9,974 matches
-
de muncă. Așteptăm și o reglementare pentru Ministerul Educației: numai un singur cioban pentru o baladă; și acela...fără cazier. Cu patriotică indignare, dar și satisfacție, parlamentarii și guvernul au dat amenzi cât se poate de mari... ciobanilor care au îndrăznit să protesteze. Ce, au ajuns ciobanii să ne comande! Și așa am schimbat un guvern cinstit și competent sub presiunea străzii. Doar suntem un stat de drept si suveran. Au apărut chiar sfaturi pentru bieții ciobani. De exemplu, ar putea
PARLAMENTUL NOSTRU .... E MÂNDRIA de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382273_a_383602]
-
pe colegă a sunat-o cineva la telefon,era o problemă urgentă și a trebuit să plece.Nu puteam să mă ridic de la masă fără niciun cuvânt.Am rămas doar eu și colegul meu,un bărbat deosebit ,nu ar fi îndrăznit niciodată să-mi bată vreun apropo sau altceva. El a trecut pe-acolo și ne-a văzut sau nu știu ,poate cineva i-a spus, fiindcă își pusese toți prietenii să mă urmărească. Nici n-am intrat bine în casă
VIAȚA LA PLUS INFINIT (8) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382278_a_383607]
-
ce viață frumoasă avusese... Mariuca... cu cozile ei negre împletite cu flori de câmp și busuioc, cu iia brodată ce tremura pe pielea albă parcă părându-i rău să o atingă. O vedea în biserică, sfioasă, cu obrajii roșii, abia îndrăznind să ridice ochii să rostească un "da" timid... și copiii parcă prea repede crescuseră. Plecaseră toți care încotro căutându-și un rost în lumea asta mare. Nu mai știa nimic de ei. Atât de rar îi trimiteau vești că începuse
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
Abia acum, cucerită de mîinile noastre, averea țării este cu adevărat a noastră! Să o apărăm cu toate forțele, să ne organizăm în întreprinderi, în instituții, să ferim de orice distrugeri bunurile noastre, ale tuturor! Nu sîntem huligani, cum a îndrăznit să ne numească, fără rușine, tagma asasinilor condusă de dementul asasin Ceaușescu! Frați soldați! Ofițeri ai armatei române! Noi sîntem poporul, fiți de partea noastră - deci și a voastră, apărați interesele națiunii, apărați națiunea! Nu trageți în cetățenii pașnici, fraternizați
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
genunchii broaștei. Desigur, nimeni nu-i perfect! Nu mareșalul Antonescu s-a agățat de Hitler, ci regele-escroc, dezertorul și imoralul Carol al II-lea a deschis drumul României spre Germania. Ion Antonescu a preluat conducerea Țării atunci când nimeni nu a îndrăznit s-o facă, iar partidele istorice s-au eschivat. Însuși Carol al II-lea l-a investit, afirmând: „Antonescu, ești singurul care poți salva țara!”. În conjunctura dezastruosului an 1940, aliații tradiționali ai României aveau grijile lor: Franța fusese ocupată
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
de secol în care o țară întreagă a fost dominată de FRICĂ. Ne-au trebuit 25 de ani de la ruperea zăgazurilor în Europa de Est, în 1989, ca să aflăm că doar o mână de oameni, poate 10.000, poate 15.000, au îndrăznit să spună, cu glas tare, NU. Sunt cei care au îndrăznit și s-au sacrificat, urcând în munți și opunând rezistență ocupantului intern și extern. Alături le-au fost cei care i-au ajutat, susținându-i logistic și moral. Săteni
Recompense morale tardive pentru “duşmanii poporului” Nicolae Steinhardt, Gheorghe Cotenescu, Justin Pârvu, dar şi pentru Lt. Col. Gheorghe Arsenescu şi “Haiducii Muscelului” [Corola-blog/BlogPost/93193_a_94485]
-
FRICĂ. Ne-au trebuit 25 de ani de la ruperea zăgazurilor în Europa de Est, în 1989, ca să aflăm că doar o mână de oameni, poate 10.000, poate 15.000, au îndrăznit să spună, cu glas tare, NU. Sunt cei care au îndrăznit și s-au sacrificat, urcând în munți și opunând rezistență ocupantului intern și extern. Alături le-au fost cei care i-au ajutat, susținându-i logistic și moral. Săteni, orășeni, bărbați, femei, copii. Inclusiv clerici, călugări și preoți. Familie, prieteni
Recompense morale tardive pentru “duşmanii poporului” Nicolae Steinhardt, Gheorghe Cotenescu, Justin Pârvu, dar şi pentru Lt. Col. Gheorghe Arsenescu şi “Haiducii Muscelului” [Corola-blog/BlogPost/93193_a_94485]
-
insule de recunoștință. Doar atât merită, oare, cei care și-au sacrificat viața, tinerețea, familiile, viitorul? Doar câteva lacrimi simbolice, de multe ori prefăcute, într-un ocean de suferință? În România comunistă au fost mii de oameni executați pentru că au îndrăznit să facă CEVA, să spună NU,. Nemaivorbind de milioanele de ani de temniță grea la care au fost condamnați restul, pentru același curaj, de la simpla “omitere de denunț” și “favorizarea infractorului”, adică a “bandiților” din munți, până la “uneltirea împotriva regimului
Recompense morale tardive pentru “duşmanii poporului” Nicolae Steinhardt, Gheorghe Cotenescu, Justin Pârvu, dar şi pentru Lt. Col. Gheorghe Arsenescu şi “Haiducii Muscelului” [Corola-blog/BlogPost/93193_a_94485]
-
Apolo. Ea sfârșește prin a fi metamorfozată de propriul ei tată, zeul fluviului Peneus, într-un dafin. Apolo a ținut, totuși, să se păstreze amintirea neconsimțitoarei nimfe prin gloria cununii de lauri ce-i încununa pe artiști de seamă. Am îndrăznit să inventez imaginea unei Daphne dinamice, redevenind ființă umană: O Daphne reversibilă visam Reînviind din fiecare ram, Să zbată pleoape dulci între nervuri, Să iasă-n muguri umbra caldei guri! Pe unduioase coapse să se-audă Cum carnea surpă clorofila
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
adevăratul descoperitor al talentului meu literar. M-ați zădărât, acum vă rog să suportați consecințele. Greul a început să își arate colții. Cele trei răspunsuri mi-au sugerat temele prozelor care îmbracă miezul manuscrisului numit Invitație la ieșire din coșmar. îndrăznesc să spun că am scris un roman format din 11 capitole. Schema întregii cărți a fost definitivată în ianuarie 2008. Jumătate din prozele acestui manuscris pot fi considerate un altfel de Amintiri din copilărie. Sigur că această simplă afirmație poate
Actualitatea by Monica Patriche () [Corola-journal/Journalistic/8222_a_9547]
-
îngustă, din unghiul profesiei didactice, am însă motive maxime de îngrijorare asupra problemei fraudării examenelor și din perspectiva civică: adolescenții impostori de astăzi vor fi adulții impostori de mîine! De aici motivația publicării acestor rînduri adresate nu numai literaților, ci, îndrăznesc a scrie, si elitei actuale prea blazate, după modesta-mi părere, și - îndeajuns intru ineficientă - împrăștiate, divizate. în ceea ce mă privește, am trăit peste trei decenii sub comunism și am pretenția că știu ce spun: frică generalizată din epoca acoperea
Pîine și circ by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/8225_a_9550]
-
facultăți cu ciurda: compromisuri, corupție, mită, copy-paste, plagiat, incompetență cu diplomă, compromiterea pieții muncii și a economiei. Au ajuns universitățile să facă alfabetizare la cel mai elementar nivel, în loc de specializare! Și a mai venit și nenorocirea Bologna! Măcar dacă ar îndrăzni cineva, vreodată, să pice pe de-adevăratelea, să cearnă pe cei buni dintre nulități; nu se poate, pentru că numai banii dați de "studenți" contează: la admitere, la masterate, la doctorate, că taxa ori că șpagă. Cat de jos trebuie să
Pîine și circ by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/8225_a_9550]
-
o dulce Monică... ce îl iubește pe Dănuț și Ionel Teodoreanu este La Medeleni-ul nostru. Fără Monica, Olguța și Dănuț, vacanțele ar fi ca... fără soare. Mai citește cineva această carte ce aduce suflul verii în sufletele noastre? Nu îndrăznesc să-l întreb pe Cleo, cristalul meu fermecat. S-ar învolbura și nu mi-ar răspunde. Nu suportă concurența canalelor, a satelitului. Se retrage fără să se predea în bibliotecă". Raporturile volubilei, ultraexpansivei scriitoare sunt amprentate puternic de feminitatea d-
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
obsesiv. Ceva mocnește acolo, locul exercita un fascin aparte, îi provoacă pe cei doi prieteni, îi reține, îi prinde, revin cu teamă ca si cum un raspuns ar trebui să ia naștere tocmai acolo. Așezat pe placă să, Alex (Gabe Nevins) nu îndrăznește să se aventureze pe panta, cei mai mari fac figuri acrobatice mai mult sau mai putin complicate, demonstrațiile nu au însă aerul gratuit, nobil de sportivitate, asemeni unei colonii, cei de acolo își execută dansul bolnăvicios, cu o fervoare maniacala
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
del Canzoniere, semnându-l Giuseppe Carimandrei. E un text în genul recenziilor și cronicilor scrise de Marcel Proust despre propriile scrieri și apărute în presă sub diverse pseudonime... Cum e vorba de doi clasici ai secolului XX, cei care ar îndrăzni să "cârtească" și-ar pierde timpul. Limitându-mă la poetul din Trieste, precizez că imaginea pe care o dă el despre propria creație este cumpătată, perfect asemănătoare cu cea pe care istoria literară o va și păstra despre el. Saba
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
frumoasă și de o vor pierde, anevoie o vor mai căpăta. Turcii, le zicea el, sunt uimiți de atîtea pierderi, cetățile lor din toate părțile sunt coprinse; din cîte capete au avut armatele lor, numai unul a rămas care mai îndrăznește a ține frunte creștinilor, că cu dînsul au a se lupta și gloria d-a-l birui va fi foarte mare. Astfel vorbi Mihai, neînspăimîntatul voievod; și ostașii, inimați foarte împotriva turcilor, învăpăiați de aceste cuvinte, răspund învîrtind în mîini
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
Sorin Lavric Să ne amintim repede de legenda cîntărețului din flaut Marsyas, iscusitul satir ale cărui cîntece îi fermecau pe muritori, și care, într-un moment de nefastă inspirație, a îndrăznit să-l provoace la întrecere pe Apollo, zeul protector al muzicii și mai-marele celor nouă muze. În cursul întrecerii, sunetele flautului de trestie al lui Marsyas au trebuit să se măsoare cu acordurile pornite din coardele de aur ale citerei
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
ochi vii, ochi care înotau în lacrimă, am stat acolo uitîndu-mă în acei ochi cu sentimentul că nu am nevoie de nimic altceva, am ieșit și am intrat de mai multe ori pînă m-am decis să plec. N-am îndrăznit să fotografiez ceea ce nu se poate fotografia, ceea ce nu se poate reda. Filmul lui Pavel Lungin încearcă o astfel de "performanță", spunînd o poveste tulburătoare despre lacrimi și sfinți țesută pe canavaua dostoievskiană a crimei și a pedepsei. Asupra sfîntului
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
nu doar înșelător, ci de-a dreptul mincinos. Dar o replică deschisă era imposibilă. Dovezi vii, fra--pante și înfricoșătoare, erau închisorile și persecuțiile. Opoziția din interior față de regimul comunist, mai ales în primii lui ani, putea aduce moartea celui care îndrăznea. Mai târziu, în anii '60, se puteau critica erorile trecutului (unele dintre ele), dar la început, imediat după 30 decembrie 1947, după proclamarea Republicii Populare, când regimul nu avea trecut, ci numai prezent, orice critică sau minimă observație sceptică erau
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
de muzica occidentală. Consecința? Un anume vertij profitabil asediază ascultătorul, așa cum, situat la mare altitudine, te amețește, copleșindu-te, perspectiva. Gestul componistic e unul torențial, Tiberiu Olah certându-se și împăcându-se permanent cu propria-i personalitate creatoare, față de care îndrăznește să-și camufleze violențele și să-și reprime senzualitatea. Că reușește sau nu, asta-i o altă poveste. Să fii boem În celebra sa Sonată pentru clarinet solo Tiberiu Olah juxtapune în chip armonios practica omofoniei cu ispitele polifoniei, hibridizarea
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
proza care-a conținut-o le pare, firesc, o conservă. Se pot încerca, pe urmă, toate strategiile de resuscitare. Una dintre ale a fost/ este, pentru Patul lui Procust, coborîrea la subsol. Opinia nesolicitată, proza neautorizată (dar cine mai trebuie/îndrăznește să autorizeze ceva, asta însemnînd, horribile dictu, că interzice altceva?), de găsit, de regulă, în felurite asemenea subsoluri, cu puțină sau fără legătură cu textul de deasupra, ar trebui să nască, printre cititorii de-acum, reacții de solidaritate. Numai că
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
sentimentul atașant-amărui că nimic nu e nou, și că de măcar vreo șaptezeci de ani (dacă nu de două mii...) ni se pare că se sfîrșește lumea și că nu mai sînt moravuri, principii... - are toate șansele să nu se realizeze. Îndrăznesc să propun o alternativă, pentru cei insensibili la umbra unei femei în roș(cat) care trece printr-o discuție despre texte și pretexte de roman. Am luat așadar, o ediție fără praguri (fără texte de întîmpinare, tabele bio-bibliografice etc.), a
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
un mistreț nu te temi, dar în fața oamenilor: timorat! Tot așa și eu, m-am lăsat condus prea multă vreme. Prea multă vreme m-am ascuns, am greșit. Ia privește în jurul nostru, cu toții niște lași. Mă detestă, dar nu vor îndrăzni niciodată să o spună. Sunt mereu gata să se încline în fața mea din cauza castelului. Urăsc castelele. Îi urăsc pe castelani. Voi mă considerați un castelan. Iar eu am admis acest lucru. Ce proști sunteți! Dacă ați ști, castelul nu înseamnă
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
a lui Sadoveanu, precizia formulărilor franceze se estompează, dar farmecul și firul demonstrației rămîn.) Toți prozatorii pașoptiști moldoveni (Kogălniceanu, Alecsandri, Negruzzi) au privit Iașul cu sentimente amestecate, insistînd asupra contrastelor ridicole din oraș și caricaturizînd pe locuitorii lui. Russo a îndrăznit, singurul, să-și exprime - alături de privirea amuzat-critică - și iubirea față de acest oraș, pe care l-a înțeles ca nimeni altul. Mai mult, el s-a autodefinit pe fondul orașului de care se simțea atît de legat, într-o autoscopie comparabilă
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
atrăgea nu era pe potriva epocii. Mesajul lui Dan Puric era într-o inadecvare completă cu spiritul ideologic al vremii, și tocmai de aceea prezența lui începea să fie indezirabilă. O etichetă începea să-i plutească deasupra capului, semn că mogîldeața îndrăznise prea mult. Cazul lui Dan Puric, așa cum apare el în cartea Cine suntem, e legat de o încincită încălcare a convenției sociale: mai precis, în cazul lui, vedem 1) cum un comediant poate fi tragic, 2) cum un pantomim poate
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]