1,222 matches
-
siècle des siècles ! " (Mirabila sămânță/La merveilleuse semence) (Miclău, 1978 : 595). Le traducteur saisit le sens religieux de l'expression " și-n veci tuturor " et la traduit de manière adéquate en langue cible. " Și-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare/îi dete lacrimile. " " Et alors le Charitable, dans un moment de miséricorde/lui donna leș larmes. " (Lacrimile/Leș larmes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 65). Le nom propre " le Charitable " n'est pas adéquat ; dans la religion chrétienne on dit plutôt " le Miséricordieux
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
scrie, la urmă, o rugăciune către Dumnezeu, în stilul Rugăciunii unui dac, o apoteoză negativă: „Ești prea bătrân în ființă și prea tânăr în ură. Dar ura înghite și izvoarele ei. Creator iresponsabil și nevinovat, rostul tău e să crești îndurarea odraslelor tale! Ce singuri suntem, Doamne! Uită-mă, căci vreau să fiu mai slobod în fire - și n-ai teamă că nu-ți voi face concesia vreunei amintiri. Morți unul altuia, cine ne-ar opri să ne facem de cap
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
pieptul lor, apoi ridicau privirea spre goana sprintenă a norilor. Și cădeau la pământ. Tovarășii lor le luau locul în fața soldaților... Printre acei condamnați la moarte se găsea un fel de Gavroche, a cărui vârstă ar fi trebuit să trezească îndurare. Vai, nu! Ofițerul i-a ordonat să se așeze în rândul de așteptare fatală, copilul avea același drept la moarte ca și cei mari. „O să te împușcăm și pe tine!”, a bombănit călăul-șef. Dar, cu o clipă înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ziua de pe urmă și nu știu de ce ne-am mai întuneca viața cu această cugetare când avem atâta întuneric în viața noastră. [CELSUS] Moartea pământului, pace eternă. Eu pace eternă [nu] cer - căci n-o poț, Ci nu numai pace - îndurarea. Păstrează un rival Romei ca să-i păstrezi puterea până atunci până ce din ura sădită în inima acestui pământ va răsări un arbore care va umbri cu pace tot universul. De nu... atunci să știi c-ai nimicit tot fructul pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o voiește, o voi învăța. Aceasta-i misia-mi pe-acest pământ, O alta n-am. În astă oră ce-ai numit-o mare Îți dau cuvântul meu [de] Imperator: Unde dreptatea n-a fi necesară Va domni mila și-ndurarea mea. Unde va [fi] neapărată - nu. {EminescuOpVIII 63} [CELSUS] [... ] Decebal... daca pîn-acum ] va fi sculat armia sa [... ] încerca și *** încă [ÎMPĂRATUL] [Ce să-]i dau? [CELSUS] Ah, e prea tîrziu! TEXTE AFERENTE 1 2254 [CELSUS] Romanii nu mai sânt ce-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-ntre acestea mii de mii de oameni unul este osebit de toți, el n-are dreptul viermelui de-a se-ncovoia sub piciorul celui care-l calcă, orice ureche omenească îi este închisă, numai Dumnezeu i-a mai rămas cu îndurarea, cu bunătatea... poate și cu dreptatea lui. ALEX[ANDRU] Las-o asta, regina mea. O minte de femeie nu cunoaște decât ceea ce inima-i zice. Știți voi ce gândiți sau nu gândiți, ce vreți sau nu vreți, și știți la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-i liberez pe romei, ci să-i sting de pe fața pământului, căci așa vrea chiar Dumnezeu". Oftând din greu și cu ochii plini de lacrimi îi răspunse atuncea preotul, lipsit de nădejde: "Nici tu n-ai să ai parte de îndurarea dumnezeiască, pentru că nu vrei să te-nduri de un biet om care prin tagma sa preoțească stă înde-aproape relație cu Dumnezeu. Și capătul vieții tale s-au apropiat de tot și-ți vine nu în somnul blând al adormirii firești
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
patriarhul Grigorie de Ierusalim și cu califul din Cairo în contra împăratului. Patriarhului îi dete să înțeleagă că împăratul e un regent urât de Dumnezeu, un desprețuitor al legii și un violator al religiei, și ea atare nu poate merita nici îndurare la Dumnezeu, nici cruțare despre oameni, deci o acțiune comună în contra lui nu e numai justificată, ci e o datorie chiar. Califului din Egipt îi oferi alianță ofensivă, conform căreia romîno-bulgarii ar fi avut să năvălească contra romeilor dintr-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a demnității de rege se sporește mult mai mult prin cruțarea celor biruiți decât prin nimicirea aspră a vasalului, odată neascultător, dar acum plin de căință. Tu ești regele și stăpânul nostru. Curgă dar din izvorul mărinimiei tale regale acea îndurare pe care pentru greșalele noastre n-am merita-o". După acest cuvânt Ștefan Vodă și cu boierii își plecară capetele până la pământ și așteptară cu umilință hotărârea regelui. Sigismund, cuprins de o pornire mărinimoasă, le răspunse. Deși violarea înaltei noastre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înainte-ne prin artistul dramatic. Formele esilate din elementul cel moale al fantaziei în realitate, schimbate într-o esistință sensibilă, ele lucrează asupra-ne cu puterea a chiar realităței, fără de-a ne vătăma însă prin asprimea lor, prin ne-ndurarea lor, ca în viață, ci împărtășind numai mărimea impresiunei cu puterea realităței. În privința impresiunilor nemijlocite nu poate nimeni să se-ntreacă cu artistul dramatic; întru a (dota) înarma atât de precis pe cel mai adânc fond de viață (Lebensinhalt), pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
regulă), ci pentru că devorează trupul defunct al unei femei vicioase : Când șarpele ieși din pădure ca să se ducă la mormânt, își veniră unul altuia în întâmpinare. Sf. Marcel începu să se roage, iar monstrul, cu capul plecat, veni să ceară îndurare, dând din coadă. Atunci Sf. Marcel îl lovi de trei ori peste cap cu cârja, îi înfășură gâtul cu stola și arătă mulțimii izbânda lui (Venatius Fortunatus, Vita sancti Mercelli, X ; cf. 34, p. 66). Legende populare franceze susțin că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
energie grea și mântuitoare care e esența monarhiei și scapă statele în decadență de păture ca ale Mihăleștilor și Caradalelor, daca, în sfârșit, amic și părinte al poporului său, care va fi și poporul fiilor și nepoților săi, ar avea îndurare de soarta lui, de necultura lui, de sărăcia lui și ar alege El - nu altul - elementele acelea cari vor în adevăr " binele și ridicarea poporului, iar nu faptul republicei cu corolarul esploatării sistematice, ce-ar zice d. C. A. Rosetti
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pentru Cameră nu puteau ieși decât cum au ieșit. De aceea facem apel încă o dată la colegiul I și al Ii-lea pentru Senat. Patres conscripti! Părinți înscriși în analele și documentele domnești ale acestor țări, părinți ai patriei, aveți îndurare de țara voastră! Nu lăsați ca demagogia compusă din venetici și din cavaleri de industrie să strivească cea din urmă rămășiță de libertate și de neatârnare a acestui popor; nu lăsați ca un popor, azi încă liber, să nu mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
zeci de oameni, odinioară tovarăși, au ignorat mesajele pe care Ustin și însuși Dumnezeu ți le-au revelat și au murit cuprinși de fierbințeală? Și cum altfel ar putea fi înțeleasă vindecarea celor care au bătut în porțile Templului cerșind îndurare și care, în numai câteva zile, s-au pus pe picioare, devenind totodată și cei mai devotați slujitori ai Domnului. E limpede: Dumnezeu vrea ca toți copiii săi să se adune în jurul Templului, care să devină centrul lumii voastre. În timp ce
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
deoarece, chiar dacă din rațiuni ecologice ar fi util să se sugereze copularea homosexuală, ș...ț în acest caz, chiar dacă pentru o mică minoritate de heterosexuali învederați, problema concepției ar continua să existe. L.: Dar de ce să nu avem o oarecare îndurare pentru cei „normali”, care vor fi aproape sigur minoritatea de mâine? Eco: Pasolini... lasă să se întrevadă voința represivă de a viola drepturile unei viitoare minorități, odată ce va fi triumfat noua majoritate... L.: Ați înțeles? Când ajungi să te culci
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în dialogul lui Augustin cu Dumnezeu. Într-adevăr, acesta e sensul pe care îl conferă și autorul însuși operei sale în Retractări (II, 6, 1) și într-o epistolă (231, 6). Scriind conform acestor semnificații, în întreaga lucrare, Augustin slăvește îndurarea divină, pentru care își exprimă permanent propria gratitudine, fiindcă Dumnezeu, fără încetare, intervenind tainic în toate faptele, chiar și în cele ale vieții interioare ale omului, l-a împins pe Augustin însuși, în urma unei judecăți de nepătruns, către un scop
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
exprimă permanent propria gratitudine, fiindcă Dumnezeu, fără încetare, intervenind tainic în toate faptele, chiar și în cele ale vieții interioare ale omului, l-a împins pe Augustin însuși, în urma unei judecăți de nepătruns, către un scop doar de El cunoscut; îndurarea divină a trasat itinerariul scriitorului de la păgânism la creștinism, de la viața păcătoasă din trecut la viața creștină; de altfel, mărturisirea propriilor păcate nu este altceva decât repetarea fără reținere a ceea ce Dumnezeu cunoaște deja, pentru că nimic nu-i scapă, nici măcar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în dialogul lui Augustin cu Dumnezeu. De altfel, acesta e sensul pe care îl conferă și autorul însuși operei sale în Retractări (II, 6, 1) și într-o epistolă (231, 6). Scriind conform acestor semnificații, în întreaga lucrare Augustin slăvește îndurarea divină, față de care își exprimă permanent recunoștința, fiindcă Dumnezeu, fără încetare, intervenind tainic în toate faptele, chiar și în cele ale vieții interioare ale omului, l-a împins pe Augustin, în urma unei judecăți de nepătruns, către un scop doar de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care își exprimă permanent recunoștința, fiindcă Dumnezeu, fără încetare, intervenind tainic în toate faptele, chiar și în cele ale vieții interioare ale omului, l-a împins pe Augustin, în urma unei judecăți de nepătruns, către un scop doar de El cunoscut; îndurarea divină a trasat itinerarul scriitorului de la păgînism la creștinism, de la viața păcătoasă din trecut la viața creștină; de altfel, mărturisirea propriilor păcate nu este altceva decît repetarea fără reținere a ceea ce Dumnezeu cunoaște deja, pentru că nimic nu-i scapă, nici măcar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în toate, căci lumea-mi aparține Și vreau să regăsesc tot ce-am iubit mai mult. Dar câte n-am iubit prin viața trecătoare? Ele-au rămas în gânduri și-n universul meu. Cu mâinile spre zei le cer cu îndurare Să-mi lege nemurirea cu-al vieții curcubeu. Atunci voi trece pașnic, prin ale zării valuri, La fel ca pescărușul, spre norii de argint, Aș vrea să zbor departe, spre infinite maluri, Să pot ajunge-n stele purtat de dor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
Pe tâmpla unei Eve, nemăsurând abisul, Amorul ce tronează peste un trup anume, E-o boală fără leac, însă poartă un nume. Și între două colțuri, opuse pe vecie, Ca două gânduri goale, dintr-o fotografie, Doar nesărutul cere, amarnic, îndurare Căpruiului din ochii întorși către visare. Eu mă ascund, iubite, ca într-un câmp cu maci, La pieptul tău, pulsând de dragoste, când taci, Precum un porumbel de-o ploaie abătută Peste secunda-nchisă în inima nevrută. Încătușând ispita în
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
un vast și amplu cânt,/ ce-neacă veșnic spațiul ori leagănă catarge/ pe limpezimi imense, cu soarele răsfrânt” (Dezmărginire); „Cu visul meu, pe trepte de onix,/ cobor acum la albie de Stix./ Oglinzile lui Charon, plutitoare,/ mi-arată-a nopții aspră ne-ndurare,/ iar Cerberul, chiar umbra mea o latră,/ ascunsă-n luciul apelor de piatră/ prin care Hades drept va desluși/ ce-am oglindit și ce voi oglindi” (Cântarul timpului). Altfel, inventarul de procedee revelate odată cu primul volum va continua să fie
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
nu depusese omagiul regelui Poloniei), violarea corespondenței, incendierea și jefuirea unor sate de margine, pedepsirea unor nobili poloni 150. Același rege a dat și porunca de decapitare și execuția (călăul - spun martorii - a ucis un ins derutat, disperat, care cerea îndurare) a avut loc la 28 septembrie 1582. Văduva, Maria „Janculina” (în care unii istorici văd o descendentă a Paleologilor), și copiii, au mai rămas o vreme în Galiția. Ea a primit o pensie anuală (peste 1000 de zloți), o moșie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de factură orientală, fie că avem de-a face cu un eroism exterior, de factură combativă, caracteristic mentalității și culturii occidentale. În cazul acesta, se disting două atitudini psihologice și morale net individualizate: aă o atitudine de opoziție pasivă, de Îndurare tăcută, percepută ca o experiență de trăire interioară a răului; bă o atitudine de opoziție activă, de respingere și refuz, care se manifestă ca o luptă sau ca o confruntare exterioară directă cu răul. Toate Încercările de a evita sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o asemenea situație. Este conștiința sfâșiată a propriei degradări biologice, psihologice și sociale. Dar ea este și sentimentul unui abandon moral și spiritual. În cazul eutanasiei, omul se erijează în „principiul absolutului”, în cel care „face legea” vieții. În creștinism, îndurarea suferinței este condiția și promisiunea garantării mântuirii. Speranța și credința sunt legile care exprimă absolutul și care fac ca, în cazul „persoanei-limită”, conștiința să se proiecteze în perspectiva transcendenței. 4. Conflictul dintre generații Problema conflictului dintre generații are un aspect
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]