8,189 matches
-
că pare că cerul se continuă în râu și că este dedublată imaginea orașului, friză în marmură albastru-deschis încrustat, email fără volum. Este o carte deschisă. Și își amintește când de copii prindeau muște și le presau într-o hârtie îndoită pentru a obține o figură simetrică, principiul caleidoscopic. Și privește plopii reflectați în ape, și-și amintește versurile lui Menaguti: În cristalul fluidului limfatic se profilează în margine plopii care în ape se unduiesc, și nicio clipă tremurătoarea imagine nu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
publicul admiră actorii. EMMA: Nu cumva o fac pentru a se apropia de arenă? În care n-au voie să lupte... TOREADORUL: Nu cred că-și doresc să lupte. EMMA: Ce știți dumneavoastră? Poate femeia e un toreador mai bun. (Îndoaie spada la perete, o vîntură prin aer.) Dacă femeia, în arenă, ar vedea în taur principiul masculin? L-ar vedea pe opresorul ei? Ce credeți? Nu l-ar înjunghia mai bine? Așa, de la bărbat la bărbat, lupta e fără patimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
preaiubito?... Mi-a spus Carara. El te-a salvat În noaptea aia. Să-i pupi mâna. Înțeleg că tot orașul ăsta scârbos aleargă să mă sal veze pe mine. Dar ce le am făcut, Doamne? — Vasile, tu să nu te Îndoiești de sentimentele mele. Mama Însă e bolnavă, e suspectată de cancer, iar eu am nevoie de siguranță. — O suspectează Securitatea de cancer? Ai dreptate, ăștia suspectează tot. Și de asta visezi tu să te măriți cu Lucian? Nu-ți dai
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
se vor mai ofili niciodată. Iar fata s-a gândit o clipă și apoi i-a spus vrăjitoarei că o să ucidă ea broscoiul. I-a cerut vrăjitoarei să-i arate unde poate găsi un topor de argint. Vrăjitoarea s-a îndoit de puterea fetei de a-l scăpa pe prinț de blestem. Dar apoi s-a înduplecat și i-a arătat fetei camera din palat în care se afla toporul de argint. Mă uit la ceas. Șase și un sfert. Mai
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
copiii. La tine,la fel.Mergem la Iași,la hotel ?”. La tv rulează din nou filmul:” În pat cu dușmanul”.Femeile îl apreciază. Nu există „no man’s land”... „Că te doresc și azi ca și-n trecut Nu te-ndoi nici cîtuși de puțin De abia aștept ca buza-ți să-ți sărut Iubita mea...carafă cu pelin.” (Gh.Suciu) «Lumea e deșertăciune», Zice-acest poet,mereu; Îl cred,mai ales când spune: «E o lume-n capul meu»!” (Sextil Pușcariu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
pagină. Cartea era scrisă într un ritm alert, noua modă în literatură, autorul fiind deloc interesat de o aprofundare a detaliilor, dar îndrăgostit iremediabil de dialoguri scurte care aveau menirea, în teorie, de a ține cititorul cu sufletul la gură. Îndoi un colț și aruncă volumul într-un colț al cortului. Acestui stil îi lipsește, înainte de toate, substanța. Pe Hugo nu-l mai citește nimeni, Balzac zace prin biblioteci, Dostoievski e amintire, Sadoveanu al nostru se răsucește în mormânt. Marin Preda
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a dat seama că îl stingherește, în mânuirea rachetei, inelul de logodnă. Îl scoase și îl puse pe degetul unei statui, o Veneră de bronz. După terminarea partidei, dori să-și recupereze inelul, dar, spre surpriza sa, inelarul statuii era îndoit și nu lăsa inelul să iasă. Amână pentru a doua zi recuperarea inelului. Peste noapte, cei ai casei auziră pași grei urcând treptele spre dormitorul tânărului, care dimineață fu găsit fără suflare. Petrecuse noaptea cu logodnica de bronz, care, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
busuioc Tineți-o flăcăi pe loc Și strigați să m-odihnesc Sufletul mi-l prăpădesc Ia, sunați din zurgălăi: Hăi! Hăi! Iar în dalba semănătură Se făcu atâta gură. Nevestele se suflecau, Fetele navală în grâu dau, Bătrânele de șale se-ndoiau, Moșnegii din ochi făceau; Iară hoața cea de moară Când văzu atâtea cară Încărcate cu povară Puse coadă pe spinare Și plecă în lunca mare Lunca mare, frunza n-are Și când pică, se despică Mai mână, copchila mea! Hăi
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
brusc. S-a întors spre mine. Am înțeles care e cauza temperaturii. S-a infiltrat ceva în plămânul stâng. Nu te îngrijora. Va mai avea febră, o vreme, dar nu e cazul să vă alarmați. Trebuie să stea liniștită. „Mă îndoiesc“, am zis în sinea mea. Am încercat să mă mai calmez după ce i-a pus diagnosticul. Mă simțeam ca înecatul care se agață de un fir de pai. După ce-a plecat doctorul, am exclamat: — Nu-i mai bine c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
artist și înșelându-i pe colecționarii de ocazie. Singurele lui „calități“ sunt nerușinarea mitocanului de la țară, încrederea oarbă în el însuși și un talent deosebit pentru negustorie. Probabil că nici nu înțelege lucrările celorlalți pictori, fie străini, fie japonezi. Mă îndoiesc profund că le cunoaște bine și pe ale sale. Însă când se află în încurcături bănești, aruncă vopsea pe pânză. Pare incredibil, dar n-are nici un fel de sentimente de îndoială, rușine sau teamă față de absurditățile pe care le creează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
al lui Antoine Compagnon - cum de altfel Cornel Mihai Ionescu reia unul aparținându-i lui Gérard Genette - mă văd nevoit să admit și concluzia criticului francez. Palimpseste e o carte de care, după ce ai parcurs-o cu acribie, te poți îndoi. Dar numai cu un respect inalterabil.
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
în lume? Nu, și nu! Ni s-au golănit ochii, ni s-a birjărit limba". Desigur "foarte importantă" în această privire cochet "bătrînească" e disocierea dintre "cinstea sufletească" și "cinstea cu acte". Dacă ultima e în vogă, cum să ne îndoim că prima e unica adevărată? "Cel cinstit sufletește are legea morală în el, care ține loc de coduri și regulamente. Cinstitul cu acte e formalist, duplicitar, perfid. Nu vizează decît aparențele".Pentru omul scrisului rezultă obligația, de lovinesciană tonalitate, "să
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
stimezi - nota Ibrăileanu - adu-le omagiul de a nu le ceda nimic din opiniile tale". Însă Constantin Călin îl citează și pe T.Maiorescu: "Experiența te învață - spune un aforism maiorescian - să prețuiești mai mult caracterul decît inteligența". Nu ne îndoim că și d-sa preferă caracterul. Și aceasta deoarece, după cum ne explică, inteligența e "de moment", efectele ei fiind "pasagere". În cazul în care nu se sprijină pe structura fermă a caracterului, se irosește, decade. Caracterul, în schimb, rămîne constant
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
a deveni culpabilitate obiectivă: "Propria-i netrebnicie resimțită ca o vină" (Poemul răspîntiei). Ori în chip analitic: "Iată răspîntia atît de temută, întruchipată amenințarea ce te-a însoțit în somn;/ Clipa cînd cortul gurii celor mai înavuțiți dintre profeți / Se îndoiește că a fost locuit vreodată de har; / Cînd singurul apel ce l-ai putea adresa s-ar cuveni spre haitele de lupi / Ce s-ar pricepe de minune să desăvîrșească / Propria-ți sfîșiere începută stîngaci dinăuntru. / Cînd obosești să fii
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
salutată apariția seriei Corpusul receptării critice a operei lui Eminescu, vastă exegeză datorată lui Teodor Vârgolici și I. Oprișan și totodată sunt combătuți vehement cei care-l contestau, în orice caz, îl minimalizau pe poet ("cele câteva mârâituri care se îndoiau de rezistența în timp a creației eminesciene"). în editoriale vine vorba adesea de Caragiale, Slavici, T. Maiorescu și, o dată, autorul ține să reamintească radioascultătorilor debuturile marilor scriitori intrate în legendă: Poeziile populare ale Românilor culese de V. Alecsandri. Titlul exact
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
Sorin Lavric Este supărător să simți cum o certitudine de care nu te-ai îndoit o clipă se preschimbă în cîteva secunde într-o enigmă sîcîitoare. Totul părea clar și deodată nimic nu mai stă în picioare. E ca atunci cînd, pronunțînd de prea multe ori un cuvînt, îți dai seama că nu-i mai
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
în oțelării californiene, artistul a căutat să ofere noi valențe unor materiale - reziduuri metalice, bucăți de cauciuc - prea puțin folosite până atunci. Dacă alți artiști ai secolului al XX-lea, Picasso de exemplu, s-au limitat la a decupa și îndoi bucăți de fier care erau apoi aranjate ca niște desene în spațiu, Serra și-a dorit de la bun început, să insufle oțelului "ceva ce ține de revoluția industrială". Chiar dacă materialele și dimensiunile creațiilor sale de tinerețe sunt diferite de cele
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
mult de doi cai. Nu mai prejos era harnașamentul calului, în fier și în bronz placat cu aur, strălucind în soare. Am remarcat și forma scărilor de șa pe care longobarzii le copiaseră prost de la ei, pintenii cu vârful metalic îndoit spre interior, oblâncurile înalte de lemn ale șeii pe care armata noastră se încăpățâna să nu le adopte, deși îngăduiau mânarea comodă a calului doar din picior și genunchi. Dar nu numai șaua, ci mai cu seamă armele sunt adevărata
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
pe care armata noastră se încăpățâna să nu le adopte, deși îngăduiau mânarea comodă a calului doar din picior și genunchi. Dar nu numai șaua, ci mai cu seamă armele sunt adevărata forță a avarilor. Arcul, cu cele două capete îndoite în față, are mai multe straturi și e întărit cu laméle de os, având astfel o putere de două ori mai mare decât a celui longobard; săgețile cu care trag au vârfuri lungi de-o șchioapă, tăiș triplu, sunt în
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
încă neatinsă pînă la el. Busnel prevede cărții nu doar un succes mondial de vînzări, ci și perenitate ("se vor scrie zeci și zeci de teze de doctorat despre ea"), căci " Ceea ce e pierdut va reconcilia pe aceia care se îndoiesc încă de puterea cărților cu lumea literaturii". Dar cine e pînă de curînd necunoscutul Daniel Mendelsohn? Născut în 1960 în Long Island, în familia unui savant matematician angajat la NASA, doctor în literatură clasică la Universitatea Princeton, el lucrează din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
pluridimensionare în fața cărora nu poți să nu capeți senzația că ai nimerit într-o lume ireală. De pildă, nimeni nu a văzut o particulă cuantică, și totuși fizicienii vorbesc despre o puzderie de particule de a căror existență nu se îndoiesc. Pe scurt, știința a ajuns pe nesimțite să vorbească despre acel nevăzut pe care tradiția îl trecuse în rîndul entităților cu rang metafizic. Sîntem în plin război nevăzut, dar într-un război ținînd de tărîmul infracosmic al lumii subatomice, unde
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
de ață sau mica roată zimțată cu care tăiai aluatul. Cuvintele mi se păreau ca niște jucării, iată că aveam astfel la dispoziție toate jucăriile din lume. Comentariile tale erau scurte și arătau o anume rezervă, ca și cum te-ai fi îndoit de propria-ți judecată sau ai fi dorit să-mi insufli un pic din modestia ta. Visam deja să devin romancier. Poate că încercai să mă înarmezi împotriva viitoarelor decepții asemănătoare celor pe care le încercaseși și tu. Viața te
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
că nu mi-o pot imagina funcționând în România. Vreau să spun că, presupunând prin absurd că ar exista un grup de foști securiști atât de nedescurcăreți încât să nu fi reușit să devină după '89 decât oratori funebri, mă îndoiesc că ar fi găsit printre răposați suficienți clienți ca să poată trăi din asta. Și atunci întrebarea este: cum se explică diferența de reacție la germani și la români în fața aceleiași presiuni ideologice, exercitate cu același tip de mijloace de-a
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
mimate care ilustrează faptele scenice; astfel Contele de Luna este cvadruplu (prunc, adolescent, bătrân și cel al lui Verdi, care cântă), Azucena este triplă (ca vrăjitoare arsă pe rug, ca tânără cu sugarii în brațe, și cea care cântă). Mă îndoiesc că așa se clarifică story-ul. Spre deosebire de "Rigoletto" și "Traviata" (compuse cam în același timp) personajele din "Trubadurul" sunt mai puțin figuri veridice cât reprezentări exacerbate ale unor trăsături definitorii: Azucena, pe care Verdi o considera germenul întregii tragedii cu obsesia
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
hotărîtor în balanța refuzului nu fusese conținutul articolelor, ci amănuntul psihologic că numele autorilor nu atrăgea atenția, cum nici centrele universitare cărora le aparțineau nu impuneau prin prestigiu. Pe scurt, niște redactori de a căror inteligență și cultură nu se îndoia nimeni se comportaseră ca niște bieți diletanți, lăsîndu-se păcăliți de detalii pe care în mod normal nu trebuiau să le ia în calcul, ba chiar stăruind cu fermitate că decizia lor de a respinge textele fusese una cît se poate
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]