7,523 matches
-
gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și curați, iar primele frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bătrânilor din sat. De când începu să facă așa, situația se schimba din zi în zi tot mai spre bine. Și de atunci, nu s-a mai pomenit să nu fie mulțumită. Acum sunt mulți ani de când lucrează cinstit și afacerea înflorește. Pur și simplu, simțea binecuvîntarea lui Dumnezeu, începând cu ziua în care acea doamnă îi deschise ochii, ca să cunoască adevărul. Acum, ea îi sfătuie și pe alții ce trebuie să facă, zicându-le: „Cu ce măsură măsurați, cu aceea vi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și ea cu toți ai casei lor. Afară mirosea a sărbătoare. Pomii și gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și curați, iar primele frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
gardul văruiți, cu numai o zi înainte, erau albi și curați, iar primele frunze și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Așteaptă fata mea, așteaptă, cine știe de ce om de nimic îi ave' parte. Pari fată cuminte". Îi vine să plângă. Nu, nu e cuminte, dar mai bine să plece, bătrâna cu amintirile ei, cu mirosul acela rânced. Alerg prin câmpuri înflorite cu miros de mentă sălbatică și de pucioasă, aerul tremură de arșiță, tata plesnește caii cu biciul și se uită în înaltul cerului. După ce a dat cotele către stat, din trei hectare de grâu s-a ales cu un sac
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vă temeți, și-i vom face să plătească pentru fapta lor. Dar mai bine să vorbim de-ale noastre... Urmărind o codană care tocmai trecea prin fața cortului, unde se afla bulibașa, avocatul rămase fără replică, gânditor, dus spre anii primăverilor înflorite de patimi și dorințe, când și lui îi sticleau ochii după ocheșelele în fuste lungi și înflorate. Când bulibașa desluși în starea oaspetelui său că acesta ar vrea să plece, lăsă de o parte alte discuții și îl întrebă : - Ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în picioare și cu degetul arătător creionă portretul ce i se arăta doar lui pe fundul tipsiei. - Nu vezi, mamă, e Voica, e chipul ei! Rafira îl mângâie alintător pe creștet, a înțelegere, nu rosti nici un cuvânt, însă fața îi înflori într-un zâmbet binevoitor. Apoi intră în cort, nu înainte de a-l mai privi o dată pe băiatul ei drag. Vișinel rămase cu tigaia în mână, privind imaginea fetei atât de dragă lui. Neîndoios, numai el o vedea! Era întocmai Voica
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-i aducă un cărbune să-și aprindă luleaua. Nu atât că n-ar fi putut întinde mâna să ia un bețigaș, dar îi era nespus de drag acest flăcăiandru isteț, ai cărui ochi îl umpleau de albastru. Când primi rămurica înflorită de jar, îl apucă de mână și-l reținu un timp lângă el. - Ce mai faci tu, Vișinel mo, știi să spoiești un cazan? - Cum să nu, bunule, ba încă cum! - Ei, bravo, bravo! înseamnă că am scăpat de toate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
devenind fiul Rafirei și al lui Lisandru Carabăț? - Nu, domnule judecător, nu vreau să plec din familia mea, și-și acoperi fața pe care începură să șiroiască lacrimi de durere și tristețe. Pe buzele avocatului Diaconescu zâmbetul inițial se amplifică, înflorindu-i întreaga figură ca un semn de izbândă. Voia să arate că prezumțiile sale se adeveriseră. După o pauză calculată, ca pentru un respiro, la îndemnul judecătorului, acesta își reîncepu pledoaria: - Onorată instanță, putem noi să ne opunem voinței celor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
urât! Acasă nu suflară o vorbă despre cele întâmplate pe terenul de fotbal, dar din ziua aceea, relațiile dintre Mihăiță și Vișinel luară un alt curs, încălzindu-se nebănuit de mult. Părinților nu le scăpă transformarea survenită. În sufletul lor înflori speranța că în locul unor întunecimi, își făceau loc câteva raze de soare. De-a lungul școlarității, Vișinel avu parte de mai multe altercații care s-au soldat cu pumni și picioare primite la nimereală, dăruite mai ales de către unii conșcolari
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Îmi vine să zbier, dar țipătul nu se poate Închega. Sunt Încordat ca un arc. Închid ochii. Caut febril În spațiul memoriei un loc În care să pot urla nestingherit. Beznă. Frânturi de imagini. Apoi lumină limpede. Găsesc o vale Înflorită dintr-o primăvară târzie, prin care am hălăduit cu mulți ani În urmă. Aer cristalin, parfumat de salcâmi. Îmi trântesc spiritul peste un dâmb verde, acoperit cu iarbă grasă. Urlu. Mai Întâi un geamăt, un țipăt isteric, prelung, urmat de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
era întrebată se scuza găsind diverse pretexte ce țineau de preocupările ei școlărești. Stătea închisă ore în șir în camera ei din care nu ieșea decât la masă sau când pleca la școală. Îi pieriseră până și scânteile acelea ce înfloreau adesea în ochii ei migdalați, care însoreau îndeobște întreaga casă. Sfătuindu-se îndelung, părinții Inei găsiră că hotărârea pe care o inoculaseră fiicei lor nu era în firea lucrurilor. Dacă aceasta o fi chemarea ei!? Era într-o duminică dimineață
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
matcă, umplând străzile bătrânului oraș moldovenesc. În vremea examenelor mai ales, dar și de-a lungul anului școlar și universitar, din septembrie și până în iulie, Iașul e un oraș viu, animat, de parcă ar trăi un singur anotimp, acela al primăverii, înflorit de tinerețea care îl populează. Așa era și în dimineața aceea când Olga și Ina puneau piciorul, pentru prima dată, pe pământul încărcat de istorie al acestei Cetăți. Dar fetele nu uitau nici o clipă că examenul care se apropia cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
unul meritat pe deplin. Își dădea seama că în sufletul lui dragostea pentru Ina era una plină de lumini. Numai sobrietatea acesteia îl ținuse oarecum la distanță, poate de un singur pas. Ori de câte ori se gândea la ea, în sufletul său înfloreau nenumărate nădejdi. Ina intuia frământările lui Alex și aprecia cavalerismul lui modul în care o trata, care nu depășea niciodată normele decenței. Mai multe zile la rând, când Alex ajungea acasă, deși era frânt de oboseală, răsturna clepsidra luată dintr-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
acest examen al vieții că avea o singură cale de urmat: drumul spre grădina de suflet a Inei. Trebuia să planteze cu grijă, răbdare și mai ales cu tact florile încrederii și împreună să ocrotească aceste flori miraculoase ce puteau înflori numai încălzite de un singur soare, cel al unei dragoste sincere, adevărate. De câteva nopți la rând, Alex avea același vis, ceea ce i se părea incredibil: alerga spre un autobuz care tocmai oprea în stație, dar atunci, când era gata-gata
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
neașteptată această veste, nu crezi? Ina simți în declarația lui Alex cum pe orizontul vieții ei apăruse soarele pe un cer limpezit, de un albastru plin de speranțe. Sub pantofi, pământul dobândi siguranță și în suflet părea că i-a înflorit o crizantemă. - Ina, dragostea mea, ce te împiedică să dai curs așteptărilor mele? - Te rog, Alex, să nu te superi pe mine. Când dăruiești ceva, În acel ceva trebuie să fii și tu, altfel totul nu e decât o farsă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Fruntea ei înaltă, acum tot timpul transpirată, purta lumina lămpii de pe noptieră de parcă ar fi fost lumina soarelui, care urca în cealaltă parte pe perete, lungind tot mai mult umbra ei și a patului până pe tavan. Halatul ei cu crizanteme înflorise, iar tulpinile îi crescuseră drepte peste corp. Dacă trec mâna spre părul ei, ele se apleacă ușor, ca din sternul meu crăpat să simt cum zvâcnește inima ei. Mătușa Ada nu mai bea acum lapte cu cacao pentru că i se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-mi acest îngeraș să-mi mai lumineze zilele întunecate, să nu mă rătăcesc în noianul meu de griji și necazuri. Cu un singur zâmbet ea îmi luminează sufletul, viața! E un copil bun, nu plânge noaptea, mănâncă, prinde în greutate, înflorește de la zi la zi ca o floare rară, parcă adusă din paradis. Nu știu ce am să mă fac cu doi copii după ce voi reintra la serviciu. Apropo, am toate șansele să-mi reiau slujba la spitalul municipal, tot în secția de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Vira, al cărei nume tu îl pronunți impasibilă și cu o oarecare ironie, a descoperit întâmplător un nor negru care planează peste casa ta, în stare să aducă tulburări în atmosfera căminului tău conjugal. - Nu mai spune? Pe chipul Inei înflori un zâmbet, abia perceptibil, dar în care se ascundea o oarecare teamă, ca întotdeauna când te afli în fața imprevizibilului. Ceea ce însă o irita mai mult era faptul că această colegă binevoitoare derula povestea în pas de melc. O fierbea, cum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și-n asta. Deosebirea era, că, Vasile cel Mic, venea rar pe acolo, iar când se întâmpla, totuși, să apară, aproape nici nu observa dacă se impunea a fi luată vreo măsură, în vreo direcție. Deci, în timp ce una din grădini înflorea, cealaltă, decădea. Mai pe urmă, Vasile cel Mic și-a vândut apartamentul din oraș, l-a mâncat și l-a băut. și-a început, la grădină, o casă. Ce fel de casă, însă? O chichineață, o aia, de râsul lumii
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mari și originali inventatori de lumi și limbaje poetice, au fost imitați, începând cu sfârșitul secolului al XV-lea, de emulii lor, sub neliniștea și presiunea unui trecut prea încărcat de glorie, încât se părea că la umbra acestuia nu înflorește decât epigonismul. Imitând forma în detrimentul conținutului, neuitând obscurul cod ideatic-cultural-filozofic, în absența căruia poezia persană clasică nici nu poate fi concepută, epigonii n-au putut să-i egaleze pe marii creatori de imaginar poetic, dar nici să se îndepărteze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
deșteptător. E vremea acțiunii imediate, nemijlocite și totale! Scuturați jugul infam al bestiei bipede! Jos Omul! Semnat: Președintele Comitetului Revoluționar Linia Continuă, Volkswagen T. Guevara. Citirea declarației de război a fost urmată de o tăcere consistentă, iar În restaurant a Înflorit o profundă stare de nemișcare . Mica glaciațiune a ținut cam un sfert de veșnicie, trecând apoi pe nesimțite Într-o altă fază, În care absența sunetelor și a mișcărilor s-a Îndesit Îngrijorător. Vom nota și o scurtă suspendare a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un amănunt bizar, poveștile din armată - gara prin care se târâia trenul personal al oricărei discuții dintre bărbați - dispăruseră din program: fără ascultătoare care să aprecieze eroismul naratorului prin strașnice căscaturi, acestea nu mai aveau nici un sens. O altă specie Înflorise: discuțiile despre fotbal. Reluări maiestuoase au Început să populeze peretele-ecran, portarii plonjau ca niște vulturi pentru a salva goluri ca și făcute, spectatorii izbucneau În tribune cu brațele ridicate, ridicați de fazele pe muchie de cuțit. Cu ajutorul telecomenzii, grupul nostru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un viciu, ca băutura, de exemplu, și o consumă zilnic, în porții egale, gîndindu-se că, oricum, e mai bine să fii un paria, să te naști direct pe pămînt, să mănînci de prin gunoaie, să furi, să cerșești, să-ți înflorească în plămîni tuberculoza ca un trandafir, decît să te schimbi peste noapte în cine știe ce locuitor al speranței". Plăcințica hoinară, care nu-l mai recunoaște, a fost și ea o iluzie, a ajuns jurnalistă și "apostol" al Uniunii Europene, pierzând însă
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
După examene am obținut în urma a două săptămâni de pregătire intensă, doar treisprezece titlul și insigna de militar de frunte, fiind o performanță să ai „cruce” pe piept. Au urmat avansările la gradul de fruntaș, se mai spunea că au înflorit bostanii în limbaj popular deoarece perioada corespundea în timp. A venit timpul recrutării pentru școala de gradați unde am fost ales și eu. Școala de gradați după șase luni față de unsprezece cât făceau cei ce ne instruiau pe noi. De
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]