2,548 matches
-
cultura română interbelică. Totul a început printr-un răspuns acordat unui chestionar inițiat, în anul 1928, de revista Tiparnița literară referitor tocmai la problema dacă există sau nu o nouă o „nouă spiritualitate” în cultura română. Mai târziu, în plină înflorire a mișcării Criterion, Mircea Vulcănescu revenea cu un text mult mai amplu pe această problemă. El iniția, de fapt, un veritabil dicționar al noțiunilor cele mai folosite în orizontul cultural al epocii. Importanța acestui demers este bine subliniată de autor
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A110 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (03.03.2014) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371082_a_372411]
-
dulce, din ochii strălucitori care “mult mai verzi răsar în zori” Și din alte asemenea bucurii simple care nu costă nimic. “Peste verdele-n neștire, plouă lacrimi de iubire, / Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară. Cântec nou, de înflorire, strălucește în privire / Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?! Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară / Iar zefirul unduiește firul ierbii ce-mi zâmbește. Pădurile șușotesc, frunzele se-nveselesc / Și obrajii-mi se roșesc, c-au
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
oară, ochii tăi de primăvară?! Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară / Iar zefirul unduiește firul ierbii ce-mi zâmbește. Pădurile șușotesc, frunzele se-nveselesc / Și obrajii-mi se roșesc, c-au aflat cât te iubesc! // Cântec nou, de înflorire strălucește în privire. Primăvara dă de știre, vieții de a ei sosire / Și mă-nvăluie-n iubire, armonie, strălucire / Și iubesc a ei menire și iubesc, iubesc, iubire! // Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară, / Geana și clipirea lor ca
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
florilor, / Florilor de viorea care-mi ascund dragostea / Și mă rog, iar să mi-o dea, ca să gust amar din ea! Peste verdele-n neștire, plouă lacrimi de iubire / Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară. Cântec nou, de înflorire strălucește în privire / Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!” (Dragoste fragedă). Nici un nor, nici o umbră nu par a strica atmosfera paradisiacă pe care ne-o oferă cu grație autoarea. Toate acestea se armonizează în chip fiesc doar
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
mâna Domnului. acum e întuneric. aștept Lumina care-mi este mereu învelișul dintâi în fiecare început de treaptă. înrobită de așchiile din crucea frământărilor, culeg spin cu spin, coroana de gânduri. le aștern neuitând să le trec prin floarea inimii. înflorirea devine un tablou neterminat în care oase de gânduri aștern nuanțele atent în ritmul darabanei valorilor mereu în schimbare. într-o primăvară în care unu și trei adună roadele celor 44 de ani de zbateri, aprind candela și îi privesc
GÂNDURI DE SEARĂ 29 APRILIE 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346001_a_347330]
-
cu dor, stele căzătoare, pomi în floare, grăunți de frig și întuneric, vânt alungând petale, voaluri verzi, anotimpuri, tainele fiecărui răsărit sau liniștea apusurilor. Fără îndoială, culorile favorite ale poetei sunt roșul (trădându-i patima din arderea poetică), verdele (insinuând înflorirea, desprimăvărarea, tinerețea) și albul (puritatea). Indiferent dacă zborul său printre nori o poartă spre aceste stări cromatice, doar gândurile sale - culegându-și sevele din pământul de sub picioare - așteaptă inflorescența verbului a fi, pentru a-l conjuga la toate diatezele, modurile
ANA MARIA GÎBU SAU MĂRTURII DESPRE NUANŢELE INFLORESCENŢEI POETICE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346036_a_347365]
-
Acasa > Cultural > Accente > SCRISUL ? EVADARE PRIN ÎNFLORIRE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 825 din 04 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Probabil Nietzsche are dreptate . „Cu cât privești mai îndelung o prăpastie , cu atât prăpastia privește mai îndelung în tine. Dacă viața te pune într-o
SCRISUL ? EVADARE PRIN ÎNFLORIRE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346056_a_347385]
-
dreaptă, tocmai catapultează absolutul (personal : dragoste și renunțare ) în cuvinte .Acești muguri incomozi. P.S. CU CÂT ASCULT MAI ÎNDELUNG UN CUVÂNT, CU ATÂT CUVÂNTUL MĂ ASCULTĂ MAI ÎNDELUNG. Epilog? Nu. Parafrază și premisă. Costel Zăgan Referință Bibliografică: SCRISUL ? EVADARE PRIN ÎNFLORIRE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 825, Anul III, 04 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SCRISUL ? EVADARE PRIN ÎNFLORIRE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346056_a_347385]
-
deschisă în gândirea fără limite ca un grafic construit de un copil când râde mișcarea carului rămâne pasăre închisă în colivia așteptărilor mereu amânat finalul dansează cu umbrele hora e ovală în aprilie adorm furtunile primăvara lasă chipul mărului în înflorire cântec plin deplin într-o pană de vultur pui ca un punct pe circumferința primului cerc înscris în jocul sferei în roata carului ca o pană de vultur cuvântul se naște mereu pentru zbor deschis ca o poartă în inima
JOC DE-A VIAŢA PRIN OM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347867_a_349196]
-
mijloc voi face să țâșnească o fântână. 42 Ți-e trupul răzor reavăn, proaspăt afânat Și gata să primească cu sete, neîntârziat Sămânța dragostei în fragedă lumină Mereu aflată-n pregătire de înmulțire lină. Terra: 43 -Sunt gata pregătită de înflorire Și glasul păsărilor îți dă știre Parcă au înebunit de-atât amor Trezesc în mine, înaltă vibrație de dor! Creatorul: 44 -Îmbogățindu-te, pe mine mă îmbogățesc Și cât va fi în univers suflu dumnezeiesc Vei dăinui, iubita mea Cea mai
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
scaun de stăpânire autonomă, găsiră aici miniștri români, dregători români, până la cel din urmă găsiseră limba românească întrebuințată tradițional, din vechi, străvechi, în toate administrațiile”. (2-pg.339) De asemenea, Barițiu scrie: „Noi nu privim pe supt sprâncene (cu pizmă) la înflorirea literaturii ungurești, poftim însă românii cu toții ca și noi să fim lăsați slobozi a ne dezvolvi (dezvolta) literatura și a ne cultiva limba noastră”. (2-pg.344) Strânsa legătură națională și de credință dintre românii din Transilvania, atât de numeroși și
CELEBRAREA REVOLUTIEI XI A GENERATIEI DE LA 1848 de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347256_a_348585]
-
nouă iarnă, Peste trăgaciul puștii umbre de șoimi trecând; Din universul gheții lin izbucnind petarde, Și-n liniștea amiezii eu încă mai sperând. Să conjurăm zăpada să ne redea iubirea, Prin transparența-i pură greșelile arzând, E clipa efemer-a înfloririi tandre Când simt o fierbințeală și-apoi un ger trecând. Conf. Univ. Dr. Cristina-Emanuela Dascălu, PhD, PREȘEDINTE DE SENAT la Universitatea Apollonia din Iași/UAI este absolventă șefă de promoție, cu Diplomă de Merit, media generală 10, licențiată în Litere
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347482_a_348811]
-
PE FLORI DE VERBINĂ Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 760 din 29 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Mă ninge tot cerul cu flori de verbină, Copaci, grei de dor, v- așteaptă-n grădină Cu muguri tăcuți, prolog de-nflorire, Să faceți un semn, spre-a lor împlinire. Străpung depărtarea cu palma întinsă, Alerg după voi, ca-ntr-o horă încinsă Și vreau să vă chem la o dulce agapă... Rămân singură iară, cu stropii de apă. Cu ei, azi
PE FLORI DE VERBINĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348893_a_350222]
-
el de la Boileau, Sainte-Beuve, Hippolyte Taine, Brunettiere până, geograficește, la Cernâșevski și Dobroliubov; de la De Sanctis la Benedetto Croce, la Brandes, la Bachelard, la Alberes, Robert Escarpit, Albert Beguin și Barthes cu nouvelle critique, sau la noi, în perioada de înflorire a libertățillor de creație, de la Maiorescu la Călinescu. Și, compromițând actul critic ce condusese cândva până la superba artă a literaturilor comparate și a aparatelor critice cu care se puteau studia acestea, l-a făcut să decadă în servilism ideologic sau
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
unei dictaturi sufletești: A unor suflete murdare asupra unor suflete care ar fi putut ajunge creatoare de bucurii artistice, ca niște copii buni și recunoscători ai lumii acesteia spre care se simțeau atrași să arunce petalele delicate ale propriei lor înfloriri. Și cu care, băgați în malaxorul drăcesc al miciunii continue prin propagandă și al propagandei continue prin miciuni, au vrut să facă din cuvântul tipărit al literaturii o masă cenușie și urât mirositoare, omogenizată cu cea prin care dictatura tipărea
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
trăiește acut sentimentul de „închidere” în trup și de „deschidere, de ieșire în cele proprii, ale luminii. De aceea, tot universul poematic al lui Dumitru Ichim se umple de alb, până și șoaptele sunt albe, dalbe, toate cerând „a doua înflorire”. Se văd în expunere determinante ale lumii și omului ca fiind aceleași și neaceleași, de început, de zbatere și mântuire: „Bătrâna torcând,/ pe țărmul celor trei zile/ de sub ziuă, își răsuci fusul/ și cu amurg îmi grăi:// «Soarele și-a
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
-te desculț!” (Rugul aprins). Cât de simplu se deslușește legea dialecticii și a mântuirii în această întoarcere de pe cruce a Fiului către om spre a-l îmbrățișa „desculț”, după „descălțarea de grăunț”! În alte locuri, aceasta este numită „a doua înflorire”. De aceea, nici o suferință nu e prea mare sub lumina crucii! Durerea pricinuită de moartea soției îi naște seria de „poeme pentru Flory” (Nu știu dacă mai era cer, Floare morții, Aniversarea punții albe, Am uitat să te întreb, Epicleză
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
ele, cu lumina lor, în lumea manifestată. De pildă, constituția teandrică a bisericii se alege sub un văl al manifestării: „Doar privirea de copil dă/ păpădiei semuire/ împărăției Tale./ Desculță și săracă/ e poate singura ta pildă/ despre/ a doua înflorire.// Cum trupul Tău/ ne va cuprinde pe toți/ în aceeași biserică?// Doar privirea de copil dă/ păpădiei semuire/ prin neînțeleasa pildă/ despre a doua înflorire - / îmbrățișarea sferică.” (Apocatastază, s. n.). În ochii copiilor se oglindește Dumnezeu, s-a spus, dar, iată
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
păpădiei semuire/ împărăției Tale./ Desculță și săracă/ e poate singura ta pildă/ despre/ a doua înflorire.// Cum trupul Tău/ ne va cuprinde pe toți/ în aceeași biserică?// Doar privirea de copil dă/ păpădiei semuire/ prin neînțeleasa pildă/ despre a doua înflorire - / îmbrățișarea sferică.” (Apocatastază, s. n.). În ochii copiilor se oglindește Dumnezeu, s-a spus, dar, iată, și lumina teandrică a bisericii. Sau invers, face cu ele o „breșă” în lumea nemanifestată, a „graiului uitat”, a Logosului divin. Pilda celor zece fecioare
DUMITRU ICHIM, SAU DESPRE REAMINTIREA GRAIULUI UITAT de DUMITRU VELEA în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346225_a_347554]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > SIMPLĂ URARE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului SIMPLĂ URARE În plină primăvară a vieții În plină înflorire tinerească Înfocată vâltoare a tinereții Îți voi cânta „Mulți ani trăiască” Urări simple îți voi spune Buchete de flori înmiresmate Te rog la urmă a-mi permite Să-ți dăruiesc gânduri curate. *** DACĂ AM IUBIT? Dacă am iubit vreodată? Te
SIMPLĂ URARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346326_a_347655]
-
pe urmele lui Isus Cristos, predicatorul a subliniat că ACEASTA ESTE CALEA. Părintele Petru Albert a acceptat să meargă pe această cale îngustă, chiar dacă a trebuit să treacă prin temnițele comuniste. Puțini au avut șansa să vadă eliberarea, victoria și înflorirea Bisericii. Memorialul Durerii este înscris la Sighet cu sângele preoților și al martirilor pentru libertate, pace, credință. Ceea ce i-a ținut acolo în viață, a fost Speranța creștină. S-a subliniat, de asemenea, activitatea editorială a Părintelui Petru Albert, faptul
PĂRINTELE PETRU ALBERT, O.F.M.CONV. de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348320_a_349649]
-
mult ne însingurează și ne sărăcește trăirea interioară. Dacă nu m-am scuturat total de romantism, este și din convingerea că romantismul înnobilează, umanizează, apropie mai mult oamenii între ei, da aripi minții și sufletului, da speranțe, încântă, da frumusețe înfloririi florilor, înfrunzirii frunzelor, șoptitului șoaptelor, sunetului cântecelor, frumuseți de care fiecare suntem însetați, ne dă vibrația caldă a nostalgiei, chiar dacă nu vrem să arătăm. În fiecare din noi stăruie peste timp urme de parfum, de cuvinte nerostite, de amintiri de
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
veacuri încă Numai când ești vioară, Iubirea-n tine cântă! SEARĂ DE MIRACOL Spre brad, doar prietenia ne cheamă în păduri Semnându-ne trecerea sub generoșii aștri puri Întunecimea se topește sub albul nostru gând Se mistuie ca seva spre înfloriri curgând Simțirea în vârtejuri, ori în taifun dezlănțuit Ne năvălește rodind a neuitare și alint In seara asta de miracol cu stelele-n robire Pentru întâia oară tu m-ai supus, Iubire! De sus, din zeiescul lor scaun, zeii privesc
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
un trubadur în noapte Miracol, fulger, suflu mult chemat Te căutam nedumerită, pe înserat Te ghiceam în mirările sângelui În pâcla dimineții, zborul îngerului În pajiștea nădejdii mele, adorare A cerului, implorare-nălțată spre zare In mâinile a ruga pioasă-mpreunate Spre înfloriri, albastrul cer, apoi lăsate În dezmierd ca un copil ademenit De aleanul cântecului de adormit. Erai atât de aproape, Tu! învolburare și flaut În tainița făpturii acum știu să te caut! CULEGE-MĂ CUM SUNT Sunt ca și tine, creată
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
mă regăsesc într-un punct al unei sfere vii tulburată de zgomotul minților bolnave de ură de libertăți false de a ucide impulsul dintâi al sufletelor de a-și lăsa rădăcinile să respire asfaltul le seacă înălțarea frânge crucile frunzelor înfloriri întârziate gustă asprimea acelui zgomot inutil nu nu mă regăsesc și atunci bat darabana cu degetele febrei gâtul refuză să mai lase suntele să iasă amuțesc las doar tastele să rostogolească literele la fiecare bătaie a ceasului vechi în care
ÎNTR-UN PICIOR PE ŞAPTE (ŞOTRON) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345370_a_346699]