1,108 matches
-
ți se încrețește. — Ciao, tati. Aș vrea să-ți spun ceva, dar nu-mi vine nimic. În momentul acesta ești numai a mamei tale, eu sunt un musafir stângaci, din aceia care răstoarnă paharele. Îți ții mâinile pe burtă, picioarele îndoite, nemișcate. Ești sparanghelul meu, parfumul meu preferat. De câte ori te-am dat în leagăn, de câte ori spatele tău s-a întors înapoi în mâinile mele! Și nu am oprit momentul acela, l-am lăsat să plece, și poate nici nu aveam chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
balon roșu zace pe asfaltul negru, ca o inimă uitată. Italia îl privește. — De ce ți-ai tăiat părul? Nu răspunde, zâmbește în întuneric, dinții ei neregulați apar sub lama minusculă a buzelor. Așa ne întoarcem în mulțime, cu brațul meu îndoit și mânuța ei sub el, cu degetele înfipte în impermeabilul meu. Înaintăm încet de tot, simt în brațul pe care se sprijină ce greu se mișcă. Puținii oameni care trec pe lângă noi foșnesc alături fără să ne bage în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lipesc cu spatele de traverse. Părea un film de groază. Chipul mamei era doar o bucată de piele albă și netedă. Nu avea trăsături. Nu era nimic. Am alunecat pe podeaua neterminată și m-am rezemat de traverse, cu picioarele îndoite și capul pe genunchi, cu brațele încrucișate deasupra capului. Era poziția pe care o luam ca să ne protejăm în timpul bombardamentelor. —Hei, amice. Cuvintele îmi ajunseră la ureche prin zgomotul bombelor care îmi explodau în minte. —Ești bine? Îmi dădu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
15tc "15" M -am trezit brusc. Pe noptieră, acele albe ale ceasului tăiară o bucată mică din noaptea care trecea. 5:20. Mi-am răsucit capul pe pernă. Madeleine dormea în poziția în care stătea adesea acum, cu spatele la mine, genunchii îndoiți și ținându-se în brațe în semn de consolare. Visa oare la băiatul care a pășit în casa părinților ei și care vorbea limbi pe care ea nu le înțelegea, spunând lucruri pe care restul familiei nu voia să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mașină. Cu ani în urmă, când venisem aici să scap de jurnal, alergasem spre peron, sigur că voi putea fugi de trecut. Ar fi trebuit să știu că mă va prinde din urmă. Am urcat treptele, cu capul plecat, umerii îndoiți și târându-mi picioarele. Mergeam ca un bătrân. Mergeam ca tata când l-am văzut ultima dată, oricând o fi fost asta; atunci când nu am făcut nimic ca să îl salvez. Crezi că poți să te speli pe mâini de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu opere italiene, care Îi plăcuseră tatălui său și pe care obișnuia să le asculte la vechiul gramofon, uneori În tovărășia uneia sau a două dintre prietenele sale, care Îi aruncau priviri vrăjite În timp ce Își sorbeau ceaiul cu degetul mic Îndoit. Scoase șervetele impecabile din inelele lor aurite, pe care erau incrustate stele În șase colțuri și cuvântul „Sion“ cu litere ebraice și latine. Cercetă tablourile de pe pereții salonului, dintre care unul Înfățișa o țigancă frumoasă care făcea să danseze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
rezemat de un tei și priveam la băieții care se dădeau pe gheață cu gurile căscate, cu fularele înfășurate în jurul gâtului. Cei mai vajnici și mai puternici răcneau ca să li se elibereze pârtia; țâșneau ca din pușcă, ținând genunchii ușor îndoiți, peste suprafața strălucitoare și stârneau admirația colegilor când la capătul limbii de gheață se împiedicau și, chiar dacă uneori cădeau, reușeau cu un salt să se redreseze și să se țină iar pe picioare, scuturându-și zăpada de pe pantaloni. Cu priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Dionysos mă purta pe valuri și-n jurul meu își vedeau de joacă semilunele negre ale delfinilor săltăreți și tot el m-a adus la vasele burtoase. Se ridicau, revărsându-se apoi într-un recipient de scurgere cilindric cu toarte îndoite și din barcă am pășit pe curbura vaselor ca pe o plajă, mă mișcam pe suprafețele lor pictate care se întorceau înapoi în ele ca o bandă care înconjoară ceva. Zeii, animalele și plantele, titanii și oamenii erau contururi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ca un scrâșnet când piatra a fost pusă pe gheață, pe urmă W. a mai alunecat preț de-o clipă în spatele pietrei, cu pantoful stâng ca punct de sprijin, cu genunchiul drept pe gheață. Părea că plutește, cu un braț îndoit, cu celălalt întins în față, corpul lui urma ușor înclinat mâna care, cu ultima atingere a vârfurilor degetelor, a renunțat să mai apuce piatra. Pe urmă corpul s-a retras, ca și când încordarea ar fi fost brusc tăiată cu foarfeca, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dau seama că ceea ce caut este tot marea și atunci tai drumul prin locuri virane și grămezi de bolovani. În una din aceste inutile evadări cu pocăite reîntoarceri o văzui pe Amidé, în fundul unei curți. Era desculță, cu genunchii ușor îndoiți. Stătea în picioare, aplecată din șale, cu mâinile înfundate în apa din găleata puțului. Prea departe ca să-i pot desluși chipul, mă înclinai rezemându-mă cu coatele de zidul scund al curții. Ulița pietruită grosolan era pustie în calmul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
subțire și învârtește manivela până când i se azvârle un ban dintr-o fereastră. Portarul îl culege și-l depune în pălăria întinsă a bătrânului cu carnea veștedă și macră, o carne cu pielea zbârcită, cu plămânii stafidiți și cu genunchii îndoiți, de mârțoagă. ...„Ce mai aștepți, Albertino?”, o întreb, plictisit că zăbovește cu cârpa pe rama patului, fără urmă de praf. Ea înghenunchie fără să răspundă proptindu-și podul palmelor într-o cârpă flanelată. Sânii rotofei, țâșniți din scobitura largă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
îndrăznești să rostești cuvântul „Bosch”? mă întrebă comandantul, consternat. - „Am zis „scârboși”, domnule maior, și asta înseamnă pe nemțește „Eckelhafte”. - „Cu atât mai grav”, hotărî maiorul, și trecu mai departe, înspre biroul său. Din ziua aceea fui supravegheat cu severitate îndoită. O bestie saxonă, cu galoane de plutonier, cu un ochi de porțelan și cu celălalt ca de plumb, făcu descoperirea că citesc pe Gorki în franțuzește, și că oamenii din partea locului mi-au cumpărat ciorapi de lână, o manta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
această localitate necunoscută sau ignorată până atunci de străinii trecători prin Viena. Niciodată nu voi uita plimbarea aceea, când o pornirăm afară din sat, de-a lungul câmpiilor încărcate de belșugul recoltelor, pe lângă batalioanele de porumb zdrențuit, cu lăncile roase, îndoite și sparte, deasupra cărora câte o floarea-soarelui, ca o negresă cochetă cu scufița galbenă își întorcea pe nesimțite chipul ei rotund, către zenit. Știam de pe atunci că vorbele lui vor stărui încă mulți ani după plecarea noastră. Sărăcia descrisă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
marfă, dar să nu-i spui, că se supără“. Punch ocupase Întotdeauna un loc aparte În conștiința lui Henry. Primele imagini mentale despre Anglia și despre englezi și le formase studiind atent În copilărie numerele vechi, mototolite și cu colțurile Îndoite, Împreună cu William, la New York. Când Îl duseseră pentru prima dată În Anglia, la vârsta de doisprezece ani, și privise de jur-Împrejur, avea ochiul deja antrenat de gravurile În lemn ale lui Leech. Când revenise, ca bărbat tânăr, Punch, cu secțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pași pe coridor, până în fața casei. Rana din carne, din coapsa dreaptă, e ca și vindecată. Brațul lui stâng, care, în urma rănirii de către o schijă de obuz de tanc, a înțepenit de la umăr în jos, până la mână, trebuie frământat, mișcat, îndoit deget cu deget. Toate astea au fost curând vindecate și uitate. Ceea ce a rămas e mirosul acelor Lottas finlandeze, cum erau numite surorile: un amestec de săpun de casă și apă de păr din mesteacăn. Războiul le mutase pe tinerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am tras dă limbă că dă un venea: tomna din Banderaló, și sigur iera trosnitor, adică, mai pă vorba la proști, ginitor trimis dă bărba-su Musantei, să să gimbească atent cu ochii roată primprejuru nost. Doar oi scăpa dă gândurile Îndoite care Îmi roia la mansardă, și-mi frământa suflenderu, i-am zis d-o tărășenie să-l dea gata p-ăl de-și pleacă urechelnița: aia cu bonu-cupon pentru pantofii Titán, care puteai să-i schimbi p-un tișort dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Buenos Aires, unde, prin tradiție, au loc majoritatea acțiunilor civice din capitală. Polenta. Terci din făină de mălai, asemănător mămăligii românești. Ponchillo. Un poncho, pătură-pelerină confecționată dintr-o țesătură fină și ușoară, În general de vigonie, care se poartă de obicei Îndoit și pe umăr, ca semn al eleganței. Proa, etc. Reviste latino-americane de avangardă. Puchero español. Mâncare preparată prin fierbere, din carne, slănină, zarzavaturi și legume, dintre care nu lipsește năutul. Puerta cancel(a). Ușă din fier forjat care, În casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Inez. — „Pentru o mexicancă“. Asta voiai să spui. Nu, greșești. Ești pur și simplu inteligentă. Și te simți foarte singură, altfel m-ai fi dat afară. Inez Își aruncă revista pe jos. — Și ce dacă sînt?! Ed ridică revista. Foi Îndoite: un articol despre Dream-a-Dreamland. Voi recomanda să ți se acorde timp să te refaci și voi mai recomanda și ca atunci cînd va Începe bîlciul cu procesul, să ți se permită să depui mărturie În scris. Dacă vom obține suficiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe Hudgens. Ed ajunse la ultima revistă și Îngheță. Un băiat drăguț, gol, cu brațele desfăcute și cu sînge cerneală țîșnindu-i din piept. Familiar, prea familiar - și nu din fotografiile făcute de legist lui Hudgens. Dădu paginile și găsi una Îndoită: băieți, fete, membre tăiate atingîndu-se, legate prin șuvoaie de cerneală. ȘI-ȘI DĂDU SEAMA PE LOC. Alergă de-a lungul holului pînă la Omucideri, găsi dosarele din 1934, găsi „Atherton, Loren, 187 P.C. (multiplă)“. Trei dosare groase, apoi fotografiile - făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lor. *** Dieterling Încheie. — Acesta a fost jalnicul meu happy-end. Munți, rachete, rîuri, toate păreau să zîmbească. — Tata nu a știut niciodată de Douglas? Chiar a crezut că Paul e vinovat? — Da. Mă ierți? În numele tatălui tău. Ed scoase un obiect Îndoit. Frunze de stejar din aur - insigna de inspector a lui Preston Exley. Un dar la mîna a doua: primul o primise Thomas. — Nu. Am de gînd să Înaintez un raport marelui juriu al comitatului, cerînd să fii pus sub acuzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
din cap. — O parte a personalului bea ceva sus. Băuturi nealcoolice. În întâmpinarea Anului Nou. Poate doriți ceva. Fiona se gândi. — Niște suc de fructe. Un suc de portocale, poate. — Păreau să nu mai aibă suc de portocale, spuse infirmiera îndoită. Să văd ce pot face. Fanta e bine? I-am dat să înțeleagă că nu ne-ar deranja Fanta, apoi am fost lăsați din nou singuri un interval de timp care ni s-a părut foarte lung. Nu găseam nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lanț de circumstanțe, presupun, care a adus... Brusc, mi-am dat seama că nu înțelesesem remarca ei. De ce aș fi furios pe doctorul Bishop? Poate că ar fi fost mai bine dacă v-ar fi dat antibioticele ieri-noapte, spuse ea îndoită. Măcar s-ar fi simțit mai bine. Deși până la urmă, n-ar fi avut nici o importanță... — Ia stai, am spus. Am crezut că le-a primit ieri-noapte. Vreau să spun că asta mi-au spus că se va întâmpla. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Casa era cuprinsă de nemișcare. Toată Londra părea așa. Numai că, de Îndată, din camera de dedesubt se ridică vibrația Înăbușită a murmurelor domnului Leonard, ceea ce Însemna că lucra intens din nou; și-l imagină scăldat În lumina electrică indigo, Îndoit și atent, trimițînd binecuvîntări cumplite În noaptea plăpîndă. 1944 1 Ori de cîte ori Viv și tatăl ei plecau de la Închisoare, trebuia să se oprească un minut-două, astfel Încît domnul Pearce să se poată odihni, să-și scoată batista și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dincolo de această recunoaștere a vinovăției, analizînd semnul de Întrebare mult mai impozant care atîrna deasupra conacului eviscerat. Mi-am petrecut după-amiaza făcînd curat În apartamentul lui Frank. Am rearanjat cărțile pe rafturi, am făcut iar patul și am Îndreptat abajururile Îndoite. Urmele rămase pe carpetele din camera de zi indicau locurile unde fuseseră divanul, fotoliile și biroul Înainte de percheziția făcută de poliție. Împingîndu-le Înapoi la locurile lor, m-am simțit ca un recuzitier pe o scenă neluminată, pregătind decorul pentru spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
teroriști) trebuia să rupă nasul Occidentului, să tragă de urechi Europa, Asia, America, să apropie de viitor duhoarea crimei și să săvârșească miruirea groazei și disperării. Aducându-i în Carpați, pe banii plugarilor și păstorilor, îi întreținu, pe aceleași spinări îndoite, ani de zile. Însă, brusc, filotimia și îmbelșugarea se curmară: apucat de sminteala cărpănoșiei, Grandomanul invocă necesitatea avântului neprecupețit și strângând șurubul economiei țării, la extrem, introduse istovitoarele raționalizări. Citat epocal și istorică sâsâire : Revolțonari, acum plecați pe continentele voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]