8,333 matches
-
relaxat-Încrezătoare, apoi convulsive și stresate. CÎnd, În cele din urmă, a fost limpede pentru toată lumea, limpede ca lumina zilei și dureros de limpede, că acea carte pur și simplu nu se află acolo, umerii lui solizi s-au Încovoiat, a Înfrîngere. — Ei bine, eram sigur c-o avem, dar se pare că m-am Înșelat. Îmi pare foarte rău. A rostit aceste cuvinte cu ochii În podeaua din fața picioarelor clientei, incapabil să i se uite În ochi și să-i citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să mi se vadă decît cel mult un ochi și vîrful nasului, și uneori stăteam aici nopți Întregi, citind. Librăria nu era deloc locul fericit care mi se păruse odinioară că ar fi. Deasupra ei plutea un aer palpabil de Înfrîngere, transpus fizic Într-un strat deprimant de praf. Era limpede că Shine n-a mai pus de mult mîna pe pămătuful din pene de curcan. Fără pămătuf și fără fluierat, și cu pungi imense, ca niște vînătăi, sub ochi. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
bătrîna În doi peri. Hamalii dau totdeauna informații greșite! Ați fost foarte amabilă, Îi spuse Hilfe, făcîndu-i o plecăciune. De o amabilitate cuceritoare. — O, acum mă pot descurca și singură, mulțumesc. Hilfe părea dornic să-și asume misiunea propriei sale Înfrîngeri: porni cu pași hotărîți pe peron, urmat de Rowe ca de-un valet. Forfota contenise, așa că acum Hilfe nu mai avea nici o șansă s-o șteargă. Prin acoperișul rămas fără geamuri se vedeau ici-colo steluțele roșii ale tirului de baraj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din epoca modernă (deci cu un sistem anacronic). Atât pe plan intern cât și extern, acesta traversa o perioadă extrem de dificilă, cu o criză generalizată: „Condițiile politice și economice create de război accelerează căderea țarismului. Primele eșecuri militare ale rușilor (înfrângerile de la Tannenberg și lacurile Mazuriene din august și septembrie 1914) evidențiază rapid faptul că trupele nu sunt pregătite de luptă și nu au materialul necesar; nemulțumirea crește pe front, favorizând apariția sovietelor în rândul soldaților și numeroase dezertări, în timp ce la
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dispreț față de poporul rus pe care naziștii îl arătaseră față de germani. Cum s-a ajuns la socialismul totalitar sau comunism, se poate deduce din aprecierile aceluiași autor, care preciza: „nu există nici o îndoială că Lenin a suferit cea mai gravă înfrângere a sa atunci când, la izbucnirea războiului civil, puterea supremă, pe care el plănuise inițial să o concentreze în mâinile sovietelor, a trecut în cele ale birocrației partidului; dar nici chiar această dezvoltare, oricât a fost de tragică pentru evoluția revoluției
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în derivă, învârtindu-se în cerc. Iar cercul acesta în care suntem prinși parcă fără de scăpare, ne împiedică să înaintăm ferm și să fructificăm șansele oferite de istorie. Desființarea în iunie 1990 a «zonei libere de comunism» din Piața Universității, înfrângerea mișcării studenților bucureșteni (având ca lider pe Marian Munteanu) prin aducerea minerilor în capitală, reformele făcute într-un ritm de melc (de o lentoare deprimantă aș zice) și «scrâșnind din dinți» au compromis temporar șansele României de ascensiune pe scena
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
defectele care se observă în funcționarea mecanismului democrației nu sunt fără legătură cu ignoranța maselor populare. [...] Cultura duce la înțelegerea ideii de drept, de interes general și de datorie, așa că nu se poate vorbi despre lupta pentru respectul dreptului și înfrângerea abuzurilor câtă vreme nu se va dezvolta prin cultură o conștiință puternică în fiecare individ. De aceea, statul democratic trebuie să facă din spiritual și din cultură un scop principal al activității sale.” Într-una din cărțile sale Tudor Vianu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu chiu cu vai, golul egalizator plutea amenințător și iminent deasupra porții lor. Cauza principală a acestei stări era, desigur, faptul că nu numai Ciuleasa, Nea Bițu, Buruiană și Mihnea avuseseră același vis, ci mai toți jucătorii de pe teren. Presentimentul înfrângerii îi adusese pe jucătorii dinamoviști în pragul disperării. Nimeni nu mai făcea nimic inteligent, mingile erau șutate în bălării sau te miri unde, în timp ce adversarii atacau din ce în ce mai frumos, mai dezlănțuit, încât părea un miracol că nu egalaseră încă la cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lângă gașca lui. Și toți izbucniră în râs. Monica se prefăcuse că nu înțelege, dar zece minute mai târziu, văzându-l sărutând o altă fată, o blondină dintr-a unșpea cu părul foarte lung, dar sânii cam mici, își recunoscuse înfrângerea și plecase. Pe drum, în taxi, nu se gândise la nimic. Privise pe geam la bulevardele pustii, la pomii înfloriți și întunecați, la semafoarele care clipeau portocaliu. Iar acum stătea deci în pat și plângea. With or Without You era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu erau niște naivi. Așa că s-a văzut scos din cursă încă înainte de vreme, în locul său fiind numit domnul Buzdugan, nici prinț, nici doritor să fie. Un judecător, ai cărui bunici umblau ca toată lumea, pe jos, în opinci. După această înfrângere, Basarab Cantacuzino și-a revenit neașteptat de repede, sau poate că înfrîngerea n-a fost înfrângere decît pentru cei care priveau, și a luat-o pe altă cale, ținta fiind aceeași. Recepția pe care o oferise italienilor a fost una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înainte de vreme, în locul său fiind numit domnul Buzdugan, nici prinț, nici doritor să fie. Un judecător, ai cărui bunici umblau ca toată lumea, pe jos, în opinci. După această înfrângere, Basarab Cantacuzino și-a revenit neașteptat de repede, sau poate că înfrîngerea n-a fost înfrângere decît pentru cei care priveau, și a luat-o pe altă cale, ținta fiind aceeași. Recepția pe care o oferise italienilor a fost una dintre puținele sale greșeli, probabil fusese inevitabilă, trebuia să le arate oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fiind numit domnul Buzdugan, nici prinț, nici doritor să fie. Un judecător, ai cărui bunici umblau ca toată lumea, pe jos, în opinci. După această înfrângere, Basarab Cantacuzino și-a revenit neașteptat de repede, sau poate că înfrîngerea n-a fost înfrângere decît pentru cei care priveau, și a luat-o pe altă cale, ținta fiind aceeași. Recepția pe care o oferise italienilor a fost una dintre puținele sale greșeli, probabil fusese inevitabilă, trebuia să le arate oamenilor Ducelui că este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ura viitorilor geometri să slujească cu cinste regele și patria, căci lor le revenea dificila misiune de a Însemna pe hartă noile granițe ale patriei noastre). Urma apoi un amalgam Între denumirile unor celebre bătălii cu nu mai puțin celebre Înfrângeri din Primul Război Mondial - Kajmakčalan, Mojkovac, Cer, Kolubara, Drina - cu numele unor profesori și elevi dispăruți, cu notele de la geometrie descriptivă, desen, istorie, religie, caligrafie. Acum apare și numele uneia Rosa, Roksanda, vânzătoare de flori cu care G.M. flirtase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
America, apoi, luând calea inversă, chiar până la Împărăția Soarelui Răsare. Datorită originii sale misterioase și a nevoii oamenilor de a Însăila, cu nemiluita, povești Într‑o lume fără Dumnezeu, Conspirația va deveni un breviar care te Învață că, În spatele tuturor Înfrângerilor istoriei, se află o „misterioasă“, o sumbră și periculoasă forță, ce ține În mâinile sale soarta lumii, ce dispune de resurse tainice, declanșează războaie și revolte, revoluții și tiranii; ea era „sursa tuturor relelor“. Revoluția Franceză, Canalul Panamez, Liga Națiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de strigatul de durere al prințesei, Tapú Tetuanúi se opri din dânsul lui dezlănțuit și observa cu atenție acele ființe monstruoase, acoperite din cap până-n picioare de tatuaje oribile, care se transformaseră, dintr-odată, în imaginea cea mai elocventa a înfrângerii și a disperării. Își dăduseră seama că se găseau în pragul morții, care le dădea târcoale sub forma corpurilor lungi și subțiri ale unor rechini mereu flămânzi și dotați cu mandibule cu dinți ascuțiți precum cutițele, însă se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
până la îndepărtată insula a Te-Onó și să-i aducă înapoi, victorioși, până la porțile celui de-al Patrulea Cerc. Viața, așa cum o cunoscuseră până în acel moment, părea să-și fi pierdut sensul. Dulcea victorie se transformase dintr-odată într-o amară înfrângere. Miti Matái murise! A doua zi, dulgherul construi o mică piroga din resturile navelor dușmane, care încă mai pluteau în jurul lor. Așezară în ea resturile celui mai iubit dintre căpitani, îl împodobiră doar cu centura regală de pene galbene, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
inima îi îngheță. Își adună puterile și respiră din nou. Bâjbâi în întuneric scara putredă, puse piciorul pe prima treaptă și se opri. Inima îi bătea să-i spargă pieptul. Ar fi făcut bucuroasă cale întoarsă, dar asta însemna recunoașterea înfrângerii. Continuă urcușul spunându-și, mereu, în gând: Nu e nimeni aici în afară de mine. E o prostie să-mi fie frică. Nu există vrăjitoare". Ajunsă sus pe buza podului, se chirci cu genunchii la gură și așteptă nemișcată să vină Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iute, fără să privească în urmă. Muncitorii și-au terminat lucrul liniștiți iar după ce au intrat în posesia banilor au dat bir cu fugiții, jurând că nu vor mai călca vreodată pe acolo. Mătușa Anda nu reuși să-și înghită înfrângerea. Fierbea și zile întregi se tot legă de Luana, pentru orice nimic. Dan și nevasta lui o secondau, ca pe o starletă de cinema. Vestea morții lui Rosti Seneg căzu ca trăsnetul. Stupefiată, Luana nu-și putea aduna gândurile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aducând în discuție lecturile mele nocturne, am să apelez la un citat care, în cazul de față, cade foarte bine: Nu știu dacă directorii sunt înlocuiți la fel de repede ca și antrenorii de fotbal dar obținerea a mai mult de două înfrângeri în afaceri este penalizată, întotdeauna, cu cartonaș roșu. Mai ales atunci când este vorba de bani privați". Părerea mea este că nici o femeie, oricât de dotată ar fi ea, nu merită un astfel de sacrificiu. "Ispita" l-a sedus pe Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cît de cît onestă, va pleca așa cum pleacă un cîine lovit de piciorul stăpînului, va purta cu ea în drum spre ușă întregul balast al persoanei sale. Și totuși nu se putea smulge din fotoliu, nu voia să-și accepte înfrîngerea, să facă acei pași vinovați către ușă, să coboare scările și duhoarea eșecului să-i întunece mintea, ședea pierită, fără gînduri și doar brațele care strîngeau spasmodic marginile fotoliului, tremurînd din pricina efortului, exprimau cumplita încordare ce sălășluia în ea. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
odată cu dispariția tușului de pleoape, a rujului de buze, a pudrei, îi dispăruse și ceea ce se cheamă farmec, ori poate se stinsese numai încrederea în sine formată prin credința că mijloacele cosmetice înlătură micile imperfecțiuni ale naturii. Și, ca să disimuleze înfrângerile vanității ei de femeie, prefera să-și păstreze atenția asupra lecturilor sale, concentrarea o lua cu sine ca pe o pavăză, o menținea trează pe oriunde mergea, drumuri limitate între serviciu și casă, prefera să alunece, să pășească orbește decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
orgolii, când discuția ajungea către o tensiune paroxistică, Alexe se tempera dintr-odată, își controla sarcasmele, se retrăgea puțin câte puțin de pe poziții, cu bună știință, ceda, accepta pe ici pe colo spusele celuilalt. Din colțul ei Nina savura această înfrângere simulată, ochii ei aruncau fulgere vesele, își freca palmele de mulțumire, mai strecura câte o șopârlă, aparent imparțială, de dragul diversiunii, de obicei oaspetele o lua de bună, se agăța ca înecatul de fraza ei care părea să-i vină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cât de cât onestă, va pleca așa cum pleacă un câine lovit de piciorul stăpânului, va purta cu ea în drum spre ușă întregul balast al persoanei sale. Și totuși nu se putea smulge din fotoliu, nu voia să-și accepte înfrângerea, să facă acei pași vinovați către ușă, să coboare scările și duhoarea eșecului să-i întunece mintea, ședea pierită, fără gânduri și doar brațele care strângeau spasmodic marginile fotoliului, tremurând din pricina efortului, exprimau cumplita încordare ce sălășluia în ea. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se uită tot timpul la mine așa, insistent și direct, m-a făcut, râde el și îmi arată cum se intimidase și cum caută mai prin colțuri, pe jos, și eu sunt atentă și se vede și știe și caută înfrângerea mea finală înfigându-se în privirea mea și forțându-mă să recunosc în tăcere, acum, tocmai azi, în ochi în ochi, ei bine, da, e da, e da, e da și nu te mint și nu mi-e frică, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
martorii istoriei noastre zbuciumate, dar și pumnul de piatră cu care poporul nostru a lovit dușmanul lacom și neomenos. Adăpostiți de culmile de granit ale acestor munți, bunii și străbunii noștri și-au refăcut forțele ca voinicul din poveste, transformând înfrângerile în strălucite victorii. Râuri frumoase dătătoare de viață țâșnesc din culmile acestor munți în salturi sălbatice și curg printre prăpăstii adânci. Vegetația se armonizează firesc cu măreția priveliștilor. Sub bolta albastră a cerului, poți vedea ià înflorată a pădurilor tivită
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]