adevărul, pentru că tot el este șeful, chiar dacă nu mai merge la drum cu noi ca altădată. Și apoi pe Hliboceanu îl iubește
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe Măgură, a cotit-o pe hudița unde ședea Hliboceanu. Inima a început să-i bată mai tare la gândul că se apropie întâlnirea cu Dochița. S-a oprit să-și tragă sufletul și a bătut cu baltagul în poartă. Îndată a ieșit Dochița, privind nedumerită la Cotman. Ce-i, Ioane? De ce n-o venit și Vasile? Asta era întrebarea de care se temea Cotman. Dacă ai să mă lași să intru, am să-ți spun - a lungit el vorba. Intră
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de rău? Numai unii care știau că are gologanii cărăușilor la el... Cred că îl urmăreau ei de multă vreme și pe vifornița ceea i-o venit de hac! Dacă era altul mai slab în locul lui, cred că era mort!” Îndată a intrat Măriuța, cu o strachină plină cu ciorbă călduță de pui. Bună dimineața, flăcăule! Ori mi se pare ori ai făcut ochi de-a binelea. Uite că ți-am adus de mâncare, cum se cade unui gospodar ca tine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în sus. Și ce înseamnă astea, Pavele? Asta înseamnă că vom avea oleacă de vreme bună... Și eu care te credeam că te-o apucat... Vezi tu, Mitruță? Așa-i lumea. Cum vede că unul ia în glumă unele lucruri, îndată îl cred prostănac, dacă nu chiar nebun. N-o lua și tu chiar așa, omule. Lungeam și eu vorba, ca să treacă vremea. Mai aveam însă un gând... Dacă nu-l spui, atunci nu-i un gând curat. Ba îi curat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că noi le urmăm fără abatere... Mitruță a ridicat cocoșul puștii, ca la vânătoare, gata să tragă în orice clipă... Din spate se auzea icnet de om care aleargă din greu... Mitruță și Cotman s-au făcut una cu nămeții. Îndată au trecut pe lângă ei doi bărbați cu baltagele în mâini... Cotman și Mitruță s-au ridicat ca la comandă și au strigat din răsputeri, odată cu detunătura puștii: Stați așa!!! Nu mișcați, că sunteți morți! Lotrii s-au poticnit din alergare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Întâi, dispariția băiatului care spăla parbrize, apoi blocarea tuturor mașinilor, și acum funcționarea unor aparate fără să fie conectate la curent. Dacă există o explicație pentru toate astea, ei bine, nu sunt sigur c-aș vrea s-o aflu. De Îndată ce-am rostit aceste cuvinte, am și regretat. Figura Giocondei s-a strâns, ca și cum toate trăsăturile ar fi Încercat să i se retragă sub carapacea oaselor faciale. Gura i s-a Închis ca o scoică peste orice cuvânt optimist s-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]