5,366 matches
-
de căsnicie a fost o luptă în care ea a fost ca un ostaș al lui Hristos, care își apără credința de dușmani. A fost nevoie să o apere chiar și de soțul ei, care era comunist. Pe toate le îndura, dar de biserică nu a putut să o despartă nimeni, niciodată. Se ruga mult pentru soțul ei ca să-l aducă și pe el Dumnezeu la lumina cunoașterii Adevărului. Când acesta se îmbolnăvise, iar boala lui era dintre cele care nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
afară. Eu eram îmbrăcată în paltonul pe care îl aveam în realitate. Îmi plăcea mult acel palton. Printre persoanele care mai așteptau era și o femeie însărcinată. Nu avea decât o rochiță subțire pe ea și se vedea bine că îndura frig. Mie mi se făcuse milă de ea și îi dădusem paltonul meu, dar îi accentuasem că, pe urmă, trebuia să mi-l întoarcă. Mă trezisem. Copilul stătea aproape nemișcat în patul său. L-am chemat pe nume, l-am
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-se unii după alții. Învățătorul se năpusti ca un turbat asupra copilei lovind-o peste față. Ea începuse a plânge și el se opri. Apoi începu să-i răsucească urechiușele care, în scurt timp, se făcuseră roșii ca cireșele. Copila îndura, icnea de durere, era gata să înceapă din nou a plânge, dar parcă ceva sau cineva o oprea. Învățătorul îi apuca cu degetele lui pielea de sub bărbie și o trăgea cu putere. El aștepta ca ea să-i răspundă la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
abia o scoteam la capăt. Acum urma să-mi găsesc gazdă, iar din bursa destul de mică să o achit și să trăiesc, lucru care era, pur și simplu, imposibil. Dar, ca de fiecare dată, pentru rugăciunile părinților mei, Domnul se îndura de mine și mereu mă scotea din nevoi și din dificultăți. Așa a fost și atunci; se găsise una dintre colegile mele, Stela Stratan, o fire veselă și mărinimoasă, care îmi oferise jumătate din patul ei pentru întreg anul acela
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
timp? - Irină, tu știi că mama mea are atâta timp, de când se chinuie grozav și nu poate muri? - Știu, Natalie, am auzit că se chinuie sărmana, n-a iertat-o Dumnezeu încă? - Nu, n-a iertat-o! Dar ce chin îndură, cum strigă și cere ajutor, te cuprinde frica și groaza. Mi s-a mărturisit că suferă pentru tot răul pe care l-a făcut unor oameni. Mi-a spus cui și ce rău a făcut și mă trimite la acele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
făcea și pe mine să sufăr, mai ales, când eram de față la discuțiile celor maturi. Seara, când ne făceam rugăciunea, cea înainte de culcare, tata ne zicea la toți: - Rugați-L pe Dumnezeu să ne trimită ploiță, poate s-a îndura măcar de voi că sunteți nevinovați! După ce ne culcam noi, copiii, se rugau părinții. Auzeam cuvintele pe care le spunea tata în rugăciunile lui. Se ruga din suflet. Eu stăteam în pat și mă întrebam: „Oare ce aș putea da
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
le vânduse acasă pe bani buni. Atunci la început, după Revoluție, oamenii mai aveau încă bani adunați în perioada comunistă, când aveau ceva bani, dar nu aveau pe ce să-i cheltuie. Nu era nimic în prăvălii. La primul drum îndurase o rușine soră cu moartea. Ea, inginer agronom, premiată cu medalii internaționale pentru culturile de cereale, s-a amestecat cu bișnițarii numai să facă bani. Să aibă ce pune în gură. De când cu Marea Revoluție Mondială, soțul ei o ținea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
au și alte bube în cap, sunt hărțuiți de securiștii întreprinderii să-și toarne colegii, unii se folosesc de ospiciu ca de un refugiu, alții sunt "împinși de la spate" acolo. "Ce să facă bieții oameni, zice un bășcălios, cum să înduri fericirea socialismului decât frecventând curvele, cârciuma ori balamucul?!". Tot atelierul de proiectare este cu ochii pe Dorin. Ce va face Dorin la apariția activiștilor, se întrebau unii, alții zâmbeau la gândul distracției care își aștepta, întâlnirea dintre Dorin și activiștii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că acolo nu puneau ei mâna pe vioară, concertul era al ei, în întregime al ei, și Doamne cum îi mai tihnea! În acele concerte își dădea drumul, se simțea liberă ca pasărea cerului, acolo era regina țigancă. Merita să îndure acest iad pentru a merge fie și doar până la Dijon. Cum punea piciorul peste graniță, cum era alt om. Dar și aici va trebui să-și găsească un culoar, să-și sape un culoar, să-și facă binele cu sila
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în care s-a înfășurat. Nu l-a văzut de aproape zece luni. În acest timp a trecut prin toate suferințele iadului, de milioane de ori și-a spus "gata, s-a terminat", mai bine să moară decât să mai îndure o astfel de suferință, dar peste cinci minute se trezește căutând fel de fel de motive ca să îl caute la telefon, se trezește sperând că odată și odată se va întâmpla și minunea la care speră, să aibă o oră
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vreme este atât de mare, încât i se face greață de ea însăși, de viață, de toate câte le vede în jur. Se consideră foarte puternică, dar gândul sinuciderii îi dă târcoale, i se pare o soluție, nu mai poate îndura durerea insuportabilă care i s-a instalat în coșul pieptului. Greața îi cuprinde toată ființa, o simte ca pe ceva iremediabil, ca o apă care îi macină măruntaiele, natura și oamenii i se par urâți, îngrozitori de urâți, se simte
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de pe urmă, lucrurile nu se schimbă niciodată, ea nu este decât o țigancă reșapată și folosită ca atare, Doamne, de ce și-a făcut iluzii, dar nu și le-a făcut, pasiunea aceasta a căzut ca un blestem peste ea, a îndurat atâta durere și atâta umilință încât ar trebui să se vomeze, s-a și vomat de atâtea ori, zile, luni și ani a umblat în propria ei vomă, Aide se uită la ea cu privirea aceea sfioasă, durerea din privirile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Deodată, se așternu între ei o tăcere suspectă. Era pentru a doua oară când bulibașa îl surprindea pe avocat că, deși era alături de el și îi vorbea de etnia sa, de pătimirile țiganilor și puținele bucurii pe care cerul se îndura să le coboare prin îngerii săi în corturile lor, acesta tăcea. Căută să deslușească în privirile și în chipul omului din preajma sa, ce îl frământă, că era cât se poate de limpede, că avocatul nu se mai afla lângă el
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ducea în bucătărie și pregătea prânzul, din care întotdeauna mânca foarte puțin, apoi spăla vasele cu răbdare pentru fiecare pată. Restul zilei și-l petrecea în sufragerie cosând goblenuri. Strânsese zeci de pânze în sertarele noptierei, dar nu se putea îndura să le vândă. Pe unele le înrămase și tapetase cu ele pereții holului, cu altele făcuse fețe de pernă pentru canapea. Eu nu am înțeles niciodată de ce mătușa Ada trebuie să coasă atâtea goblenuri, nici ea n-a știut ce
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sine Înseamnă astfel, În realitate, dacă se observă cu atenție acest lucru, un drept al unei persoane În raport cu propriul eu. Noi ne judecăm uneori pe noi Înșine, de exemplu atunci când recunoaștem că am meritat moral o suferință pe care o Îndurăm; acest exemplu exprimă categoric posibilitatea unui drept moral față de noi Înșine. Rațiunea creează, astfel un subiect logic nou de atribuire pe care ea Îl opune eului ce acționează interior. Analiza moralei se reunește astfel cu ce a dreptului, reducând pretutindeni
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
își spunea sieși: Acum să vadă Ina în ce oraș îmi port pașii, ce toalete am în garderobă, care îmi sunt preocupările de mare doamnă, cum frecventez cele mai selecte petreceri ale celor mai de vază oameni din oraș! Deși îndurase multe la viața ei, ea nu bănuia că sunt încă grozăvii pe care nu le trăise. În stările ei euforice, nu știa că fericirea putea fi oricând umbrită, pentru că în afară de zilele în care soarele strălucește cu toată puterea, pot apărea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
chiar nu-l știu, dar mai avem de mers. Poate o vom descoperi după teiul de la poartă. Știai că la poartă avem un tei mare, pe care m au sfătuit mai mulți să-l tai, dar eu nu m-am îndurat? Ce, atunci când ajungi bătrân, trebuie să fii doborât ca netrebuitor!? glumi el. Ina gustă gluma soțului ei, dar cu ochii urmărea să vadă o așezare cu aspect de șantier în care să se afle claie peste grămadă materiale de construcții
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
într-un clește de unele situații ce păreau a fi fără ieșire, la care s-a adăugat și o sarcină deosebit de grea. Acum însă, când un crâmpei de soare s-a revărsat asupra vieții mele, când bunul Dumnezeu s-a îndurat să toarne harul său peste pătimirile mele și mi-a dăruit o fetiță ca o zână, un copil normal, numai zâmbet și bucurie, îți scriu, știind că și tu vei trăi clipele mele de plinătate și fericire. Ina, draga mea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
necazurile și neîmplinirile nu ar fi putut să păstreze un echilibru cu cel al zilelor cu adevărat fericite, lipsite de griji. Viața de spital curgea ca o apă pe un șes nămolit, ducând între maluri multele ei suferințe. Victor se îndura uneori să o viziteze în rezerva în care intrase o dată cu boala ei, neștiind când și în ce fel va ieși din această încăpere plină de umbrele unor coșmaruri vizibile chiar la lumina zilei. Deși doctorii o încurajau, spunându-i mereu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
asta. Ziceți dă mine că sunt arogant și că mă țiu dă chestii nasoale. Nu neg, am mai exagerat și io, pă undeva. Da' acuma, pă bune, credeți că o veni altu' mai breaz în locu' meu? Ă?" M-am îndurat până la urmă de el și băieții i-au scris: "ÎȚI MULȚUMIM! NOI, SPRE DEOSEBIRE DE ALȚII, NE ȚINEM ÎNTOTDEAUNA PROMISIUNILE". Parcă îi mai venise inima la loc. Mă bătea gândul să mai întreprind și alte haiducii, dar cuvintele domnului Ciucurel aveau o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aceasta a lor era parcă știrbită, ca atunci când (printr-o comparație cam trasă de păr) statuile anumitor sfinți creștini ar fi nevoite să stea așa mutilate de vreo personalitate iconoclastă (vezi epoca iconoclaștilor de la finele primului mileniu!) până s-ar îndura cineva să le ridice din haosul acela și să le reasambleze părticică cu părticică pentru a le reda integritatea (ca și cum integritatea noastră, a oamenilor, ar ține de integritatea în primul rând, a statuilor acestora a lor). Imposibil să nu ajungi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și de un aviz favorabil. Au fost cazuri când chiar și într-o piesă ca aceasta, s-au strecurat expresii incomode și la adresa statului de drept sau chiar lucruri aproape obscene. Ferească sfântul! Dar de ce trebuia tocmai ca eu să îndur o asemenea corvoadă inclusă, firește, în orele de muncă patriotică? Ca ce chestie să dramatizez nuvela lui Ivasiuc? De unde până unde eu? De ce nu fusese numit însuși Regizorul, cu atât mai mult cu cât el activase, așa cum vorbea lumea, și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
deosebit de prețioasă, justifică ambiția lui. Mihai era convins că citez: ordinea lumii mari nu putea fi atacată oricum și intră călugăr într-o mănăstire dominicană. După aceea desigur, Mihai de Giulești ajunge preot, călătorește dintr-o mănăstire în alta și îndură viața monahală cu regulile ei de fier. De menționat, d-le Gerard, ar fi abandonarea de către acesta, a vieții monahale și întoarcerea la viața lumească. Așa i se va deschide calea spre slujirea puterii, devenind mai întâi emisar secret al
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o întreagă lecție a d-lui metodist, despre zeul grec la vinului, dar și al teatrului, ca și cum auditoriul nar fi avut nici habar de Dionysos și nici altceva mai bun de făcut la ora aceea. Simt că lumea abia-abia mai îndura sporovăiala care de fapt, nu era sporovăială, a domnului Ilea. Cum se explică natura lui dublă: supranaturală și umană în același timp?-reia Regizorul firul. Povestind rar și apăsat, ca și cum toți cei de față am fi fost niște copii de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aș fi nutrit niciodată speranța de a mă vedea și eu, castelan. Până și societatea, aflată tot în aceeași schimbare și ea, cea a prezentului, mă învăța că mult mai important era nu să fii corect, ci să știi să înduri incorectitudinile. Atunci vei crește în ochii șefilor, când le dai de înțeles că și tu poți fi murdar la orice oră, așa cum sunt unii dintre ei și că și tu ești făcut din același aluat ca și ei. Trebuia citit
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]