1,581 matches
-
toate, perfecte și umede, pline de dulceață. El luă cuțitul și Începu să descojească una. Când termină, cu zeama curgându-i pe ambele mâini, o tăie În jumătate și-i dădu ei bucata mai mare. Mare parte din cealaltă o Îndesă În gură și-și șterse zeama ce-i curgea pe bărbie. Termină smochina, mai mâncă două, se șterse din nou la gură, se curăță pe mâini cu șervețelul și spuse: — Dacă-mi dai și un pahar mic de vin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se aranjă, Brunetti Îngenunche să-și adune hârtiile ce i se Împrăștiaseră din servietă, iar Patta se duse să se așeze În spatele mesei de lucru. Anitei Îi luă să-și Încheie bluza atât cât Îi luă lui Brunetti să-și Îndese hârtiile Înapoi În servietă. Când totul era din nou la locul cuvenit, Patta zise, folosind formula de politețe: — Vă mulțumesc, signorina. Am să vă trimit hârtiile astea de-ndată ce le semnez. Femeia clătină din cap și porni spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să cadă pe ea cel mai mic fir de tutun și să diminueze cumva din perfecțiunea strălucitoare a pupitrului renascentist În spatele căruia ședea. Țigara dovedindu-se potrivnică, Patta Îl lăsă pe Brunetti să aștepte În fața lui până când reuși s-o Îndese cu grijă În cercul de aur al portțigaretului. — Brunetti, zise el, aprinzând țigara și trăgând câteva fumuri precaute, de Încercare, căutând probabil să guste efectul aurului, am primit un apel telefonic foarte neliniștitor. — Sper că nu de la soția dumneavoastră, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pe dreapta puțin mai departe, introducând mașina Între două balustrade de ciment. Ambrogiani coborî și se duse la portbagajul mașinii. Îl deschise și vârî mâna Înăuntru. Lângă roata de rezervă era pitit un pistol de calibru mare, pe care-l Îndesă la betelia pantalonilor. — Ai și tu unul? Întrebă. Brunetti dădu din cap. — Nu l-am adus azi. — Mai am unul aici. Îl vrei? Brunetti dădu iarăși din cap. Ambrogiani trânti capacul portbagajului și traversară Împreună șoseaua și intrară pe drumeagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vreunu' dân oamenii ăia la loto?", face icnind a râs cetățeanul. "Nu, bă, nu. Adică nu știu. Da' scosese pă mulți din necazuri, nu mai fă tu caterinci d-astea proaste, fraiere!" Dădu din cap a pagubă, luând termosul și îndesându-l în geanta ei voluminoasă: "Da' acu', dăgeaba. Cred că a băut-o dom' profesor și habar n-a avut. Uf! Ce mi-am uitat dă ea vineri". Îndreaptă un deget acuzator către el: "Și tot dân cauza ta, da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
am văzut, dom'ne, pă nimeni. Banii era pă pervaz, adică pă tabla aia dă afară, și mai am găsit și niște sfori, da' al'ceva nimic. Am simțit că mor cân' vedeam cum zboară banii ăia prin aer și să îndesa toți husenii să-i umfle..." "Șit! Nașpa la maxim'!" "Super-nașpa, super-șit! Plus că mă simțeam ca ultimu' om, ultimu' guțan. Da, ce să mai vorbim! Și atunci, ce era să fac. Banii mei ca banii mei, da' trebuia să mă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
coana Ivenița...". " Nu v-am băut-o și pe asta, cum am făcut săptămâna trecută. Îmi cer scuze! Habar n-aveam, pe atunci, despre ce e vorba.", am făcut eu cu nonșalanță, în timp ce-mi îmbrăcam canadiana și-mi îndesam pe cap șepcălia. Se cam blocase. Înainte să ies, i-am aruncat, tot zâmbind: "Să nu uit! Salutări domnului Vijulie! O zi cât mai bună, tanti Cateluța!". Nu mi-am putut închipui că poate cineva să roșească atât de rapid
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mare, înalt și vânjos, cu o barbă stufoasă pe măsura corpolenței sale. Purta o manta militară veche. Căciula din piele de oaie îi acoperea urechile. Avea fața pătată a băutorilor de votcă cu ochi vicleni și sfredelitori. Picioarele îi erau îndesate în niște cizme smolite, iar tălpile îi atârnau abia la un deget de pământ, asemeni unui dansator haios surprins în executarea unei piruete. Mesteacănul de care atârna era îndoit ca un arc. O rafală bruscă de vânt făcu copacul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pentru oale. Articole de băcănie În valoare de câteva sute de dolari erau ambalate În cutii de carton. După ce făcea cumpărăturile, Vela nu se Întorcea acasă, ci pleca la universitate cu mașina. Eu preluam cumpărăturile livrate la domiciliu și le Îndesam În frigider sau pe rafturile din bucătărie. Desfăceam cutiile de carton și la aplatizam, după care le duceam jos cu liftul. Eram În relații amicale cu intendentul și nu voiam să‑l plictisesc cu căratul gunoiului. Kerrigan, poetul și traducătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
care „le‑au cunoscut vag” În gruparea antisemită, paramilitară, numită Garda de Fier? Adevărul e că Îmi plăcea să‑l urmăresc pe Grielescu. Avea o sumedenie de ticuri. Era un fumător nervos, care ba Își scurma pipa, ba și‑o Îndesa, ba Îi destupa țeava cu un curățitor de sârmă, ba nivela cu degetul cocoloșul de tutun din căuș. Era scurt și chel, dar Își lăsa părul de la baza craniului să crească și să i se reverse peste guler. Țeasta, larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
povestit că la masă ținea disertații despre istoria antică, Își umplea pipa, aprindea o sumedenie de chibrituri. Își Încleșta pipa ca s‑o Împiedice să tremure și, pe urmă, degetele care țineau chibritul tremurau de două ori pe atât. Își Îndesa mereu În pipă tutunul rebel. Și când tutunul nu se lăsa presat, nu avea destulă forță În degetul mare ca să‑l bătucească. Cum ar putea un asemenea om să fie primejdios din punct de vedere politic? Manșetele hainei Îi atârnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să ne ducem acasă. Odată culcat În patul meu o să mă simt mai bine. Firește, nu mă vedeam cum arăt. Nu știam ce febră mare aveam - nu urmăream decât să demonstrez că eram perfect sănătos. Rosamund a cedat și a Îndesat valizele și cutiile noastre În portbagajul unui taxi. Când am ajuns la destinație, după ce‑am plătit cursa era, desigur, cu neputință să car bagajele sus, iar șoferul, mirosind dificultăți, și‑a băgat banii În buzunar și a șters‑o. Necazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Mobila era turtită la pământ ca butaforia din teatru. Nimic nu a mai rămas În picioare. Între timp a fost adus un camion, și toate hainele mele, pălăria Borsalino, aparatul de ras electric, articolele de toaletă, CD‑urile etc., erau Îndesate laolaltă În pungi de supermarket. Eu am fost urcat Într‑un scaun cu rotile și Încărcat apoi În remorca unui camion. Acolo am dat peste biroul meu - ba nu, peste cabinetul unei surori, micuț, dar pus la punct, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
asta un ministru din Guvernul Boc, Guvern român, dar nimeni nu-i trage nemernicului o flegmă-n ochi! Să facă așa ceva vreun ministru din Franța, din Grecia, din Germania, din Italia, din Marea Britanie! Vai, vai, ce mândrețe de șuturi bine îndesate în fund ar mai primi, arătându-i-se pe loc ușa! Cum se poate ca un ministru al Guvernului țării din care face parte să militeze pentru autonomia teritorială, pe criterii etnice, a unei părți din pământul românesc? Vă întreb
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
clasa de electrotehnică. Bucuria reușitei întrecuse orice închipuire. Nu se așteptase la o astfel de notă. Acum putea visa la vacanța de vară cu sufletul împăcat. Era o dimineață însorită, se anunța o zi foarte caldă. Bica trebăluia prin casă îndesând într-o sacoșă pachețele și borcane. Dan și Luana o priveau cu mirare. Iar duci mâncare la azilul de bătrâni? Săptămâna trecută ai fost acolo, încărcată precum Scufița Roșie. Bica pregătea, de data aceasta, pachete pentru câteva rude de la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
șase. Poate că eu nu sunt întreagă la minte. Cuvintele îi ieșiră pe gură înainte să le poată opri, dar încercă să afișeze un aer nonșalant în timp ce ridica vreo două Tampax-uri care se rostogoliseră și ele pe jos și le îndesa în geantă. —Dă-mi voie. Neil începu și el să culeagă lucrurile de pe covor. Îi înmână cheile și alarma personală de securitate pe care o mai avea în geantă. —Te aștepți la atacuri? o întrebă. Din partea cuiva în mod special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Dar o interesa. Fusese deja la o companie falimentară și nu mai voia să repete experiența. Dar Ennco nu avea să se năruie. Ennco era imensă și profitabilă și puternică, iar pe ea Ennco o făcuse foarte, foarte bogată. Își îndesă perna și se ghemui lângă Aidan, care își petrecu brațul în jurul ei și îi spuse să încerce să doarmă. Și mai târziu, însă, pe când Aidan dormea (de ce lucrez eu atât de mult când el doarme adânc?), se ridică din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fi apărut; dar cel mai mult o frământa gândul că ar fi putut pierde zborul și ce dezastru ar fi fost. Și de câte ori se gândea la zbor, își aducea aminte că trebuia neapărat să doarmă acum, însă nu putea. Așa că îndesa perna și se înfășura din nou în plapumă, încercând să se gândească la altceva, însă tot întâmplarea de mai devreme o avea în minte. Ce noroc că Neil și Anna o salvaseră! Și era încântată că prietena și șeful ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
erai aia care nu punea nimic la loc acasă. Dacă ții minte, o luam razna tot căutându-mi șosetele și lucrurile. Doar pentru că nu eram gospodina perfectă la spălat și aranjat dulapurile, i-o întoarse ea. —Ba nu, că de îndesat în mașina de spălat, le îndesai, spuse el. Deși de cele mai multe ori cu rezultatul că se colorau în roz sau în albastru, pentru că nu te pricepeai deloc să le sortezi. Dar, dacă ții tu minte, le lăsai să se usuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la loc acasă. Dacă ții minte, o luam razna tot căutându-mi șosetele și lucrurile. Doar pentru că nu eram gospodina perfectă la spălat și aranjat dulapurile, i-o întoarse ea. —Ba nu, că de îndesat în mașina de spălat, le îndesai, spuse el. Deși de cele mai multe ori cu rezultatul că se colorau în roz sau în albastru, pentru că nu te pricepeai deloc să le sortezi. Dar, dacă ții tu minte, le lăsai să se usuce pe calorifer zile întregi, așa că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
începe să urce, una, două, trei, patru trepte, dă ușor perdeaua în lături, trece pragul casei, eu în urma lui, atent să nu se lovească, se oprește indecis, întors cu trupul spre locul unde știe că se află o bibliotecă mică, îndesată cu cărți, Nu! nu-i aici! și trece în cealaltă cameră, toate ușile sunt mereu lăsate deschise pentru a-i ușura deplasarea dintr-un loc într-altul, din fericire, acum vară, Biblioteca mare întinsă pe peretele din fața noastră geme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ei, e din a doua căsătorie a tatălui lor, mama ei a murit de tânără, am venit la Firenze fiindcă are o mătușă aici, soră de-a mamei ei, Fumează pipă Boris, din când în când se oprește și-o îndeasă cu tutun, Îți place casa? Da! Terasa e superbă! Și liniștea acestei seri mă împresoară tainic și totuși nu pot spune că îmi amintește de unele nopți de la noi, e altceva, liniștea asta nu-i decât o umbrelă încăpătoare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Prințul dormea... Am privit pe balcon și am văzut noaptea, amar de vise pierdute... se pare că voi prinde răsăritul! M-am intors. Am ieșit din cameră cu grijă. Am coborât scările din piatră, am mers in bucatarie și am îndesat niște merinde într-o plasă. Am fugit spre ușa de la intrare și am deschis-o încet. M-am uitat la casa mea pentru ultima oară și am dispărut în noaptea neagră. Toți dormeau... Am dispărut cu lacrimi în ochi... Sunt
ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
lume de liniște și lumină. lângă fântână, chiar lângă drumul care duce sus spre cimi- tir, e o tufă de zmeură, bine păzită de câteva mănunchiuri vajnice de urzici de munte, semn că orice deliciu se plătește cu vârf și Îndesat În această lume atât de precis ierarhizată. În spatele casei se află livada - cu pruni, caiși, meri și peri -, precum și o mică grădină cu cele mai parfumate plante medi- cinale - mentă, mușețel, salvie, roiniță și măcriș... Din acesta din urmă nouă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de decorat tortul. lumea e un magazin de bomboane colorate și de vată de zahăr ars. iată, un urât Își scoate capul prin zâmbetul meu care Învelește strada ca o glazură de cioco- lată. Stai acolo, spun eu și Îi Îndes capul la loc, lingând de zor la acadeaua mea. Dar urâtul Își scoate capul din nou, ceea ce mă silește să-l Împing și pe el În oala cu poezie. Urâtul iese din oala de poezie, se scutură supărat, Își Îndeasă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]