2,013 matches
-
geamul aburit Și încerc să deslușesc umbrele Care se unduiesc straniu în noapte. Nu-mi dau seama dacă sunt reale Sau halucinantul rod al imaginației mele febrile De după plecarea ta. Un sunet ascuțit Ca un țipăt din altă lume Îmi înfioară întreaga ființă. E doar o pasăre rătăcită în beznă, Care-și caută frenetic prada. Cad frunze cenușii Peste sufletul meu Copleșit de amintiri. Copacii freamătă, nerăbdători, După un nou veșmânt. Se cutremură pădurea De dorul primăverii, Mă cutremur eu De
FRUNZE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366041_a_367370]
-
lor să potolești talazul Ce-mi zbuciuma sub tâmplele fierbinți. Numai în palmă ta cea aspră și muncita Îmi aflu calde mângâieri de catifea, Aduc tribut sărut pe palmă ta sortită Să schimbe-n armonii năluci sub fruntea mea. Mai înfioară-mă c-o dulce mângâiere, Alunga demoni ce mă vor în stăpânire; Când timpul va sosi de veșnică tăcere În palmă ta să-mi aflu somn spre nemurire. Citește mai mult În palmă ta mai lasă-mă să-mi pun
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
cumințiși cu blândețea lor să potolești talazulCe-mi zbuciuma sub tâmplele fierbinți.Numai în palmă ta cea aspră și muncităîmi aflu calde mângâieri de catifea,Aduc tribut sărut pe palmă ta sortităSă schimbe-n armonii năluci sub fruntea mea.Mai înfioară-mă c-o dulce mângâiere,Alunga demoni ce mă vor în stăpânire; Când timpul va sosi de veșnică tăcereîn palmă ta să-mi aflu somn spre nemurire.... VIII. DAR DE SUFLET, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 726 din
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
când în când, parcă nevrând să se mai despartă vreodată. Lumina creștea, apoi inundă bolta cerească într-o simfonie multicoloră stropită cu flăcări purpurii, ce se răsfrângeau în oglinda de cleștar a ferestrei acum închisă, simțindu-se răcoarea zorilor ce înfiorau cele două corpuri tinere, lipsite de orice veșmânt. Scântei galbene, roșii, verzi, sclipesc pe suprafața tulbure a Oltului ce-și purta mai departe apele învolburate și gălăgioase, acolo unde întâlneau obstacole sau praguri. Mantia nopții înstelate este înlocuită cu veșminte
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
linie moartă. Fețele tinerilor nu mai purtau nicio urmă de veselie. Urmele de oboseală cauzate de disconfortul nopții trecute erau mascate, ca de un fard de proastă calitate, de curiozitatea ce pusese stăpânire pe toți; o curiozitate bolnavă ce îi înfiora. Nu au întârziat să apară camioanele militare în care au fost îmbarcați. * Porțile grele ale cazărmii s-au închis, ca de la sine, îndată după intrarea camioanelor, însoțite de un suspin abia perceptibil al recruților. Libertatea se afla în spatele cortinei de
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
în frunte, veste kaki, centuri din piele învechite și grele îngreunate de catarame din fier și bocanci și mai grei cu talpa țintuită în potcoave soldățești menite să oblige soldatul român la un pas ferm, energic, astfel încât inamicul să se înfioare încă înainte de a avea intenții războinice, atunci când va spiona parăzile militare. Hainele civile și le îndeasă în saci de hârtie pe care completează adresa de acasă. În mod surprinzător, pentru toți ceilalți, câțiva nu au ce adresă să completeze. Nu
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
și Rădăuți. S-au obișnuit cu gândul că fostul lor camarad a comis o crimă. Doi-trei dintre ei se înțeleseseră să se întâlnească în capitală cu Comănescu, după liberare, în civilie. Știu că întâlnirea nu va mai avea loc. Se înfioară la gândul că s-ar putea petrece acum. Oare vor fi nevoiți să tragă asupra lui ?! * Nechifor locuiește la marginea localității în care se află pichetul de grăniceri. Este la curent cu cele petrecute, la fel ca și ceilalți consăteni
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
amintești iubite cât eram de tulburată Când plecai de lângă mine?!.. Mă topeam de dragul tău... Nu-mi plăcea vântul ce aprig îmi rotea părul inele Și nici noaptea..fără tine! Îmi simțeam sufletul greu Nu-mi plăceau stelele-n ceruri..mă înfioram de ele Dar le-am acceptat în suflet..le-am iubit,de dragul tău! Erau zile nesfârșite..îmi doream să văd pământul Deschizându-se spre mine..să-mi înghită dorul greu Apăreai ca o nălucă..tainic răvășindu-mi gândul Azi m-
DE DRAGUL TĂU de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365427_a_366756]
-
știind că dacă va fi refuzată nu va mai îndrăzni nici măcar să-și ridice privirea în fața lui. Nici vorbă să o refuze, ba mai mult, Albert o încurajează cuprinzând-o ușor de după talie. Femeia, având doar halatul alb pe deasupra se înfioară, ca în vremea tinereții și cu o mișcare instinctivă lasă să i se întrevadă sânii. Își pune țigara deoparte, cu grijă să nu se rupă și se îndreaptă spre locul unde o poate fuma. Își amână plăcerea. Vrea mai întâi
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
din 29 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Duminică, 29 Septembrie 2013 „ Cine vrea să vină să mă vadă, Mult nu mai fac umbră pe pământ”, Cum se topește încet ca o zăpadă Făptura ei de Mamă în cuvânt! Iar se înfioară sufletul în mine, Mă simt ca iarba vara, fân cosit, Sunt ca un roi învolburat de-albine, Sunt ca un roi de matcă părăsit... Mă doare mâna asta care scrie Acest Poem neterminat din viață, Cealaltă mână, dinspre dimineață, A
FĂPTURA DE ZĂPADĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1003 din 29 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365120_a_366449]
-
întâlni acel Bine mult râvnit de toți românii. Ies din desișul codrului și dau peste o poieniță plină cu tineri care dansează. Par a fi fără nicio grijă. Este doar o părere. De undeva se aude o muzică care te înfioră. Ea conduce pașii tinerilor fără locuri de muncă, fără viitor, fără orizonturi, într-un dans al deznădejdii. Dansează așa cum li se cântă, după ritmul impus de cineva aflat undeva prea sus pe scara ierarhiei. Ce-o fi Doamne acolo sus
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365102_a_366431]
-
dacă te-a atins, devii tot ce poți fi mai bun din ce ai putea fi! Gândul iți fuge, mereu și mereu, ori înainte, ori înapoi, doar prin iubire, poți trăi, prezentul moment, nemuritor! Fiindcă, o atingere de gând poate înfiora, mai mult decât cred brațele că pot simți! Referință Bibliografică: Sentimental / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2053, Anul VI, 14 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SENTIMENTAL de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365202_a_366531]
-
i-a venit vremea să plătească, își îndura chinul în tăcere fără a face vreun reproș elevului. În schimb, Albert nu mai simțea satisfacție ci milă, fără să se lase însă dominat de aceasta; i se părea drept chiar dacă se înfiora uneori la gândul că depășea anumite limite. * Își avea porția lui de suferință; Paula nu mai căpăta salvatorul cinci de la profesoara de fizică. Nu mai stătea cu el în bancă, se mutase; nici nu mai făceau acele plimbări nici nu
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
ceilați colegi au note puse în aceeași dată? - Văd că..., numai puțin, să mă mai uit...Nu, nu au; ești singurul cu notele puse. Clarifică-ți situația! * Situația avea să se clarifice cât de curând. Două teancuri așezate pe catedră înfiorau pe cei mai mulți dintre cei prezenți în clasă. Fiecare lucrare era judecată corect, cu autorul ei lângă profesor, la catedră. Albert aștepta liniștit; lucrările lui erau departe de nota trei. Lucrurile se vor limpezi. Și-a auzit numele, a dat să
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
am susținut privirea, deși mă simțeam intimidată de ochii aceia de un albastru intens cum nu mai văzusem decât în filme. De fapt, mă simțeam ca și cum jucam într-un film, așa că am așteptat ca el să înceapă discuția. M-am înfiorat când mi-a spus cu glas răgușit: - Am citit cărțile dumneavoastră și cu toate că nu cred în sentimentul iubirii sau al generozității, am fost fascinat de felul cum descrieți ura care zace în mintea multora. Dintre ei am fost și eu
CRIME IN NUMELE IUBIRII de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364782_a_366111]
-
se gândea la această ultimă oportunitate începea să o furnice tot corpul. Trecuse ceva timp de când nu s-au mai văzut și nu s-a mai simțit ocrotită de brațele sale atât de tandre. Poate din această cauză s-a înfiorat de plăcere la sărutarea violentă a lui Viorel și la mângâierile sale pe sânii dornici de a fi răsfățați cu sărutări și atingeri pătimașe. Când a ajuns la Fetești, se gândea că se apropie de ținuturile sale natale. Prin fața sa
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
larg deschisă. Își ținea capul cu pletele sale ondulate în curentul făcut de viteza trenului, pentru a se răcori. Fără să vrea, Săndica îi admira brațele, trupul său robust și pieptul cu pectoralii dezvoltați, iar gândul o făcea să se înfioare de cutezanță: Cum ar fi oare dacă aceste mâini superbe ar investiga-o pe tot corpul, descoperindu-i locurile dulci și secrete, să-i simtă degetele cu unghiile sale îngrijite și frumos rotunjite, mângâindu-i păduricea fină și dornică de
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
întrebăm: Ce-l caracterizează pe poet? Aflăm răspunsul chiar de la autor, din partea a patra a poemului „Zamolxeion'', intitulată ARHEION: „Avida căutare-în deja găsire, sfântă/ silaba- OM durării, suprema-i pace -o cantă.” și... „Cât sinea, dăinuitul, irumpe să asume/ și'înfiorat așterne amprentă fără nume,/ pe-a binelui cărare, în destinal să fie/ doar OMUL stă mișcării, mișcând statornicie”. Se poate afirma că Petru Solonaru invită la o re-edenizare prin cuvânt, prin poezie? Da! Noțiunea de cetățean al raiului ne surâde
POEZIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364854_a_366183]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > LILIANA STOIAN - ULURU (POEME) Autor: Liliana Stoian Publicat în: Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului ACUM E MOMENTUL Când sufletul arde printre adâncuri Și suflul speranței l-a fermecat, Pădurea de raze se înfioară De-o șoaptă, de-un tremur, de-un vis neuitat Este chemarea la viață sublimă Ce ne-o dăruiește iubirea din noi Este dorința de împlinire O șoaptă, un tremur, un cântec în doi Aduceri aminte ne poartă departe Spre
ULURU (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366386_a_367715]
-
Și strânge în grabă mare, alai de copilași zglobii. Plapumă rece așterne pe munți înalți și văi adânci. Ninge cu sclipiri din gene, când vântul fluieră-n uluci. Fără unelte sculptează țurțuri la streșini de casă. Când îi vezi, te-nfiorează. Că-n cioburi o să sfârșească. Viscol prin copaci străbate, cu a gerului urgie. Din harpă, solfegiu scoate, să îl pună-n simfonie. Glas de copii pe pârtie, din gânduri imaculate, rărună-n copilărie, ca-n a Domnului cetate. Își scot sănii
IARNA COPILĂRIEI -PASTEL- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366462_a_367791]
-
-ar vrea ca efemerul să-i distreze ... Dă să iasă, dar se întoarce și adaugă): Tot trăncănind era să uit: Din Nod aveți urări de bine de la feciorul vostru Cain! Amic la toartă e cu mine ... (Iese) Scena 3 Set (înfiorându-se) Văleu cât poate să vorbească ființa asta reptilină! Mi-a provocat aceeași silă pe care-o simți lâng-o jivină. (Adam și Eva se privesc semnificativ.) Adam: (visător) L-am cunoscut și noi cândva în circumstanțe mai aparte; părea un
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
la porțile încă închise ale plăcerii. Răspunzând, Miruna întinse cu îndemânare mâna să-mi prindă cu putere nebunaticul, în timp ce își ridică puțin fundul și-l potrivi pe făgașul plăcerilor incomensurabile. Își mișca trupul atât de măiestrit și agil, încât mă înfiora. Cu mâinile sprijinite de copastia bărcii, dansa un dans numai de ea știut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
mai des Cum e Pământul... O, Cogainon, casă dragă, Mansarda mea de calciu și iluzii, Tu ești răsplata cea întreagă A strădaniilor mele pentru vii! La gura peșterii ieșind, Spre geți, își ațintește fața Și vocea lui, adusă a colind, Înfiorează toată viața: Degeaba îmi trimiteți, la cinci ani, Câte-un novice-n lăncii aruncat! Secretul Nemuririi-i prea e departe Ca să pot lor vreodată să-l împart... Îi văd, neșovăind la faptă, Numai dorință și numai avânt; Prea crud le
ZAMOLXIS de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366710_a_368039]
-
în jurul lui. Îmi strângea prea tare degetele și mi se părea că tot calmul său obișnuit ( pentru care îl invidiam ) i se retrăsese în palmă. Mirosea a spray fin și a tutun, mirosul ăsta, plăcut, mă asalta prin toți porii înfiorându-mă.( Mai târziu îl voi identifica prin EL și voi tresări emoționată ori de câte ori va pluti în jurul meu...) Înfloriseră salcâmii, totul în jur era albastru, verde și alb dar SUFLETUL MEU PĂREA FĂRĂ CULOARE!” Sună telefonul. Abia a venit de la școală
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
ori, dar durerea și tristețea încă nu i-au trecut. Ca să nu fiu recunoscut, m-am mutat dintr-un loc în altul sub diferite înfățișări. E vorba de sute de ani... - Și care-i fața ta adevărată? Să nu mă înfiorezi! Am auzit că vampirii sunt urâți și fioroși. - Te înșeli! Adesea au chipul asemănător cu cel al muritorilor, atâta doar că-s mai palizi. Iar adevărata mea față este cea pe care o vezi. Ți-am spus doar că pe
XX. PRINŢUL MISTERELOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365653_a_366982]