684 matches
-
fi un băiețaș de-al meu, care a crescut un pic. Prea mare ca să mi se mai pară atractiv, dar care-mi trezește o plăcută nostalgie a vremurilor bune petrecute împreună. Bill șuieră ca aburul care iese dintr-un ibric înfierbântat. —Bill! Bine ai venit! N-am observat că ești aici, zise Hugo pe un ton suav, privindu-l cu răceală cu ochii săi gri. Își răsucea insistent unul dintre inele, gest care atrăgea atenția asupra mâinilor sale. Era imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu fundul ăla lăsat lipit de perete. Dumnezeule, de parcă l-aș atinge măcar cu o prăjină. Am avut și eu momentele mele, zise el, dându-și capul pe spate, ca să mă poată privi. Mai ales la școală. Tot testosteronul ăla înfierbântat ținut în cușcă, la țară, la mama dracu’. Din când în când, mai dau peste vreun fost amorez de-al meu și schimbăm priviri pline de amintiri. Dar, în ultima vreme, mi s-a părut că fetele mă satisfac mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să fii casier, într-o gară ca a noastră, într-o gară pustie... nu e puțin lucru... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și Grubi? Grubi ce e? ȘEFUL GĂRII: Grubi e hamal. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Aha! Gara n-avea hamal. ȘEFUL GĂRII (Înfierbântat.): Exact! Exact! Duceam o mare lipsă de hamali... Nu se mai putea fără hamal... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: La ce vă trebuia hamal? ȘEFUL GĂRII (Consternat.): Cum? Ce? Cum, să nu avem? Se poate? Orice gară are nevoie de hamal. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
toată gogorița cu siguranța mondială și, așijderea, nu-mi imaginam că sperau În recunoștința mea eternă pentru că se răzgândiseră și-mi Întinseseră un colac de salvare În formă de răpirea din serai. Deși, mai știi ce poate flutura prin creierele Înfierbântate ale unor criminali de profesie? Chiar așa, ce poate fi În capetele unor astfel de oameni? Și, În primul și În primul rând, cine erau ei, ce doreau de la mine, pentru ce mă aduseseră În subterană? Și cum de-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și cu un Centru care umple lumea cu organizații și societăți secrete bune doar să ia ochii și să ascundă scopurile și mișcările unicilor inițiați veritabili, ale unicilor deținători ai unui adevăr crucial - niște aberații, niște tâmpenii răsărite din minți Înfierbântate, scăpate de sub controlul rațiunii. Dar cu atât mai periculoase. Mi-e greu să admit că istoria lumii, așa cum o cunoaștem, nu este altceva decât o mistificare a adevărului și că În spatele ei trebuie neapărat căutate, de fiecare dată mașinațiile Vaticanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Închiriate. Diversele tipuri de actori se profilează foarte clar În spectacolul de marionete care se desfășoară În mintea mea. Era actrița fanată, cu ochii ca niște nestemate, care, după ce Își presa o clipă batista ținută strâns În mână pe gura Înfierbântată, Începea să evoce nostalgice ecouri ale Teatrului de Artă din Moscova, supunând câteva versuri celebre acțiunii - pe jumătate disecție, pe jumătate mângâiere - executate de vocea ce rostea rar și limpede cuvintele. Mai era veșnicul autor de mâna a doua al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pare bună, am continuat. Nu contează dacă-l pomenește sau nu pe acel Ghio. Da’ dacă-i bunu’ meu contează? Tata lu’ tata, tot nu contează? Nu știam ce să-i răspund. Nu mă așteptam la o astfel de replică. Înfierbântată, Conți continua să mă întrebe: — Da’ dacă l-au împușcat ăia când au intrat la noi în sat contează? Da’ că pe bunica au spânzurat-o de cireșul din spatele bisericii contează? Da’ că l-au împușcat și pe tata contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
contagioase. Depozitarul doarme de-a-n boulea, drogat de somnul cărților. Se visează, cu ochii deschiși, el însuși om de carte, lector burdușit, profesor la catedră sau, de ce nu, nume iscălit pe importante tomuri. Folosește limbajul de rigoare. Unii, cei mai înfierbântați. Ceilalți, modești, se mulțumesc să-și etaleze plictisul mimând preocupări intelectuale. Sunt la zi cu ultimele apariții rebusistice, citesc almanahurile zodiacale, sunt inițiați în secretele crimelor pasionale, compătimesc cu văduvele și înșelatele din telenovela de la 18.00, au rețete alfabetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
veselie și amuzament și nici măcar prin cîrciumi, În bordeluri sau În nopțile liniștite de pe vapor nu se socotise vreodată integrat În vreun fel Într-un grup de oameni, fiindcă se putea spune că prezența lui sleia pînă și cele mai Înfierbîntate suflete, Îi deranja pe toți și punea capăt, fără nici o explicație logică, spontaneității rîsetelor și Însuflețirii glasurilor. Și asta pentru că În Oberlus era ceva mai neliniștitor decît respingătoarea și indescriptibila lui urîțenie. Ceva Înghețat, amenințător și Înfricoșător, ca un efluviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
unul în plasă! Să vezi drăcie că nu încăpem în avion. Melania Lupu își flutură pleoapele: "Bine că și-a adus aminte de tapițer. Se vor hotărî în sfârșit s-o șteargă". Își întrerupse gândul atentă la inginer care argumenta înfierbîntat: ― Poftim! Cu ăsta ce mai faci?! Individul e în stare să trezească tot cartierul. L-au chemat oamenii să le facă treabă și dă cu nasul de ușa închisă. Nu, băieți, eu v-am salutat! Ne întîlnim dimineață la iarbă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu te poate prinde. Schiță câteva piruete apoi începu să se învîrtească din ce în ce mai repede și se lăsă să cadă pe pat. Părul i se zbârlise iar ochii îi străluceau plini de tinerețe. Își duse mâna la inimă și la obrajii înfierbîntați. ― Ce nebună mică ești tu, Melania! În realitate, n-ai mai dansat de mult și, recunoaște deschis, tare ai avea poftă s-o faci. La urma urmelor, nu înțeleg de ce n-ai pune patefonul: Jalousie și Comparsita! Nu, nu, nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
A doua greșeală", gândi Melania Lupu. Pe chipul ei nu se citea nimic. CAPITOLUL IX OMUL CARE NU UITĂ NIMIC ― Dacă nu aveți nimic împotrivă, aș vrea să mă retrag în camera mea. ― Firește, doamnă. Melania Lupu își atinse obrajii înfierbîntați. ― Mi-e teamă că a fost prea rece pentru mine la cimitir, am să iau un cașet. Zâmbi curajos ca și cum ar fi vrut să dea asigurări că totul e un fleac, că în general nu ia în serios micile indispoziții
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca principiu de viață. Grigore Popa rămase pe gânduri. ― Vă înșelați, domnule maior. Nu... E altceva. De fapt, nu m-ați înțeles. * Dorii Matei ieși din odaie fără să facă zgomot. Lăsă ușa deschisă și ascultă un timp. Auzi glasurile înfierbîntate ale bătrânului și maiorului, mișcările locotenentului care răzbăteau surd din cămară. În camera ei, Melania Lupii povestea ceva pisicii. Cunoștea vocea monotonă care se împletea la un moment dat cu ron-ron-ul motanului. Înaintă elastic și așteptă din nou." Acum!" gândi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
obișnuit să n-o văd. Sîntem mulți, fiecare are programul lui. Să zicem că lucrez toată seara în camera mea. Habar n-am dacă ăilalți sânt acasă, ce fac, ce le trece prin minte, dacă s-au spânzurat ori... Gesticula înfierbîntat traversând încăperea de la un capăt la celălalt. ― Ca să vezi! Domnul Grigore Popa vă descrie cu totul altfel. ― Gaura cheii strâmbă imaginile. E firesc! Cristescu căută o scrumieră. Ținea mâna țeapănă să nu cadă scrumul. ― Dați-i drumul pe jos, spuse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
i-ar fi căzut în brațe, ca și cum un înverșunat dușman, pus numai pe fapte rele, l-ar trezi noaptea, când somnul îi este mai drag și visul mai plăcut, cu o găleată de apă rece deșertată direct pe creștetul lui înfierbântat, auzi: Bidaru, de ce...? Nici acum, dacă ar fi pus din nou să răspundă la această simplă întrebare: "De ce?", nu ar ști ce răspuns să dea, dară mi te atunci?. Într-adevăr, dacă ar fi știut, ar fi evitat multe greșeli
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
iertat, că cineva nici acuma nu are loc de el... În sutimi de secundă, Gerard hotărî să treacă cu vederea, aluzia la unchiul Epa pentru a riposta la aberațiile legate de text. Ar fi trebuit să i dea totuși, directorului înfierbântat, răspuns și la aluzia aceasta, dar era convins că replica mai trebuia dunțuită încă, la foc mic. Așadar se hotărî să-i răspundă numai la erorile pe care le debita Sima în legătură cu textul. Reluă firul replicilor, de data aceasta, spre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
manipuleze pe mort. Era îngrijorat și de complicatele formalități ale comisiei de investigații, pentru că nici măcar el, care-și cunoștea cel mai bine oamenii, nu se simțea capabil să-l identifice pe asasin în acea adunătură de ucigași, ce așteptau, vorbind înfierbântați, la cinci metri de ușă. Toți i se păreau vinovați și își dădu repede seama că și el putea fi considerat suspect, dat fiind că avea aceleași motive ca oricare altul să dorească moartea unui om ce le făcuse viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
atât de mari. Cum or putea naviga fără balansier și cu catarge atât de mari și de grele? Se pare că aceasta intrebare și-o puseseră de nenumărate ori și cei din Jailali, căci de îndată se iscă o discuție înfierbântata, de natură mai degrabă filozofica. Pentru pescarii care le văzuseră de aproape, erau simple nave conduse de oameni, în timp ce pentru Marele Preot și pentru cei mai sceptici navigatori trebuia să fie vorba despre Arca Zeului Tané, care, conform legendelor, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
asta. Nu mă deranjează. Poate stai un an-doi cu mine și apoi mă arunci afară. Eu unde să mă duc? Trec casa pe amîndoi. Dar cum ești mai voinic, o să mă arunci afară... Atunci o trec numai pe tine, spune înfierbîntat Rîmbu. Așa mai merge, parcă. Dar cînd o s-o faci? După. Juri? Da. Diana a presat profesorul să facă act de vînzare-cumpărare, chiar înainte de cununia civilă. Nu te temi c-o să te dea afară? întrebau colegii. Mă pricep la oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
parcă eram eu la șaptesprezece ani. MÎine trebuie să merg să plătesc lumina. Pe somația de plată „București“, Într-un chenar, un oraș În efigie, latinitatea noastră În nasuri, În urechi, profiluri de medalie În corturile din Bariera Moșilor, scriitoarea Înfierbîntată În fața flăcăului oacheș de la baraca de tir. Pe masă Între două borcane de mazăre e un spațiu mic pe unde s-ar putea strecura un gînd pe care ți-e frică să-l rostești. „Alo, șefu, aici Mielu. Băieții nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-se din somn În cușca lui, unde se zbenguiau cinci maimuțe, după ce s-a uitat cîteva clipe la ele, a ales-o pe una bătrînă cu șezutul umflat ca o tumoră oribilă și și-a Înfipt de cîteva ori organul Înfierbîntat și noduros În carnea vie. Geamul e deschis. Aerul e ca roșcova, nici aspru, nici dulce. Mă Încăpățînez să scriu, deși În sufletul meu nu se cumpără nu se vinde. Femeia care dormea s-a trezit și-mi comunică fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
știa dacă-și dorea cu adevărat s-o tracteze Înfrântă spre oraș ori numai să-i descifreze misterul ascuns În spatele geamurilor Întunecate... Asta rămânea oricum dincolo de puterea sa, conform cărții tehnice, de 125 armăsari, nechezând toți a neputință sub capota Înfierbântată, cât timp ea rămânea mereu prea mică, prea iute, prea Îndepărtată. O dată, o singură dată, a Încolțit-o În interiorul unui țarc, convins fiind că nu mai avea scăpare, Îi simțea deja aroma pătrunzându-i prin filtrul de polen, Însă ea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
răsar și trăiesc ierburile. Plin de însuflețire, eu mă încleștam de mîna ei, vînoasă și uscată. În ograda peste care plutea cu murmur neîntrerupt căldura, sfîrîiau toate lemnele; se auzeau cotcodăceli, piuituri, bîzîiala gîzelor care-și schimbau locul pe gardurile înfierbîntate. De cum treceam poarta spre luncă, intram însă în liniște, într-o lume ce se preschimba în fiecare zi. Un hulub huruia nostalgic. Un drumeag începea să înverzească. La capătul lui zvîcneau păsări din trifoaie vechi; mi se strîngea inima. Mîna
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în asemenea plăceri, nu mă potriveam cu nimeni. Tulburat de lectură, seara ieșeam pe străzile pavate cu bolovani. Din mahalale ajungeai ușor în centru. În calda atmosferă a zilelor de primăvară, promenada tîrgului împrumuta frivolitatea toaletelor dezgolite și a sîngelui înfierbîntat, ceea ce mă azvîrlea într-o grea criză de mizantropie. Din toate părțile curgeau șuvoaie de carne vie, cu tari efluvii senzuale: bătrîni cu fețele pline de pudră, cocote devastate, seci domnișoare ca niște teci de mazăre, grase negustorese și adolescenți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să-i Înghită pe toți. Hamalii negri stau tolăniți pe sacii plini cu ovăz din preajma toboganului, supraveghetorii moțăie pe grămada de boabe sau, ghemuiți În cerc În spatele unui zid de saci, joacă pasionat zaruri. Între timp trupele Înaintează. Șirurile cafenii, Înfierbîntate merg, se opresc, se odihnesc, Își potrivesc mai bine pe umeri, cu gesturi obosite, ranițele grele, Își scot chipiele, Își șterg cu mînecile fețele roșii, aprinse, Înjură pe șoptite și apoi așteaptă cu răbdare să se urnească din nou șirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]