1,020 matches
-
rare. Cei care îmbălsămează morții, chemați tocmai de la Ravenna, nu izbutiseră să obțină de la Rodoald permisiunea de a fixa la șale, în perineu și după urechi canule prin care să se scurgă din corp măruntaiele și creierii. Ceea ce vedeam era înfiorătorul rezultat ce se datora și acelui încăpățânat refuz. Cele două cadavre zăceau pe o lespede de ardezie susținută de patru pilaștri de porfir. Păreau a dormi în patul nupțial, Rotari în mijloc, și Gaila la dreapta sa. La stânga regelui exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a ivit orașul. Fusese mare și bogat, dar acum se mai vedeau doar urmele. Bucățile de marmură fuseseră desprinse sau zăceau pe jos, sfărâmate. De aceeași soartă avuseseră parte și alte multe pietre. Înfățișarea odăilor devastate îți dădea senzația înfiorătoare că priveai muribunzi în pielea goală și scheletici. De zeci de ani nimeni nu mai avea în grijă gropile de scurgere, șanțurile și canalele, apă și nămol fiind pretutindeni. Când am pătruns înăuntru, orașul părea a fi pustiu, și copitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe foc, ce ardea cu vâlvătăi. Cine n-a fost într-unul dintre locurile în care orașul îi exilează pe cei loviți de spurcata boală ce mistuie corpul omului puțin câte puțin nu poate ști care este lucrul cel mai înfiorător. Nu fețele desfigurate, fără nas, urechi sau obraji, nu mâinile ajunse niște cioturi sau oasele ce se ivesc din cangrene. Nu. Ceea ce îngrozește cu adevărat este disperarea, moartea continuă și lentă, cu horcăiturile, zvârcolelile, urletele și gemetele ei; să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
treizeci de ani - scara romană, scara romană -, i se lipeau de creier ca o hârtie de muște. Continua să-și vadă fața În icoana luminoasă de pe ecran, chipul său zâmbitor și Întinerit și ajustat de computer, dar subliniat de numerele Înfiorătoare ale Înfrângerii. Nici măcar nu luase În considerare vreodată că ar putea să pierde fotoliul, cu toți banii cheltuiți pe strategul american care adusese victoria republicanilor În campania electorală și cu toată popularitatea pe care o avea În rândul tuturor claselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
darul de a interpreta visele - când era copilă, Înainte de a fi cu el -, iar Elio o credea, de ce nu? Femeile se pricep la lumea cealaltă, la viitor și la moarte. Era ud leoarcă, neliniștit și speriat. Nu putea pierde alegerile. Înfiorătoare perspectivă. Aș deveni țapul ispășitor. M-ar sfâșia, m-ar rupe bucăți: Roma nu-și iartă Învinșii. Te slăvesc, te preamăresc, ți se Închină, se târâie la picioarele tale - iar după ce cazi te uită, te anulează, te refuză. Telefonul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bastion al libertății umane individuale, Într-un univers al maselor. Dar anumite probleme de lubrifiere, de erecție, de orgasm și sincronie, anumite stânjeneli hidraulice, mirosuri animalice, gemete nu Îl convinseră că actul era preferabil masturbării. GINECOLOGIE. Îl fulgeră un gând Înfiorător. Poate că Maja avea vreo boală și a avut puterea de caracter de a nu-i spune tatei pentru a nu-l neliniști În timpul campaniei electorale. GINECOLOGIE. Boli venerice? Cistită? Cancer? SIDA? Villa Stuart. Aris Începu să se Îngrijoreze. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Kevin pe divan. Ecranul televizorului transmitea În Încăpere o lumină rece, albăstruie. Pe pereții goi, umbrele lor gesticulau, se ridicau spre tavan, se amestecau una cu alta, păreau că se devorează și se anulează, iar apoi se despărțeau. Diforme, exagerate, Înfiorătoare, dansau un dans mut și de neînțeles. Umbra mică a copilului. Umbra lui. Umbra pistolului. De umbrele acelea avu o teamă fără nume, nesfârșită. Kevin Îi făcu semn să se așeze lângă el. Dar Antonio se prefăcu a-și căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care nu o observase prima dată. Buonocore și blonda - care Încă era brunetă - În ziua nunții lor, În fața unei biserici monumentale: tineri, Îndrăgostiți, se sărută pe buze. În păr, ea poartă o coroniță de flori albe. Îl sperie un zgomot Înfiorător de sticlă spartă. Cineva a făcut să cadă de pe etajera de deasupra șemineului globul de sticlă cu Madona din Loreto, cel cu zăpadă. Cioburi ascuțite s-au Împrăștiat peste tot. Statueta spartă e Împrăștiată pe mocheta aspră. Zăpada s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Tăcerea generală îl avertiza că nimeni nu-l crede. - Este adevărat că are doi colți veninoși? - Cine să aibă? - Vampirul care te-a mușcat de gât. Vrusese inițial să nege, dar îl apucase dintr-odată cheful nebun să povestească lucruri înfiorătoare. - Da. Arată ca un om, dar are cap de animal. - Cu ce seamănă? - Cu un vițel. Dar are colți ca ai lupului. Și poate să ia și înfățișare de om. Mie mi s-a arătat la început ca un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Era un băiat tânăr, delicat și frumușel. - Cu ochii negri? - Mai degrabă verzi. Pe urmă am stat puțin de vorbă. Zicea că se duce la Târgoviște la un neam de-al lui. Și nu știu cum a făcut, că a apărut capul înfiorător, de vițel roșu. M-am uitat o dată peste câmp și când m-am întors, el se și transformase. N-am apucat să-l întreb cine știe ce că și-a înfipt colții în gâtul meu. Se lăsase tăcerea și simțea cum ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
curioși. În sălașul boierului Chicoș, oamenii munceau câmpul de secară și aveau în grijă niște animale lăsate libere în liziera pădurii. Zogru a rămas aproape două săptămâni în sat, ajutând de la una la alta și ascultând seara povești despre crime înfiorătoare și magie. Într-o seară auzise și despre întâmplarea din pădure, ceea ce îi tăiase pofta de viață. Povestea Leșea, un țigan ciolănos și aproape blond. - Am auzit de la frate-meu, care știți că e dat dincolo de pădure. Zicea că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
drastice. În primele săptămâni, lucrurile au mers bine. Apoi, primul care s-a revoltat a fost Victor, care, după ce s-a convins că nu venise nici un ordin de sus și că aceasta era decizia tatălui său, a făcut un scandal înfiorător: ce, bă, vrei să murim de foame, te-a găsit acum corectitudinea, ce să zic, nu-ți dai seama că dacă nu luăm noi, iau alții și tot așa, până când Zogru a fost nevoit să treacă la represalii: a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o familie. Ea era foarte fericită și nu mai era timidă. Ei au folosit-o cu mare plăcere, dar într-o zi ea nu mai funcționa. O luară de la locul unde a stat și au dus-o într-o cameră înfiorătoare și întunecată unde se afla și o minge spartă. Ele simțeau același sentiment, de singurătate. Fără să își fi dat seama se transformau în personajele negative din această poveste. Ele doreau să se răzbune pe celelalte lucruri din casă fiindcă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-i mângâie ființa fără vlagă cu raze slabe, parcă moleșite și ele de tristețea fetei, dorindu-și să-i ofere un îndemn, o încurajare, o urmă de speranță. Vântul șuiera și el pierdut printre florile decolorate și nuanțele tulburător de înfiorătoare ale nopții, iar valurile spumoase ale mării de cleștar nici nu se gândeau să scuipe globul cu plete de aur care strălucea mai devreme pe cerul din lumea copilei. Dar ea nici nu mai era acolo, sufletul ei plutea pierdut
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Am pășit pe plajă fredonând. Pe cer încă mai străluceau câteva stele învinețite rămase din puzderia de peste noapte. Marea cânta straniu, prelung și neînțeles. Ascultam cântecul valurilor. Aerul era pictat în nuanțe posomorâte și o liniște ca de gheață mai înfiorătoare decât țipetele lungi, ascuțite și sfâșietoare ale lunii, stăruie încă pe boltă. Chiar și vântul părea să tremure în tăcerea ca de mormânt, ascunzându-se prin scorburile palmierilor de pe plajă sau prin scoici. Pescărușii albi luminau bolta întunecoasă, umbrele lor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ardea de emoție. Era un sentiment minunat, ca atunci când vezi cum o mașină e gata să te lovească, dar printr-o minune ești salvat și binecuvântat să-ți păstrezi viața. Era groază și bucurie în același timp! Era minunat și înfiorător! Era o doză prea mare de sentimente amestecate și de neprevăzut pentru mine, așa că am tras din nou adânc aer în piept. M-am uitat în jos și, pentru o clipă, simțeam cum am nevoie de aer, mult aer, de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cum să-mi dau cu kohl în jurul ochilor și cu o pudră verde pe pleoape. - Nu doar că te face mai frumoasă, dar ține și țânțarii departe de tine. Așnan m-a învățat de asemenea ce e plictiseala, o pacoste înfiorătoare care se abate asupra femeilor care locuiesc în palate. Într-o după-amiază chiar am plâns din cauza monotoniei, stăteam nemișcată în timp ce Așnan dormea. Singurul lucru cu care îmi puteam ocupa mintea era întrebarea dacă Shalem știe sau nu că eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spate. Firește că le-am spus. Ar fi vrut foarte mult să poată fi prezenți. — Atunci asta e. Va trebui să te amesteci printre celelalte familii și ceilalți colegi. Uite. Albă ca Zăpada. Îmi trîntește În brațe o rochie absolut Înfiorătoare de nailon, cu mîneci bufante. Dar nu vreau să fiu Albă ca Zăpada... Încep, dar amuțesc brusc În clipa În care o văd pe Moira de la contabilitate cu un costum uriaș de gorilă În brațe. OK. Înșfac repede rochia. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de bine. O ! zice, cu ochii În podea. Doamne ! Îhm... bună, Emma ! — Bună ! răspund cu voce sugrumată. M-am gîndit să vin acasă. La birou era pur și simplu... prea cumplit... Tac și, preț de cîteva clipe, urmează cea mai Înfiorătoare și mai greu de suportat tăcere posibilă. — Deci... Înțeleg că te-ai uitat, zic Într-un final. Da, m-am uitat, spune Lissy, cu ochii Încă În podea. Și... Își drege glasul. Vreau doar să-ți spun că... dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nimic ? De ce nu vorbește ? Vrea să mă pedepsească ? Așteaptă să-mi cer scuze, din nou ? O, Doamne, e curată tortură. Spune ceva, Îl implor În tăcere. Spune ceva. — Ah, Francesca... — Connor... Poftim ? Mă uit mai bine și mă străbate un Înfiorător sentiment de dezamăgire. Doamne, ce proastă sînt ! Nu e Jack. Și nu e doar o siluetă, ci sînt două. E Connor și o tipă care probabil e noua lui prietenă - și se pipăie de mama focului. Mă fac mică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sunt mai intime, mai profunde... că se fac cu mai multa dragoste. Pentru că, domnule, s-au făcut și greșeli! Greșeli enorme! Da, toate acele improvizații, fanfara, publicul, tribunele, covorul roșu, o, mai ales covorul roșu... au fost niște regretabile, niște înfiorătoare erori... Toate astea nu făceau decât să-l îndepărteze pe osândit de călău... să-l umple de fumuri și să-l înstrăineze de taina morții... Osânditului începea să-i pară rău că moare, se întâmplau adevărate tragedii... fastul din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de simpatie, dacă ar fi să declar că am început să am mâncărimi pe tot trupul, să clipesc din ochi și aproape să leșin cuprins de-o senzație de ireal. Regret. Nimic de felul ăsta. Recunosc că am un defect înfiorător. Pentru mine tot ce văd, aud, simt, gust sau miros este real. Sunt în asemenea măsură jucăria propriilor mele simțuri, încât pentru mine nu există nimic ireal. Mi-am păstrat această credulitate neclintită chiar și în momente când am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și devenea un „güio“, înfricoșătoarea anacondă care paraliza de groază cu privirea. În ramurile de sarrapia urlau, sinistru, maimuțele araguatos și din când în când se auzea - ca scăpat din înseși peșterile groazei - șuierul de nedescris al „păianjenului-maimuță“, cel mai înfiorător sac de venin pe care și l-ar putea imagina mintea omenească. Șerpi corales veninoși, pirania și cuamacandelas se furișau și ei pe lângă mal încercând să-și înfigă colții gemând de venin, și pe pământ, sub apă și în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fata cu părul de aur. Nu, mulțumesc! Voi urma drumul de diamant! hotărî Sonia. Și așa făcut, dar drumul de diamant ducea către o parte întunecată a pădurii. Aici copacii erau înfricoșători, nu mai zâmbeau binevoitor și scoteau niște sunete înfiorătoare. Acum fata cu ochii verzi și-ar fi dorit să fi mers pe cărarea de bomboane. Iuți pasul și reuși să iasă la lumina zilei. Nu mai merse mult și calea îi fu tăiată de clipocitul unui râu de ciocolată
Călătorie în pădurea fermecată. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana-Maria Nuţu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_684]
-
aibă o mâncare absolut fantastică. —Așa e. Alice s-a uitat la sferele verzi din farfuria ei. Sau, mai curând, la fostul disc de joacă care îi servea de farfurie. Culesul verzei pe un ger de crăpau pietrele fusese ceva înfiorător. Mai ales atunci când te mai gândeai și la modul în care fusese crescută varza cu pricina. Varza ați plantat-o chiar voi? Ce inteligent. Doamna Duffield era hotărâtă să facă eforturi pentru a înveseli atmosfera. —Cum mai e grădina voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]