643 matches
-
eroină credulă, rudimentară, naivă și modestă în încercarea ei de a-și păstra imaginea unei respectabilități în societate, ține la cinstea de soție, dar își aduce și amantul în intimitate. La fel de modestă este și Simona (IV, 7), cea care se îndeletnicește cu torsul 207, căreia iubitul îi moare subit în grădină, iar tânăra, pentru a se dezvinovăți, repetă gestul lui de a mesteca o frunză de salvie și trece astfel în lumea umbrelor. Impresionează prin candoare, nevinovăție, fragilitate. Emilia are o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cel pentru care jertfise totul, iar lamentațiile finale devin de prisos. Lucreția reliefează, mai mult decât oricare altă femeie virtuoasă portretizată în această culegere de legende, imaginea fidelității conjugale, este o nouă Penelopă care își așteaptă soțul plecat la luptă, îndeletnicindu-se cu lucrul mâinilor, având o perfecțiune fizică de invidiat, de aceea va trezi și interesul altui bărbat, ce o siluiește, pentru că știe că altfel nu poate accede la inima femeii: „S-a fost pătruns de frumusețea-i rară,/ Bălaiul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
artistic și de un alt mare bard italian, Petrarca 783. Este o donna angelicata ce se distinge prin frumusețe, răbdare, virtute, credință, supunere și dragoste. Acțiunea povestirii, plasată în Italia, ne istorisește despre un crai pe nume Valter ce se îndeletnicea cu vânătoarea, respingând viața de familie, spre disperarea supușilor săi, care l-ar fi dorit căsătorit, cu urmași ce să-i succeadă la conducerea acelui domeniu. Văzând nemulțumirea și dorința arzătoare a mulțimii de a se căsători, Valter acceptă, cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
începea să vorbească putea subjuga; nu cred însă că era conștient de acest dar.“64 Wittgenstein nu a acceptat nici un moment să lucreze ca un profesor obișnuit de filozofie. Convingerea lui constantă a fost că nu ești îndreptățit să te îndeletnicești cu filozofia și să o prezinți unor minți tinere dacă nu ești în stare să produci gânduri proprii, idei noi, proaspete. Interesul lui s-a îndreptat în mod constant spre interogații fundamentale, și nu spre elaborarea pas cu pas a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
asupra Tractatus-ului prietenilor lui Paul Engelmann sau Frank Ramsey. Îndeosebi după experiențele pe care le-a făcut cu Frege și Russell, Wittgenstein a ajuns la concluzia că o bună înțelegere a Tractatus-ului nu este de așteptat din partea celor care se îndeletnicesc în mod profesional cu filozofia.82 El credea că singurii care s-ar putea apropia cu înțelegere de scriere sunt oameni din cercul culturii sale vieneze. Este semnificativ că a discutat cel mai mult despre Tractatus cu unul dintre aceștia
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ce năștea legende, nu erau pur și simplu idei noi, ci mișcări ale gândirii care se detașau atât prin natura, cât și prin finalitatea lor de tot ceea ce ascultătorii și cititorii săi ar fi putut aștepta de la cineva care se îndeletnicește cu filozofia. De obicei, o minte este recunoscută drept originală datorită contrastului dintre orientarea ei și tendințele dominante în gândirea epocii. Wittgenstein s-a îndepărtat însă tot mai clar de un mod de a gândi care apropie tradiții filozofice dintre
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mulți filozofi cu o reputație bine consolidată arată că o asemenea raportare nu ar trebui să fie atribuită doar handicapurilor celor care nu au beneficiat de o bună formare. Este vorba mai degrabă de așteptări tipice ale celor care se îndeletnicesc în mod profesional cu filozofia. Nu trebuie, așadar, să ne mirăm că mulți filozofi s-au străduit să stabilească ce anume teorii a formulat Wittgenstein. Într-o literatură destinată celor care se instruiesc în domeniu, în introduceri, manuale și dicționare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
iluziilor. O lume despre care Russell spunea că este încântătoare pentru cei ce iubesc perfecțiunea mai mult decât viața. Prin însăși natura obiectului său de studiu, cercetătorul este pus aici la adăpost de amăgirea soluțiilor aparente. În contrast cu gânditorul care se îndeletnicește cu speculații asupra cauzelor ultime ale existenței, el se confruntă cu dificultatea problemelor autentice și va cunoaște cât de mare este prețul care trebuie plătit pentru a realiza cel mai mic progres. Tocmai deoarece a putut sta zile la rând
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cu înzestrări superioare sunt datori să-și aducă contribuția la o abordare mai rațională a afacerilor omenești. Deși a decis deja în tinerețe să se consacre filozofiei, Russell aprecia că ar fi fost poate mai bine dacă s-ar fi îndeletnicit cu economia sau cu politica deoarece în acest fel ar fi putut aduce o contribuție mai mare la cauza binelui public. Oscilațiile care marchează viața lui între ceea ce îl atrăgea mai mult ca persoană privată și ceea ce credea că este
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sociale În vigoare. * „Ce monstruozitate, Doamne, să mai faci, după suferințele vieții: un iad și dincolo de marginile ei.” (N Iorga) Aceeași impresie de ilogism o are și G. Byron: „SÎntem destul de nefericiți În viața asta și fără să ne mai Îndeletnicim cu absurditățile de a mai cugeta la alta”. Însă, pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că În lumea sentimentelor umane Întîlnim nu numai mari suferințe, ci și o puternică Înclinație spre infatuare, spre supraestimarea eului individual, spre un exces
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Forstein în cauciuc și metal. Se înțelege că și C.S. Lețcae era nu numai tipograf ci și săpător de litere. Dintr-o scrisoare a lui Lețcae este redat citatul: „Pentru progresul economic al acestei tipografii am fost nevoit a mă îndeletnici cu săparea literelor necesare pentru afișe, în timpul când nu aveam de lucru. Astfel am sculptat peste opt caractere de litere, în peste 400 bucăți în lemn de paltin și teiu. Însă nu am concursul românilor," se plângea el. A ieșit
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
începea să vorbească putea subjuga; nu cred însă că era conștient de acest dar.“64 Wittgenstein nu a acceptat nici un moment să lucreze ca un profesor obișnuit de filozofie. Convingerea lui constantă a fost că nu ești îndreptățit să te îndeletnicești cu filozofia și să o prezinți unor minți tinere dacă nu ești în stare să produci gânduri proprii, idei noi, proaspete. Interesul lui s-a îndreptat în mod constant spre interogații fundamentale, și nu spre elaborarea pas cu pas a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
asupra Tractatus-ului prietenilor lui Paul Engelmann sau Frank Ramsey. Îndeosebi după experiențele pe care le-a făcut cu Frege și Russell, Wittgenstein a ajuns la concluzia că o bună înțelegere a Tractatus-ului nu este de așteptat din partea celor care se îndeletnicesc în mod profesional cu filozofia.82 El credea că singurii care s-ar putea apropia cu înțelegere de scriere sunt oameni din cercul culturii sale vieneze. Este semnificativ că a discutat cel mai mult despre Tractatus cu unul dintre aceștia
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ce năștea legende, nu erau pur și simplu idei noi, ci mișcări ale gândirii care se detașau atât prin natura, cât și prin finalitatea lor de tot ceea ce ascultătorii și cititorii săi ar fi putut aștepta de la cineva care se îndeletnicește cu filozofia. De obicei, o minte este recunoscută drept originală datorită contrastului dintre orientarea ei și tendințele dominante în gândirea epocii. Wittgenstein s-a îndepărtat însă tot mai clar de un mod de a gândi care apropie tradiții filozofice dintre
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
arată că o asemenea raportare nu ar trebui să fie atribuită doar handicapurilor celor care nu au beneficiat de o bună formare. Este vorba ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ 295 mai degrabă de așteptări tipice ale celor care se îndeletnicesc în mod profesional cu filozofia. Nu trebuie, așadar, să ne mirăm că mulți filozofi s-au străduit să stabilească ce anume teorii a formulat Wittgenstein. Într-o literatură destinată celor care se instruiesc în domeniu, în introduceri, manuale și dicționare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
P. Feyerabend, Killing Time, The University of Chicago Press, Chicago and London, 1995, p. 141. 68 În ultimii ani ai vieții, Wittgenstein îi spunea unui interlocutor că aceia dintre studenții lui asupra cărora a avut „o influență bună“ nu se îndeletnicesc profesional cu filozofia. Unul este medic, alții matematicieni. Rostul îndeletnicirii cu filozofia este de a ne clarifica gândirea pregătindu-ne astfel pentru alte activități. (Vezi O. K. Bouwsma, „Wittgenstein: Conversations 1949-1951“, în Portraits of Wittgenstein, vol. IV, p. 105.) ÎNȚELEGEREA
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
iluziilor. O lume despre care Russell spunea că este încântătoare pentru cei ce iubesc perfecțiunea mai mult decât viața. Prin însăși natura obiectului său de studiu, cercetătorul este pus aici la adăpost de amăgirea soluțiilor aparente. În contrast cu gânditorul care se îndeletnicește cu speculații asupra cauzelor ultime ale existenței, el se confruntă cu dificultatea problemelor autentice și va cunoaște cât de mare este prețul care trebuie plătit pentru a realiza cel mai mic progres. Tocmai deoarece a putut sta zile la rând
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cu înzestrări superioare sunt datori să-și aducă contribuția la o abordare mai rațională a afacerilor omenești. Deși a decis deja în tinerețe să se consacre filozofiei, Russell aprecia că ar fi fost poate mai bine dacă s-ar fi îndeletnicit cu economia sau cu politica deoarece în acest fel ar fi putut aduce o contribuție mai mare la cauza binelui public. Oscilațiile care marchează viața lui între ceea ce îl atrăgea mai mult ca persoană privată și ceea ce credea că este
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a propovăduit democrația drept guvernare în acord cu rațiunea, „într-un mod democratic“. „În timp ce doctrina lui nu conținea nimic nou, Paine a fost un inovator prin scrisul său simplu, direct, neerudit, în așa fel încât orice om inteligent care se îndeletnicește cu munca manuală putea să-și facă o părere. Asta l-a făcut periculos [Ă].“. (Citat după B. Russell, Why I am not Christian and other Essays on Religion and Related Subjects, Unwin Books, London, 1971, p. 94.) 29 Citat
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în 1875, iar în perioada interbelică existau cinci fabrici de ulei și postav, nouă varnițe și șase măcelării. Fabricarea uleiului se dezvoltă încă din secolul XVI-XVII (Bucur, 2006: 56). Comerțul era de asemenea dezvoltat, iar o parte din săteni se îndeletniceau cu diverse meșteșuguri (brutari, cojocari, confecționeri de căciuli). În anii comunismului, toate aceste ocupații tradiționale, cu o dezvoltare deosebită nu doar în Mărginime, ci în întreaga Țară a Oltului, au dispărut treptat, cauzele fiind multiple: interzicerea practicării lor de către autorități
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
observația realistă, obiectivă, substituie mistificația melodramatică, asumată de Lovinescu în toate romanele sale. Inclusiv în cele din ciclul eminescian, cărora le-am consacrat ultimul capitol din studiul de față. Capitolul 2 Romanul eminescian. Un proiect abandonat Lovinescu nu s-a îndeletnicit cu interpretarea minuțioasă a operei eminesciene, deși a recunoscut, ori de câte ori a avut prilejul, supremația genialului autor al Luceafărului în literatura noastră ("spiritul cel mai universal", "poetul nostru cel mai rezistent" etc.71). Fără a scrie așadar un studiu de sine
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
realizare a modelului european. Încă din 1795, Înștiințarea unei proiectate Societăți filosofești a neamului rumânesc în mare prințipatul Ardealului atrage atenția că ne aflăm în: Epoca vremii cei de acum, când ne deșteaptă înțeleptul Apollo și pre noi, să ne îndeletnicim a sprijini din sânul Sciințelor, darurile visteriilor sale. prin urmare, când iluminiștii români încep să spună că Europa cere, spiritul lor este orientat și stimulat tocmai de acest ideal de deșteptare, progres și luminare. Metodă în același timp foarte eficace
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
confuzie, pentru a-i deruta pe ucenicii scrisului, pentru a Îngreuna munca celor de la conducere. Dușmanii de clasă caută să Înăbușe și să Întârzie creșterea și dezvoltarea literaturii noastre. (Ă). Printre cei care discută creațiile Începătorilor În cenacluri, unii se Îndeletnicesc cu «vânătoarea de greșeli». În loc de a privi poezia, sceneta sau nuvela citită În ansamblul ei, de a discuta modul În care autorul a reușit sau nu să trateze tema propusă și numai după aceea să treacă la analiza fiecărui element
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ei, au contribuit cu mult la orientarea sănătoasă a poeților noștri. (Ă). Din nefericire, străduința de a deveni, prin creațiile lor, «glasul epocii» - cum spunea Gorchi - nu-i caracterizează Încă pe toți poeții noștri. Mai sunt Încă poeți care se Îndeletnicesc cu „scormonirea sterpă a propriului eu”. O asemenea perseverență În scormonirea și etalarea măruntelor și nesemnificativelor impresii personale, demnă de o cauză mai bună, este vizibilă mai ales În poezia din ultimele numere ale revistei Almanahul literar. Formele de manifestare
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
un preț atît de scump, fu adusă lîngă bordul corabiei Pequod, unde avură loc toate operațiunile de tranșare și de ridicare descrise mai înainte, inclusiv golirea polobocului de Heidelberg. în vreme ce unii erau ocupați cu această din urmă operațiune, alții se îndeletniceau cu transportul butoaielor, de îndată ce ele erau umplute cu spermanțetul care trebuia să fie manipulat cu grijă, înainte de a fi fiert în cazane. Dar despre asta vom vorbi în curînd. Acesta se răcise și se cristalizase în așa măsură încît, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]