3,818 matches
-
domnului se văd la tot pasul, prezența sa se află în suflet și în tot ceea ce o înconjoară. și totuși, o urmă de îndoială argheziană se insinuează în mintea ei. Dilemele lui Toma pot fi și ale ei: ,Mi-Te-nfășori pe suflet/ Când mi-e frig/ și cum mă rătăcesc/ Îmi lași un semn/ În firele de iarbă/ Din pavaj,/ În licăriri de chipuri/ și în nori,/ În cărțile pe care/ Le deschid.// Îți cer încă dovezi/ dar ce ciudat
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
reține un public mai larg, printr-o progresivă comercializare a scrisului său. Dacă volumul de povestiri De ce iubim femeile (2004) reprezintă latura glossy a acestei seducții, cu o tematică și un tip de scriitură pe placul oricărei cititoare, Pururi tânăr, înfășurat în pixeli (2003) și îndeosebi actualul Baroane! se adresează în special publicului masculin, amator de senzații politice tari, talk-show-uri pe muchie de cuțit, dispute tranșate sângeros, în direct și la o oră de vârf, sau amortizate prin ulterioare înțelegeri de
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
negru, figură de frizer săritor, purtând pe figură o milă de zile mari. El o va îmbrăca pe mama. Aștept. Ea încă e la frigider... Când operatorul de serviciu, la un semn al șefului, trage sertarul, ea apare înghețată sloi, înfășurată într-un giulgiu vânăt ce abia o acoperă. Cu ajutorul unui furtun cu aer cald, operatorul îi dă forma cuvenită, plimbându-l încoace și încolo, pe când responsabilul sălii, cu aerul său de frizer amabil, mă întreabă din când în când... dacă
"Dacă mama arată cum trebuie..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10965_a_12290]
-
romanul pierdut? E greu s-o aflăm din cel pe care îl parcurgem. Contururile se modifică necontenit, povestea de dragoste de pe fundalul anilor '60 se mută în plin război mondial, evenimentele încep să se amestece și firele ficțiunii să-l înfășoare, tot mai strâns, pe derutatul autor. Ficțiune și infanterie e un exemplu clasic de postmodernism literar, în care metaromanul apare și crește în exces, copleșind narațiunea inițială printr-o pletoră reflexivă. Tulpina firavă a intrigii se rupe. Nu mai contează
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
măreția ei, moartea lui Dumbledore, nici cine l-a ucis și nici din ce motiv. Să nu uităm că - nu întîmplător - în clipele acelea, Harry Potter era împietrit în propriu-i trup, adică în prejudecățile-i de neclintit și apoi înfășurat în manta-i care îl făcea invizibil (cu prejudecăți cu tot) chiar și pentru sine, chiar și în proprii săi ochi. Deci Harry Potter spune mai departe o poveste doar pe jumătate adevărată, deși el o crede cu tărie. El
Despre alegeri, timp și mărturii by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11014_a_12339]
-
direct la balamucul orașului. Acum, ea recunoaște și codexurile fără nume, din Expoziție. Unele dintre ele o bucură, altele o înfurie. Cele mai multe, nu-i creează nici un strop de emoție. Martina este tentată să rămână lângă toga călugărului soldat, să se înfășoare cu totul în țesătura din lână primitivă, dar... stofa aia este jilavă, cu iz de mormânt și-i rece ca un lințoliu. Se retarge ca și cum ar fi atins un cadavru. în jur, se simte mirosul de mucegaiuri în amestec cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
comunist (primarul Bucureștiului, în anii de maximă frenezie arhitectonică a Cârmaciului), vorbește dintr-o postură invidiabilă pe atunci, dificilă acum. Dramatismul cărții vine în primul rând din acest joc al sorții schimbătoare, care înalță și coboară steaguri laolaltă cu cei înfășurați în faldurile lor. Răsturnarea regimului aduce în viața Lukianei evenimente și transformări dureroase, cu pierderea vechilor avantaje, detenția tatălui și spectrul mizeriei în față. În schimb, Revoluția le priește altora: un fragment halucinant îl scoate în prim-plan pe fostul
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
pe un scaun la fereastra (închisă, se-nțelege) a unui salon cu pereții albi, luminat de o lampă electrică de mică putere agățată în tavan. Purta o cămașă de noapte albă din bumbac, o scufie albă pe cap și-și înfășurase în jurul gâtului un fular roșu. Picioarele, în ciorapi cafenii, înotau într-o pereche de papuci de pânză. Lângă el, pe alt scaun, stătea pisica sură, nemișcată, calmă, astfel încât, din cauza luminii slabe, mi-a fost greu s-o recunosc (devenise una
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
zgomotul diurn se stinge, o liniște vag-eminesciană se lasă ca o ceață peste peisajul citadin. Iată două mostre de final melancolizant: "Acum nu-i nimeni. Umbrele coboară/ Pe corturi strâmbe, ca un hoț din pod./ și liniștea pe toți îi înfășoară/ În somn, cu lung și greu năvod." (La Moși); O lavalieră neagră se agită,/ Vărsând pe mese șvarț și dinamită,/ În timp ce seara urcă bulevardul.// Apoi perdele cad pe toată strada,/ Acoperind pecinginea cu fardul./ Pe geamuri, noaptea își ascute spada
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
de moravuri ușoare. Sperau ca măcar așa să-i îmblînzească neclintirea. Toma a alungat-o din încăpere amenințînd-o cu un lemn încins pe care îl smulsese din focul din vatră. S-a culcat și a visat că îngerii l-au înfășurat în jurul șalelor cu un un brîu de castitate statornică, un pandant masculin al centurii de castitate din epocă "De atunci încolo", scrie Anthony Kenny, autorul monografiei Toma d'Aquino, "i-a intrat în obicei să evite întodeauna compania femeilor așa cum
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
absolut sincere.” Odată pusă în mișcare, mașinăria centrifugă a romanului nu mai poate fi oprită. Pe hipodromul din Clayton, unde se fac angajări pentru teatrul din Oklahoma, Karl Rossmann zărește sute de femei în costum de îngeri, cocoțate pe piedestaluri, înfășurate în voaluri albe și suflând din trompete lucitoare. „Hai urcă-te aici!” îl îmbie una dintre ele. „Doar n-ai să mă ocolești? Și desfăcându-și voalurile, dezveli piedestalul și totodată, scara îngustă care ducea până sus la ea. (...) - Ești
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
Mărțina o păstra Întotdeauna cu sine. Tocmai tăcerea, secretul acesta, făcea ca să se iște legende. Erau și angajați gata să jure că au văzut cu ochii lor, maldărele de nestemate, lingourile de aur, coroane regale, ba chiar și mumiile egiptene Înfășurate În țesături de purpura antică. Zvonurile făceau ocolul târgului, se Întorceau, si ajungeau și la urechile Mărținei. Ea se mulțumea să zâmbească cu șiretenie. Acesta era studiul de piață pe care Il obținea fără să investească un sfânt În logistică
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
Berceni unde este... lumină. Vin pe jos din capul străzii Racoviță într-un ger cumplit. Ce se petrece cu noi? Unde vom ajunge astfel? Ruxandra, ca o vrăjitoare, fumând țigară de la țigară în fața lumânării aprinse în holul clinicii, pisica bolnavă înfășurată în cârpe albe, în cabinet cățeaua bolnavă care mi se culca pe picior. Mioara șontăcăind până la baie ajutată de Oana șApolzanț 8, de Sorin. Bibi plângându-și copilul mort, zăpada albastră de la șosea, milițianul de zăpadă, bustul lui Delavracea încruntat
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
mică acoperită cu lut, probabil un coteț. Ferestrele clădirii principale erau întunecate, dând impresia că nu locuia nimeni acolo. Dar nu era așa. - Mulțumesc că ați venit... murmură femeia, încercând să fie politicoasă. Accabadora dădu doar din cap și se înfășură în șal, deloc dispusă să se lase reținută mai mult decât era necesar. Intrară în casă lăsând câinii afară, de pază lângă motocicletă. În încăpere o așteptau șase persoane, o întreagă familie în jurul mesei goale, care se ridicară în picioare
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
județul Stargorod, pe moșia tatălui său, Matvei Aleksandrovici, mare iubitor de porumbei. În timp ce fiul său creștea, făcînd una după alta bolile copilăriei și formîndu-și primele concepții despre viață, Matvei Aleksandrovici alunga porumbeii cu o prăjină de bambus, iar serile se înfășura în halat și scria o lucrare despre varietățile și obiceiurile păsărilor preferate. Toate acoperișurile clădirilor de pe moșie erau acoperite de un strat subțire de găinaț de porumbei. Frederik, porumbelul favorit al lui Matvei Aleksandrovici, și soția lui, Manka, locuiau într-
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
decât ea”. „Desenul și pictura însemnau dominația asupra unei a doua lumi”. Fără a fi fost înconjurat de prea multe persoane religioase, dar visându-l, în copilărie, pe Dumnezeu prin „imaginea unei femei venerabile, cu chip nelămurit, nespus de bătrână, înfășurată în văluri albe” - o Doamnă Dumnezeu, Mumă esențială - Orhan Pamuk își trăiește totuși existența de „musulman cultural”, asimilând (și citând în carte) marii filozofi medievali, enciclopediile, istoriile Imperiului. Înțelegere ferită de stindardul politic: „Mă tem ca nu cumva, pătrunzând în
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
ales atunci când sunt evocate cu sinceră nostalgie momente din trecut: „În ultimul timp, îmi aduc adesea aminte de tata. E de ajuns o nuanță semnificativă, o asociație îndepărtată, și el îmi apare imediat înaintea ochilor. În ultimele sale zile era înfășurat până la gât întrun pled, cu o căciuliță de lână, trasă aproape până peste ochi, ieșea pe balcon și, așezat într-un fotoliu, se încălzea la soare. Numai nasul, subțire și coroiat, i se vedea de sub toate acestea. Dacă ni se
O apă chioară by Răzvan Codrescu () [Corola-journal/Journalistic/4176_a_5501]
-
de artă străine, precipitați, Pietre de caldrâm pe fundul oceanului Capitalist. Și totuși botezați în grota asta de cristal murdar Ca un iglu temporal, cauterizat. Camarile ermetice - fulgere globulare în jurul cărora poporul face riduri Monumentale. Un rest organic de fericire înfășurat în drapel, putrezește. Cine-a mințit că nimeni nu ne iubește Să fie decapitat; și capul lui pus în televizor, în cloroform sfințit, să zâmbească deznădăjduit în muzeul constipat Al imaginației noastre fără răsuflătoare. Europeni Cu cravate curate sub bundiță
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
și simplu nu există. Tot ce vedeam pe internet, în reviste, cataloage sau magazine era oribil. Pampoane, paiete, volane, sclipiciuri, fulgi, pampoane, paiete, volane, sclipiciuri, fulgi. Nu-mi venea să cred că toate miresele din țara asta pășesc la altar înfășurate în paiete și fulgi. Singurele vreo 3-4 rochii apropiate de ce voiam, pe care le-am văzut în opt luni de zile, costau peste 4000 de euro, iar eu - slavă Domnului! - nu mă măritam cu Irinel Columbeanu și nici cu vreun
Cum mi-am ales rochia de mireasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18619_a_19944]
-
albe și roșii? Excelent. Se apropie mărțisorul, cine nu și-ar dori un șnur confecționat din ciorapi vechi? 23. Vreți să vă sinucideți imediat, dar să nu faceți mizerie în jur? Dați jos dresul și strangulați-vă cu el! 24. Înfășurat elegant în jurul gâtului, dresul poate juca rol de eșarfă; 25. Daca pui în dresuri mălai, obții un dispozitiv ideal pentru frecat călcâiele; 26. Spală-te în urechi folosind dresurile vechi (înfășurate pe chibrituri, pe creioane - pt cei cu urechi mai
La ce mai pot fi folosite dresurile vechi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18936_a_20261]
-
Dați jos dresul și strangulați-vă cu el! 24. Înfășurat elegant în jurul gâtului, dresul poate juca rol de eșarfă; 25. Daca pui în dresuri mălai, obții un dispozitiv ideal pentru frecat călcâiele; 26. Spală-te în urechi folosind dresurile vechi (înfășurate pe chibrituri, pe creioane - pt cei cu urechi mai mari - și - de ce nu? - pe bețișoare de urechi refolosite); 27. Nu ai husă pentru laptop. Bagă-l într-un dres. 28. Legi dresul (partea unde intră - pardon- curul) de un băț
La ce mai pot fi folosite dresurile vechi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18936_a_20261]
-
Popa (România, economist, poet, poet bilingv) prin armonia cuvintelor artistice cântă natura și viața în toate formele ei reale și imaginare: „Doamne! Mi-ai făcut Altar/ din Cuvânt!/ Am scris poemele tristeții,/ dar lumina ce-mi trimiți în silabe/ mă-nfășoară, în Paradis mă duce./ O ! Ce pașnică Lumină!/ O clipă de înveșnicire mi-ai dat și slova curge / pe ale mele degete./ Aud respirația ierbii, văd mugurii pocnind,/ aud muzica divină,/ mireasma florilor mă-mbracă,/ metafora mi-e soră,/ beau
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
Glodici Publicat în: Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Dă-mi iarna ta Dă-mi iarna ta să scriu ceva pe ea Să strălucească-n palma vieții ca o stea. Dă-mi un oftat să-l înfășor în nea... Să îl prefac în zâmbet însorit de peruzea. Dă-mi palma plină de lumină și surâs... Prin vers cu-n susur blând, îmbrățișând-o. Să simți ninsoarea de iubire ca prin vis, Căci lacrimi o-mpleteau, imaculând-o. Să
NOSTALGIE DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373684_a_375013]
-
de iubire ca prin vis, Căci lacrimi o-mpleteau, imaculând-o. Să te oprești o clipă să privești Și să asculți tăcuta iarnă-n taină, În care fulguim în cânturi îngerești Împletite-n soli de primăvară. Dă-mi lacrima s-o înfășor în dulce zbor... Cu drum etern imaculat și de albastru. În care se unesc nemuritor, Iubirea și credința, purtând în piept extazul. Dă-mi iarna ta să o adun în zări, Cu iarna mea ce lumea înălbește. Să așteptăm în
NOSTALGIE DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373684_a_375013]
-
plină de mistere, Cărări de-argint spre lună se ridică, Furtuni de gânduri și vise efemere, Porțile cerului în două le despică. Frumoase Sânziene din ceruri coboară Și-n ritual vindecător,în dans plutesc, Pe trup cununi de flori își înfășoară Și toate-n jurul lor tămăduiesc. În iarba de smarald greierii cântă Iar ielele-n horă dănțuiesc, Făcutul și nefăcutul îl descântă Pe cei ce le cad pradă îi vrăjesc. Dansează ielele o horă nebună Și dansul lor separă viața
DANSUL SÂNZIENELOR de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373710_a_375039]