805 matches
-
ia parte la lupte. Tetis însă îi ghicește gândul și îi spune să facă așa: să-și păstreze mânia și să rămână lângă corăbiile lui, făgăduindu-i că îl va îndupleca pe Zeus să-i împlinească dorința. Și Ahile rămâne, înfierbântat de mânie. Ne-am aștepta ca Homer să spună că din cauza ofensei. Dar el spune doar atât: „din pricina unei femei cu cingătoare frumoasă, care, spre părerea lui de rău, i-a fost luată cu sila“. Ceea ce, poate, revine la același
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ia parte la lupte. Tetis însă îi ghicește gândul și îi spune să facă așa: să-și păstreze mânia și să rămână lângă corăbiile lui, făgăduindu-i că îl va îndupleca pe Zeus să-i împlinească dorința. Și Ahile rămâne, înfierbântat de mânie. Ne-am aștepta ca Homer să spună că din cauza ofensei. Dar el spune doar atât: „din pricina unei femei cu cingătoare frumoasă, care, spre părerea lui de rău, i-a fost luată cu sila“. Ceea ce, poate, revine la același
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
au asistat la aceste reprezentații, precum Filip-August, Ludovic VIII, Filip cel Viteaz, Filip cel Frumos, Filip de Valois, sunt cei care au acționat cu cea mai mare severitate și violență împotriva copiilor lui Israel. Se pare chiar că aceleași spirite înfierbântate de pateticul acestor spectacole au fost și cele mai dispuse să adopte nebunia cruciadelor; a fost o epidemie generală, ocazionată poate de aceste pioase tragedii, atât de elocvente pentru mulțime, atât de potrivite să o înflăcăreze, pentru că îi vorbeau de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
zise Minette. Când s-a însurat cu mine, eram suplă, cu părul castaniu și piele frumoasă. Acum sunt grasă, cu părul cărunt și cu milioane de riduri fine din alea despre care ni se tot spune. Nu ești grasă, se înfierbântă Darcey. Sigur că ai mai luat în greutate. Așa se întâmplă cu toată lumea. Toată lumea! Pentru Dumnezeu, ai făcut trei copii. Nu te poți aștepta să arăți ca la douăzeci și cinci de ani. Dar nu arăt prea bine nici pentru vârsta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la gust al buzelor ei și, chipurile ca să fiu politicos, mi-am dat voie să le egalez priceperea. După un minut, i-am simțit trupul tremurând ușor și când Își smulse buzele din sărutul meu de lipitoare vocea ei era Înfierbântată. — Măi să fie, ăsta a fost un adevărat sărut la foc mic. — Îl exersez pe antebraț. Zâmbi și Își ridică gura spre mine, sărutându-mă de parcă ar fi vrut să-și piardă controlul și astfel Încât eu să Încetez a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
plină de apă, care nu mai are timp să se scurgă. Parcă și cactușii ce apar uneori spectrali în lumina farurilor pe marginea șoselei au început să se umfle de apă. Dar în loc să răcorească aerul, să-l destindă, ploaia îl înfierbîntă parcă și mai mult. Ajungem târziu la Uxmal. Autobuzul se oprește și suntem parcă prea obosiți ca să mai putem coborî. Rămânem câteva clipe pironiți pe scaune. Apoi ne hotărâm să ne dăm jos. Furtuna a rămas în urmă. Plouă mărunt
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cere să meargă înainte cu orice preț. Un "macho" poate stârni pe bună dreptate nedumeriri, însă trebuie să recunoaștem că el acceptă mai degrabă să-și rupă gâtul decât să-și plece capul. amiază la Uxmal Soarele dogorește din ce în ce mai tare, înfierbîntînd ruinele de la Uxmal. Pe un dâmb, se dezgroapă un templu. Săpătorii înlătură pământul de pe pietre cu dalta, îl strâng în găleți și-l aruncă jos. Totul cu grijă, minuțios, fără grabă. Romanticii au făcut din ruine un obiect al regretului
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lăsându-mă pe mine și pe băiatul imobilizat sub mine în mijlocul dormitorului pe jos, neputincioși în tăcerea de cremene, eliberez fără grabă trupul încleștat de brațul meu și ne ridicăm amândoi vinovați, el cu poza în mână, eu transpirat și înfierbântat de plăcerea vie a jocului, Ce-ai acolo?! se adresează Pedagogul aspru lui Cristian, pe mine ignorându-mă, și băiatul îi întinde tremurător poza, Pedagogul o ia și-o umbră de tristețe îi trece peste chip, apoi această umbră dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ușor asupra Mariei se lăsa cu greu prins în culorile strălucitoare ale meșterului Luca care face și cele nevăzute să se vadă, mâine vei picta tu celălalt înger, tot înainte de noapte bună îmi spune meșterul asta, lăsându-mă cu mintea înfierbântată în luna plină, Cum, meștere, eu?! Așa voiesc, Theo! Trebuie să faci o dată primul tău pas și nu mai am timp să te pregătesc altfel decât aruncându-te în apă și obligându-te atât de brutal să înveți să înoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu i-am găsit nici astăzi răspunsul, soarele încă puternic de afară, fluturii albi, mirosul de iarbă, bâzâitul fermecat de culori al gâzelor și întrebarea fără răspuns a lui Daniel care a fost pusă în acea noapte, caietul lui Theo înfierbântat de soare pe genunchii mei, îl deschid cu febrilitate, poate totuși se va îndura Theo și-mi va da răspunsul, Răsfoiesc câteva pagini, deja citite, sâmbăta fără dată când m-a chemat pe mine ucenicul lui, masa cu călugării, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un cântecel intitulat Tangoul Foc și Gheață. Acompaniată de o formație de jazz, o soprană senzuală susura: „Focul și Gheața nu sunt doar sare și piper,/ Două sute de kile puse la bătaie nu-s lucru lejer./ Dar domnul Foc mă-nfierbântă, iar domnul Gheață îmi dă fiori,/ Mie asta-mi sună a serviciu complet și strig Oho până-n zori!“ Eram din nou celebru pe plan local. La apel am văzut cum se înghesuie lumea să facă pariuri și am primit palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu atât mai abitir vorbea despre ei - așa că am apucat-o de păr și-am șuierat: — Nu ei, ci eu! Fă-mă pe mine! Fii cu mine. Madeleine se supuse, procedând exact invers de cum se petreceau lucrurile în desenul Marthei. Înfierbântat de gestul ei, am simțit că-s pe cale să-mi dau drumul. Am împins-o într-o parte, ca să nu ejaculez, și i-am șoptit: — Eu, nu ei. I-am mângâiat părul, încercând să mă concentrez asupra unui refren tâmpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de-o călătorie la New Jersey, istețule? — Vorbești serios? Dacă soldatul ăla o să pomenească de alunițele de pe fundul lui Elizabeth, da. — Întreabă-l despre crestături. Chestiile care n-au apărut în ziare. Russ clătină din cap. — Nu. I-ar putea înfierbânta imaginația. Dacă-i pe bune, ne ducem acolo pe șest și ne întoarcem din Jersey cu raportul gata întocmit. Dacă Jack sau Ellis or să afle de chestia asta, îl vor trimite pe Fritzie, iar până mâine dimineață Fritzie îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
văd pe stradă vreo siluetă asemănătoare cu a lui, tresar, mă sperii, tremur, când văd vreun chip care de departe seamănă cu al lui, nu Îmi pot desprinde privirile de la acea persoană, când aud de numele Petre, mintea mi se Înfierbântă și, În acele momente, numai atunci, mă doare groaznic singurătatea. M-au dezamăgit toate. Nu mă sperii. Voi lupta. 10 noiembrie 1961 (vineri) Am citit poezia la cenaclu. Unii au spus că-i bună, alții că nu le place. Petre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
păruse mai drăguț de departe, celălalt la fel. Ne-au propus să mergem noi două și cu ei la bar. Nu știu de ce, am refuzat, tot În șoaptă. Câteva vorbe de duh, câteva pahare În plus, și atmosfera s-a Înfierbântat din nou. Simțeam o mână cum Îmi umblă pe picior. Nu-mi plăcea, dar nici nu mă ofensa. Tare urâți erau băieții ăștia... I-am dat, pe ascuns, numărul de telefon și-am plecat Împreună cu un coleg care stă pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de canotaj, se uitau la apa plină de alge. Șuvoiul trecea pe lîngă carcasa arsă a unui vas blindat căzut În apă la malul celălalt. Jim fu bucuros să se Întindă. Era somnoros dar și cuprins de frenezie cu mintea Înfierbîntată de soarele fierbinte și de lumina puternică reflectată de iarba galbenă. Îl putea vedea pe doctorul Ransome stînd În picioare În ultimul dintre cele trei camioane, clătinîndu-se nesigur Între pacienții care zăceau pe tărgile lor. Jim se gîndi la lecțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spre zarea cea uitată Pe drumurile unde nu-s drumeți Și tot mai mult te lași furată De presimțiri și de tristeți. „Pușkin! Ăsta e marele Pușkin, abisinianul, duelistul, poetul! Vă place Pușkin? Vă place dom’le, Pușkin?” Și se Înfierbântă. Și acolo, În fața lor, Începe să lovească ritmic parchetul cu vârful picioarelor și cu călcâiele, dansând nebunește dansul acela, mai degrabă un iureș de mișcări păgâne, furtună de contorsionări și fragmentări de ritmuri Întretăiate cu priviri sticloase, piezișe, fierbinți, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Conținutul lor trebuie să fie pătruns de fiorul iubirii noastre față de Patrie, Partid și Popor. Hora se ține În spatele bisericii. Acolo e locul mai uscat. În curtea Căminului cultural este noroi. Azi a plouat și a bătut și gheața. Feciorul Înfierbântat de joc, Îl cheamă Săbău, se apropie de tine. Care stai de-o parte și caști gura la fetele aprinse de horă. Se răstește: Mă bitancule, cum se joacă pe la voi pe la București? Tu Îl privești cu spaimă și, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu sinagogi și biserici dărăpănate, lăsând privirii mereu ascunse curțile adânci. Case rău famate sau famate, În care se Întâlneau intelectuali năpârliți și sclipitori deopotrivă, amestec ciudat de genii și ratați, În serate fără scop, fără sens, doar pentru a Înfierbânta aerul cu graiurile lor păsărești. Atunci a apărut pe cer o stea imensă, care desenă o traiectorie curbă cu Încetineala unui melc. Toate stelele căzătoare, le mai văzuse de atâtea ori, se desprindeau din Întunericul cerului, plecând parcă din nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
îmi biciuia sângele, așa cum îngenuncheat între picioarele ei desfăcute ca un „M”, sărutam musca roșcovană a părului, fixată ca o coroniță peste sex. Fata își trecu o mână prin cârlionții mei dezordonați ce-mi cădeau peste frunte, strângându-mi obrajii înfierbântați între pulpele de carne albă, caldă și catifelată, în zvâcnirea pântecului și ritmica înălțare a feselor ei mici și rotunde. Împerecherea urmă calculată, cu voite prelungiri și încrâncenări nerușinate, care ne-au măcinat până la spasmodica explozie a lavei slobozite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Gloria. Iată-mă, în sfârșit, ajuns în fața gangului de piatră. Îl traversez în goană, suind câte două, scările de lemn. Sprinteneala trupului mă bucură. Numai mânerul de alamă îmi pare rece, sau mâna ce-l cuprinde și-l apasă e înfierbântată de nerăbdarea revederii. Gloria nu-i acasă. Trec prin coridor în dormitorul nostru. Sertarele scrinului și ușile dulapului sunt deschise. Patul, nefăcut. Săpunul pe jos, lângă un ceainic și un lighean cu apă întrebuințată. O singurătate de cavou. Pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
așa... râse Du Maurier amintindu-și. Împielițatul. Și cu tine și-a făcut numărul, Henry. — Cu mine? repetă Henry deconcertat. Și, mă rog, cum a făcut asta? — Păi știi că ai o pronunție cu totul aparte, mai ales când te Înfierbânți. Gerald te imită la perfecție. — Serios? zise Henry cam Înțepat. — Mă tem că te-ai supărat, spuse Du Maurier neliniștit. — Ba deloc, răspunse Henry, deși se supărase puțin. Dar sunt curios... ce caracteristici... adică... ce trăsături distinctive... idiosincrasii de vocabular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
roși puțin, mestecându-și timp de câteva clipe cotletul În tăcere. — Să Înțeleg deci că susții dragostea liberă, ca modus vivendi pentru artist? Întrebă ea ironic. — Bineînțeles că nu, Fenimore, știi că urăsc tot... tot sordidul ăsta boem, zise Henry, Înfierbântându-se fără să vrea. Și bineînțeles că nu neg că au existat artiști fericiți... dar mult mai mulți nefericiți, fără Îndoială... dar chiar și așa... da, unii au fost chiar fericiți În căsnicie. Prietenul meu Du Maurier, de exemplu - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
parte de un asemenea succes. «Premierele» ce vor să vină, vom tremura mai puțin din cauza lor.“ Își aminti de numeroase clipe de așteptare incitată care se dovedise a fi nefondată sau iluzorie, de exemplu: „H. a venit acum câteva zile, Înfierbântat după o discuție promițătoare cu Hare, care nu numai că acceptă piesa cu numărul doi, Doamna Vibert, pe care H. a scris-o Înainte de Crăciun pentru dra Genevieve Ward, dar o acceptă cu entuziasm și o numește «o capodoperă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
muncă și cu a cărui fiică mai mare mă duceam din când în când la cinematograf. Al doilea grup, cel mai mare, se împăuna cu sloganuri naziste, căuta vinovați pentru prăbușirea vechii ordini, fredona ațâțător „Sus steagul...“ și, când se înfierbânta, ajungea la presupuneri și blesteme: „Dacă ar mai trăi Führer-ul, v-ar strânge pe toți și...“ Cel de-al treilea grup încerca să-i tempereze pe ceilalți și, cu propuneri de ameliorare din ce în ce mai rău văzute, să potolească cearta, era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]