700 matches
-
des Grieux pe care autorul l-a cunoscut în portul Le Havre unde douăsprezece femei, legate câte șase, printre care și iubita lui, Manon Lescaut, au fost adunate de autorități pentru a fi expediate, drept pedeapsă, în America. Autorul este înduioșat de iubirea ca patimă năprasnică a tânărului care nu putea vorbi cu iubita lui și nu avea bani să se îmbarce pentru a fi alături de ea. Ajutat, tânărul a plecat în America și a fost reîntâlnit de autor la întoarcere
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o vițică. M-am dus la târg la Smîrdioasa și am cumpărat 15 tăurași. Mă mai duc o dată și nu mai găsesc. Mă oprește un moșulică: “Băi taică, ia de la mine, bre, vițica asta! Am baba bolnavă”. Și m-am înduioșat și am luat-o. Eu nu știam nici diferența dintre vițică și tăuraș, în ce ritm crește în greutate fiecare. Am mai luat și altele și am făcut vreo 32 de juninci în 2004. Când să-i dau la mandatari
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
sfârșit" îi permite naratorului să recapituleze întregul paragraf (cam la fel cu "pe scurt" sau "în final"), dar nu poate fi atribuită personajului: Cânta deseori cu voce scăzută o romanță de-a doamnei Lerat, plină de flori și de păsărele, înduioșându-se până la lacrimi, întrerupându-se ca să-l cuprindă pe Georges într-o îmbrățișare pătimașe, pretinzându-i jurăminte de dragoste eternă. În sfârșit, era proastă, cum o recunoștea ea însăși, când amândoi, redeveniți camarazi, fumau țigări pe marginea patului, în picioarele
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dreptate când îi voi spune că am văzut barza care l-a adus". Nu lipsește de aici nici ironia, cum nu lipsește nici din De ce intervine Biserica în viața privată? atunci când se referă la eutanasie: "și câte inimi milostive, încă înduioșate de o vizită la notar, vor găsi că bunul lor unchi, cel cu moștenirea, a suferit prea mult". Finețea observațiilor lui Frossard e evidentă încă din prima secțiune a cărții De ce să trăim?, în care acesta face în cel mai
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
succesive ale unei cărți apărute la o editură greu accesibilă 5. Cele câteva documente care mă priveau direct nu permit multe speculații, șicanele prin care se încerca să fiu descurajat să plec din țară erau prea răspândite și nu mai înduioșează astăzi pe nimeni. Ele pot servi totuși la câteva reflecții privind frontierele dintre public și privat, cultura secretului sau logica dezvăluirilor în spațiul intelectual sau academic. Dosarul pe care l-am consultat la CNSAS a fost foarte probabil epurat înainte de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
multe poezii ale lui Eminescu”. Cînta de asemenea - spun mai mulți - „Steluța”, o piesă nelipsită din repertoriul tarafurilor de lăutari. Ascultînd-o într-o cîrciumă de provincie, Dimitrie Anghel, în schița omonimă, a scris: „Nicicînd durere mai adevărată nu m-a înduioșat și nu mi-a adus lacrimi în ochi fără de voie”. Romanța pe versurile lui Alecsandri sau „Cuibul părăsit” de Eug. Ceaicovschi copleșea „sufletele sentimentale”, la fel ca „Santiago” pe ale celor cu nostalgia altor orizonturi geografice. Bacovia cînta, apoi, valsuri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui Ungureanu este similar celui pe care-l resimți când ești scos la tablă și ți se freacă ridichea ca unui școlar slab de minte. În funcție de sensibilitatea proprie, te întorci în bancă roșu în obraz, confuz, rușinat, vag revoltat și înduioșat de tine, dar nicicum lămurit de ce naiba nu ești și tu ca premianții clasei, modele unice și copleșitoare. Într-un caz fericit, asta ajută la maturizare, prin asumarea a ceea ce ești. Subtitlul cărții lui Traian Ungureanu, România, țara lui "ca și cum
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
plăsuță o bucată de zinc cu fotografia lui Joyce, un căpețel de creion de făcut machetele și-un obiect pentru manevrat rândurile de plumb, al cărui nume nu se cuvine să-l spun fiindcă sunt o doamnă. Toți s-au înduioșat văzând cât de sentimentali suntem și cum știm să rămânem alături pe baricadele „Orizontului“, fie vremea bună, rea. Iar când în final colegul Banciu a prezentat solemn următoarele cifre, toată lumea a râs: numărul 2.000 al revistei o să apară în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
literară, destul de subțire două culegeri de nuvele -, este pictarea foarte fină a unor oameni care, în ciuda calităților inimii și inteligenței, nu se pot adapta la condițiile vieții. Opera D-lui Brătescu-Voinești dovedește o justețe a observației, prin sobrietate și compasiunea înduioșată pentru învinșii vieții. Îl regăsim aici pe Duiliu Zamfirescu: acesta pune o culoare vie, pitorească, romantică în narațiunile sale: Viața la țară, În fața vieții, Lume nouă și lume veche, În război, Fără titlu, Anna, Tănase Scatiu etc. În sfârșit, Eugenia
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
se simțea din ce în ce mai rău. Mama mea, Olga Apătăchioae spunea că erau răi de ochi oamenii care în copilărie au fost întorși de la țâță. Se întâmpla ca atunci când trebuia înțărcat, copilul să plângă cumplit de dorul laptelui matern. Dacă mama se înduioșa de copilul recent înțărcat și-l mai alăpta iarăși o perioadă de timp, acesta era toată viața lui în putere să deoache pe alții. Pentru a evita deochiul, mamele legau la copii ceva de culoare roșie și în caz că se întâmpla
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
această forță pentru ca în fața mea să-și ascundă probabile îngrijorări firești ca, fără ca ea să știe, privind prin retrovizorul mașinii, depărtându-mă, să-i surprind expresia schimbată și discret în direcția mea făcând semnul crucii. Cât de mult mă putea înduioșa această evocare! Cât de mult o iubeam și îi iubeam pe toți cei dragi!" Obține, succesiv, toate atestatele competenței în profesie: brevetul de observator aerian (nr. 539/1931), apoi pe cel de pilot militar (nr. 248/1932) și în final
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
această forță pentru ca în fața mea să-și ascundă probabile îngrijorări firești ca, fără ca ea să știe, privind prin retrovizorul mașinii, depărtându-mă, să-i surprind expresia schimbată și discret în direcția mea făcând semnul crucii. Cât de mult mă putea înduioșa această evocare! Cât de mult o iubeam și îi iubeam pe toți cei dragi! Apoi gândurile fugeau mai departe. O scenă tragiccomică, aș putea spune, îmi trecu prin minte și mă făcu să surâd: era cu mult timp în urmă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
legat-o de viață. În ultimele săptămâni care i-au precedat moartea, părea cuprinsă de o mie de proiecte care presupuneau un lung viitor; detalia cu interes planurile ei de rostuire, de relații sociale, de avere; îngrijirile prietenilor ei o înduioșau; se mira ea singură de a se simți din nou legată de viață. Pentru cei care o înconjurau era o durere mai mult, o durere cu atât mai amară cu cât nici o urmă a ei nu trebuia să se vadă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
prin tot ce a scris (Doris Lessing este, înainte de toate vizionară), bântuită de spaima că omul se poate spulbera (mai degrabă auto-spulbera) într-o clipă de neatenție, de nechibzuință, Lessing trăiește o neliniște care nu se poate să nu ne înduioșeze, să nu ne facă să resimțim o frăție tandră cu această autoare țepoasă și totuși infinit de umană: Uneori mă simt un dinozaur. Tehnologia asta nouă. Nu demult am discutat pe internet, pentru Barnes&Noble, și au sunat de peste tot
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e absentă. Pisica e o ființă a bucuriei. Bucuria pe care a refuzat-o ființelor omenești o găsim în isprăvile pisicești. Chiar dacă uneori versurile sunt prea lungi și un pic plicticoase, revelația că Eliot se poate bucura de ceva ne înduioșează. O trupă de pisici încântător de hazlii și șmechere defilează. Unele cu nume sugestiv, altele cu câte un vers care le definește. Avem de-a face poate cu începutul seriei de desene animate în care pisica se înfrățește cu șoriceii
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spus odată că motivul pentru care bisericile ortodoxe sunt așa de mici și întunecate ca pântecele matern este că-l întruchipează pe Dumnezeul ortodox, care e acolo în ele, iubește și apără pe credincioși: spre deosebire de Dumnezeul catolic, gotic, care trebuie înduioșat prin rugăciune, rugăminți. Îmi place sentimentul de siguranță pe care mi-l dau bisericile ortodoxe. Dar n-am fost decât de două ori la București. O dată căutam scriitori pentru trustul literar de care-ți vorbeam, în vara lui 2000; altă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de la inundațiile din 2005, când în fiecare zi eram cu un pas înaintea Antenei și pentru noi asta conta foarte mult. Am stat două săptămâni prin apă până la gât și am avut o acoperire a evenimentului de acolo care a înduioșat pe toată lumea, ba mai mult, depășise și starea mea de concentrare atât de mult că aproape eram copleșit de tot ce se întâmpla în jurul meu. Ca jurnalist trebuie să te ții pe poziții, dar acolo am trecut prin situații absolut
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
am Faimă de poet printre neomenoșii geți barbari. Mă întrebi de subiect? Am adus laude împăratului...” El începe nu numai să scrie versuri pentru ei, în limba lor, dar îi laudă pentru corecta înțelegere a cuvântului prieten/prietenie, cuvânt care ”înduioșează până și sufletele cruzilor geți”. Tot de la el aflăm și despre îndeletnicirile femeilor, care torceau lâna aspră a oilor, iar apa o aduceau acasă pe creștetul capului. În „Pontice” Ovidiu - care se apropie de 60 de ani - vorbind despre versurile
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
dar toți de la care cerșește îl trimit să se spânzure. Și cum află el un stâlp de telegraf, se gândește ce minunată ar fi senzația să atingi cu mâna firele de înaltă tensiune! Numai că un tip cu halat îl înduioșează, îl momește cu o fată care zice că va fi minunat să se cunoască, să stea de vorbă... Și coboară. Își ratează și sinuciderea. Pentru a urca în dubiță. La spital? Mai degrabă la ospiciu. - Cărțile despre ratați previn ratarea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
modalitatea prin care meseria aceasta Îi putea ajuta pe unii să câștige poziții, să avanseze, să-i controleze pe naivi. Încearcă să și teoretizeze, distinge Între diferite specii de turnători care pozau În oameni de Încredere (dubla identitate!), nu se Înduioșează de soarta celor trecuți pe linie moartă, căzuți În alcoolism, În paranoia sau pur și simplu trimiși la munci obscure. Descrie cu voluptate două turnătorii din timpul facultății, relatări probabile ale unor Întâmplări reale (toți cei care am făcut facultate
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
regină suverană,/ El cată ca să facă din ea o curtizană (III 6). Victimă a propriei glorii, care i-a atras dușmănia celor puternici, Ovidiu este condamnat la exil. La Tomis, el trezește din nou simpatia femeilor, Sarmiza și Dava fiind înduioșate de soarta lui potrivnică. Totodată, el este urmărit în continuare de adversitatea lui Ibis, încântat să arunce în foc decretul de grațiere, act la care poetul, la fel de senin ca și odinioară, răspunde doar cu amenințarea de a-l imortaliza în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cu o armată de oameni (Voiai să-ți faci oștire și să-ți încerci norocul/ La rândul tău, în contra-mi ? ! Și tu vrei să-mi iei locul ? - II, p. 62). Neînduplecatul Hefaistos, călăul lui Prometeu, îl învinuiește pe milostivul Apolon, înduioșat de chinurile victimei, că se solidarizează cu aceasta pentru că ar nutri el însuși gânduri de răzvrătire împotriva lui Zeus (Tu ești nemulțumitul care/ Urzește să răstoarne pe zeul cel mai mare ! - III, p. 86). Succesiunea zeilor este văzută ca o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
moară pentru cauza comună. Desigur, Eliade oferă și unele inovații față de tragedia clasică : el introduce personaje noi, ca Ulise, Chrysis sau șeful muzicanților, și le elimină pe altele, ca micul Oreste - devenit inutil, de vreme ce Ifigenia nu mai caută să-și înduioșeze tatăl prin evocarea tandrei atmosfere familiale din copilărie. De asemenea, el schimbă ordinea unor evenimente, cum ar fi momentul întâlnirii Clitemnestrei cu Ahile, survenită de data aceasta după, iar nu înainte ca regina să afle că nunta plănuită a fost
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
au năpăstuit și alungat mai bine rătăcesc veșnic - I 1). Oedip este tentat să respingă orice târg cu zeii și abia când Antigona îi spune că e la capătul puterilor acceptă să le solicite îndrumare : Vă laud și vă conjur. Înduioșați-vă de mine și de copila aceasta nevinovată. Scoateți-ne din păienjenișul acesta la liman (I 1). Uciderea unui om este impusă drept plată a îndrumării la Kolonos, iar clauzele pactului stârnesc revolta lui Oedip : Nu le-au fost de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nu mi-o fi risipit. De câte ori te simți nefericit și ai nevoie de uitarea necazurilor, când, rănit de viață, dorești un suprem balsam, când, sătul de banalitatea și inegalitatea mediului, aspiri la o societate mai aleasă, când vrei să te înduioșezi și să râzi de nimicurile de aici, de pe pământ, în tovărășia unui spirit plin de bunăvoință și de înțelegere, atunci nu-l căuta departe, căci nu-l vei găsi. N-ai decât să întinzi mâna spre bibliotecă și să chemi
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]